Sfântă tinerețe ceaușistă

De vreo câteva zile, citesc cu surprindere, dar și cu admirație texte impecabil alcătuite argumentativ și stilistic despre omul numărul unu al momentului, Călin Georgescu, devenit o celebritate politică și o spaimă națională după ce a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale.

Ceea ce mă surprinde însă este cât de sofisticate sunt caracterizările care i se fac: omul ar fi un mistic, un adept al spiritualității New Age, ecologist nu știu de care precum Robert Kennedy Jr., legionar, mason etc. Altfel spus, o personalitate greu de cuprins în tipare, un individ de o mare complexitate, motiv pentru care a capturat mințile și emoțiile a peste două milioane de români alegători. Mie mi se pare cu totul altceva: seamănă cu activistul PCR din anii '80 de la nivel de județ, pe probleme de tineret, fost UASCR-ist de frunte în anii studenției! Un pseudo-intelectual, cu idei puține și fixe, dar și cu mari dificultăți de exprimare. Am cunoscut un asemenea personaj absolut detestabil în anii adolescenței: mereu la costum, cu un aer foarte serios, solemn, amenințător, având un mod ciudat de a accentua cuvintele, ținea din când în când ședințe de învățământ politic la liceu, care erau mai mereu ciudate lecții de istorie.

Cu acest prilej activistul nostru rostea banalități pe un tot grav despre minunata și eroica istorie a poporului român, ca și despre conspirații internaționale menite să ne distrugă neamul. Era subiectul său preferat! Spre final, după ce termina de recitat lecția de partid, devenea colocvial, vorbind apăsat și sentențios, într-un limbaj primitiv, despre decadența Occidentului capitalist, dar și despre originea tracică a romanilor și străvechimea limbii dacilor, din care s-ar trage majoritatea limbilor din Europa Antică. Ca să nu mai spun despre faptul că, nu-i așa, fără piepturile românești la fruntarii întreaga Europă s-ar fi prăbușit sub loviturile otomane, devenind în întregime islamică etc. Acestea erau obsesiile sale istorice, dar avea și multe alte obsesii, organizate conștiincios pe domenii. Despre marii scriitori români, marginalizați de o oculta literară capitalistă care i-ar fi împiedicat să devină celebrități planetare, despre Henri Coandă, mult mai tare decât Albert Einstein, pe care doar o conspirație a Vestului l-ar fi oprit (nu se știa cum) să inventeze un motor care să ne ducă pe Marte. Omul sporovăia ca o simplă flașnetă și nu era greu pentru noi, elevi ai unui liceu de elită, să realizăm că habar nu avea despre ce vorbește!

Așa am cunoscut eu primul sfertodoct autentic. Pe ultimul, în ordine cronologică, l-am descoperit în noaptea de după încheierea primului tur al alegerilor prezidențiale. Este vorba de Călin Georgescu. Și m-am întrebat cum de este posibilă această incredibilă asemănare cu activistul nărod din anii adolescenței mele

Răspunsul este foarte simplu pentru cine parcurge biografia personajului și ia în calcul ceea ce am putea numi cu un termen pretențios atmosfera culturală din anii '80. Pe atunci era realmente imposibil să pleci la o specializare în SUA și Marea Britanie, bastioane ale capitalismului, la foarte scurt timp după absolvirea facultății fără să fii de fapt trimis în misiune. Că personajul nostru a fost recrutat ca viitor cadru al Partidului sau al Securității nu am de unde să știu, dar biografia sa din anii '90 confirmă că s-a bucurat de susținere și a avut acces în cercuri ale sforarilor vremii, proveniți din vechile structuri comuniste.

De ce nu a ajuns mai sus în ierarhia guvernamentală nu pot ști, dar presupun că omul era prea dus cu sorcova pentru a fi luat în serios. Ca orice fost activist cu zel mult și minte puțină, eroul nostru a luat de bune toate bazaconiile livrate de patriarhii culturii și educației socialiste din anii '80, fără să îi treacă prin minte că majoritatea tezelor respective nu reprezenta decât propagandă. Pe respectivii patriarhi ii cunoaște multă lume trecută de cincizeci de ani, autori de incontestabilă valoare, dar care infestau mințile tinere cu idei absurde și nocive despre excepționalismul și protocronismul românesc, promovând un naționalism primitiv odios: individul nu contează, poate fi zdrobit, anihilat, în numele unei cauze colective mai înalte și al supraviețuirii neamului, confruntat cu primejdii imaginare.

Drept urmare, sub această influență tratată fără discernământ, tovarășul Georgescu a devenit cu adevărat dacopat, legionaroid și ecologist de pășune (vezi miturile ceaușiste despre „apa vie” de la Șapte Izvoare și fluxurile energetice din Bucegi, niște mari aberații), învățând pe de rost, cu fanatism, elucubrațiile naționalismului comunist din anii '80.

„Kremlin” Georgescu este o fosilă culturală a ceaușismului și orice asemănare sau simplă comparație cu Donald Trump și conservatorismul MAGA este absurdă și neavenită. Nu are nici cel mai mic fundament și sunt convins că președintele ales al Americii nu vrea să aibă de-a face cu asemenea zănatici, indiferent din ce parte a mapamondului ar proveni.

Toată lumea știe că Donald Trump este un pragmatic și un oportunist, care nu se împiedică de ideologie când e vorba de interesele SUA, așa cum le înțelege el. Cu bune, cu rele, Trump este un conservator care vrea să controleze imigrația ilegală, să reindustrializeze America, să o facă cel mai mare producător de energie al lumii (va renunța la Green Deal și la Pactul de la Paris privind încălzirea globală). Pe plan cultural, să-i spunem, el urmărește tot chestiunile pragmatice, o agendă clară fără prea multă filosofie: dezideologizarea, depolitizarea universităților, consolidarea drepturilor părinților în învățământul preuniversitar, libertatea religioasă și afirmarea valorilor creștine din tradiția americană etc.

Kremlinică Georgescu de-l pun unii și alții de-ai noștri la icoană nu este conservator, nu are nicio afinitate de ideologie cu MAGA, el este un ceaușist, crescut la școala protocronismului dacopat (vezi Pavel Coruț), a naționalismului comunist legionaroid din anii '80 și a „mesianismului” vadimisto-funarist din anii '90.

Vrea să ne întoarcem în Evul Mediu, la agricultura cu calul și sapa, n-are niciun plan economic, doar propovăduiește apocalipsa alimentară, când vezi Doamne, în curând spune el, ne vom crapa capul unii la alții pentru un cartof și o cană cu apă! În era mașinilor electrice, a energiei verzi și a microcipurilor, el ne anunță că acuș, acuș vom rămâne fără ceapă și usturoi!

Ce înseamnă acest lucru: dezindustrializare accelerată și politici anti-tehnologie, prezentarea progresului și a comodităților vieții moderne drept alienare și înstrăinare de spiritul etern al nației române. Altfel spus, regres economic accelerat. Visul său nebunesc este ca România să producă legume și fructe sau mai știu eu ce produse alimentare bio pentru toată Europa intru-un fel de CAP-uri unde, pe lângă munca la câmp, țăranii, săracii, să se ocupe și cu șezători sau alte activități de înălțare a spiritului. Oare vreun rachiu vor avea voie să bea după o zi de muncă sau trebuie să o țină doar în post și rugăciune până dimineață? Nu ni se spune, dar mie îmi seamănă totul cu un plagiat zăbăuc după Falansterul din Scăieni. Aici, dar și în expresia repetată obsesiv „spiritul etern” al nației nu se întrevede vreun „cult al morții” sau ideea „mântuirii prin suferință" proprii legionarilor, ci un colectivism socialist complet străin de conservatorismul MAGA, dar apropiat utopiilor anarhiste anticapitaliste care inspiră pseudo-ecologismul "Stop Oil" și alte malformații ideologice ale zilelor noastre.

În plus, omul are niște idei extrem de radicale despre rolul femeii în societate, apropiate de cele prezente în anumite cercuri ale mediului monastic românesc, contrare emancipării femeii petrecută în secolul trecut, dar fără nici cea mai mică legătură cu dezbaterea actuală din Occident privind cel de-al treilea val al feminismului.

În zilele noastre, nimeni sănătos la cap nu poate pretinde ca femeia să se reîntoarcă la un rol social rezervat exclusiv vieții de familie. Tovarășul Georgescu, în halucinațiile sale colectiviste patriarhale, asta susține, un fel de „înapoi la bucătărie” spus cu vorbe mai sofisticate. El nu este vreun filosof antifeminism, ci un misogin clasic de pe vremuri. Nu este vreun luptător MAGA contra marginalizării bărbatului și a alienării rolului său social (vezi Jordan Peterson, 12 Rules for Life), ci un bădăran cu cămașă apretată. Nici nu ar fi cazul să se facă atare comparație, pentru că în România conceptul feminist de „historical male supremacy” nu există pentru a fi combătut de „Kremlin” Georgescu. USR-iștii susțin o femeie pentru cursa prezidențială, dar nu au vorbit o secundă despre tirania milenară a bărbatului asupra femeii, cum se întâmplă cu progresiștii din America. Ar fi și absurd, deoarece de multe decenii, femeile din România împart cu bărbații obligațiile familiale și profesionale într-un mod paritar, spre deosebire de Occident. „Kremlin” Georgescu vrea altceva, ca femeia să revină la rolul din societatea țărănească tradițională. Aici este original, spre deosebire de activistul adolescenței mele. Dar nu într-un sens bun. Cât de dus cu pluta să fii ca să susții așa ceva și cât de perfid ca să pretinzi că lupți cu feminismul contemporan? Exact cât îi îngăduie ceaușismul său structural. Fără limite!

Una dintre cele mai ridicole teze ale propagandei pro-Georgescu, din păcate, de cel mai mare succes electoral, i-a atribuit adversarului din turul al doilea, Elena Lasconi, calitatea de promotoare a celor cu „volanul pe dreapta”, ca să citez exact lozinca respectivă de tip putinist, vehiculată mai ales pe TikTok, Youtube, Facebook și Instagram. Comparată cu democrata neomarxistă Kamala Harris, Elena Lasconi este descrisă ca un fel de patroană LGBTQ+ de România, dirijând din umbră cohorte de membri ai minorităților sexuale gata să invadeze brusc heterosexuala noastră țărișoară. Ei bine, care este legătura dintre ideologia fluidității sexelor, a identității de gen ca produs social sau „social construct” (o mare aberație ideologică, de altfel) cu Elena Lasconi? Umblau activiștii LGBTQ prin Câmpulung când a fost primar și nu am auzit noi? A susținut vreodată public ideologia de gen și fluiditatea sexelor? Eu îmi aduc aminte că a participat la un referendum pentru familia tradițională și a votat pentru! De unde toată prostia asta? De unde ideea că cine votează cu Elena Lasconi susține de fapt ideologia „woke”! Complet fals, o minciună sfruntată spusă de unii care nici nu știu prea bine ce este ideologia „woke” și cât de puțin compatibilă este cu societatea românească.

„Woke-ismul” are în centru ideea (stupidă, de altfel, ca toate ideile comuniste de ieri și de azi) că nu aristocrația (antică, medievală sau modernă, în forma marii burghezii) a fost asupritorul prin milenii al umanității (așa cum ne-a învățat materialismul dialectic și istoric care a lăsat zeci milioane de morți moștenire), ci bărbatul alb heterosexual, împotriva căruia ar trebui să se coalizeze toți nedreptățiții și marginalizații (minorități rasiale, nu etnice, sexuale și toate femeile). Aceasta este esența ideologiei „woke” din America, care însă nu are niciun fel de adecvare cu realitățile societății românești și nici nu este prezentă în structura ideologică a USR, cu atât mai puțin în cazul Elenei Lasconi, care provine din aripa de dreapta, clasic liberală, a acestui partid. Ea dorește să orienteze acest partid spre centru dreapta, deosebirea față de liberalii din PNL fiind aceea că viziunea sa este mai puțin etatistă și mai mult orientată către activismul civic (democrație participativă). Tocmai de aceea, un președinte ca Elena Lasconi ar putea încuraja cu adevărat reforma statului, condiție obligatorie pentru a avea o politică mai fermă față de UE în ceea ce privește interesele naționale. Cei care trâmbițează „suveranismul”, mai ales PSD și AUR, nu vor fi niciodată capabili de acest lucru, deoarece fiind partide populiste și etatiste (etatismul feroce este evident în doctrina AUR-istă, centrată în jurul ideii că statul trebuie „să dea”), vor depinde mereu de banii UE pentru a finanța deficitele bugetare. Toate aceste lucruri sunt evidente, nu necesită mari investigații economico-financiare.

În cazul lui Kremlin Georgescu, riscul falimentului și al intrării țării în incapacitate de plată la sfârșitul anului 2025 nu sunt doar plauzibile, ci mi se par inevitabile. Nu mai vorbesc de faptul că va reinstaura un regim de cenzură, la început soft, dar apoi tot mai drastic, după modelul regimului Victor Orban din Ungaria. Ceea ce însă se conturează ca extrem de periculos este completa lipsă de pregătire politică și incultura crasă a personajului, care recită niște teorii învățate în anii tinereții ceaușiste, fiind capabil să producă României daune atât de mari, încât vom avea nevoie de multă vreme ca să le depășim. Pentru că un asemenea individ nu poate fi decât un scurt accident de parcurs în istoria noastră de națiune europeană.