De același autor
La aceeasi data, Uniunea Europeana va cunoaste cea mai larga extindere din istoria sa. 10 tari intra în Europa. 8 dintre ele au cunoscut comunismul: cele trei state baltice, cele patru state din grupul de la Visegrad, plus Slovenia. Celor 8 li se adauga Cipru si Malta. Intrarea celor 10 va duce la modificari institutionale importante. Cele mai însemnate sunt completarea Parlamentului European si modificarea compozitiei Comisiei Europene. Astfel, celor 626 de parlamentari europeni actuali li se vor adauga 162 de deputati cu statut de observatori proveniti din noile state membre. Cei 162 nu vor fi alesi de electoratele nationale, ci sunt membri ai parlamentelor din propriile tari, "transferati" în legislativul european: 54 din Polonia, câte 24 din Ungaria si Cehia, 14 din Slovacia, 13 din Lituania, 9 din Letonia, 7 din Slovenia, câte 6 din Estonia si Cipru si, în fine, 5 din Malta. Acestea vor fi, de altfel, si cotele de reprezentare ale respectivelor tari în viitorul Parlament. Caci, asa cum se stie, la sfârsitul lui iunie vor avea loc alegeri pentru un nou legislativ european în toate cele 25 de state membre.
De la 1 mai 2004, Comisia se va largi si ea: cei 20 de comisari actuali vor avea 10 colegi, câte unul pentru fiecare nou stat-membru. Presedintele Comisiei,-Romano Prodi - a cerut ca noii comisari sa nu aiba deocamdata un portofoliu, ci sa fie atasati - pâna la constituirea unei noi Comisii - pe lânga un comisar în functie. Asa s-au nascut 10 "cupluri": Marcos Kyprianou (Cipru) va lucra cu Michaele Schreyer (buget); estonianul Siim Kallas, fost prim-ministru în tara sa, va fi asociat cu Pedro Solbes, pe chestiuni de afaceri economice si finante; Sandra Kalniete din Letonia va lucra la Comisia de Agricultura, Pescuit si Dezvoltare Rurala, cu comisarul Franz Fischler; Lituania a desemnat-o drept comisar pe Dalia Grybauskalte, care va lucra cu Viviane Reding la educatie si cultura; maltezul Joe Borg va fi atasat comisarului pentru dezvoltare si ajutor umanitar Poul Nielsen; Danuta Hubner (Polonia) va lucra cu Pascal Lamy (comert); slovacul Jan Figel se va ocupa, împreuna cu comisarul Erkki Liikanen, de întreprinderi si societatea informationala; Slovenia îl va avea drept comisar pe Janez Potocnik, care-l va însoti pe Guenter Verheugen în dificilul dosar al extinderii; Peter Balazs (Ungaria) va lucra cu Jacques Barrot la politica regionala; în fine, cehul Pavel Telicka va fi asociat cu David Byrne, comisarul pentru sanatate si protectia consumatorului.
Ultimele doua cazuri sunt mai interesante decât celelalte: Balazs a fost silit sa se adapteze la o situatie neprevazuta, întrucât comisarul pentru politica regionala tocmai a fost numit: Barrot (fostul lider al majoritatii UMP, un politician cu multa experienta, prieten politic al lui Giscard) îi va lua locul la începutul lui mai fostului comisar Michel Barnier, care a devenit membru al noului cabinet Raffarin. Cazul ceh e si mai interesant: initial, Cehia îl desemnase drept comisar pe Milos Kuzvart; la câteva saptamâni dupa ce Prodi a aprobat lista cu cei 10 noi membri, cehul a demisionat, invocând lipsa de sprijin din partea ministrului de Externe de acasa; gurile rele de la Bruxelles au avansat alte explicatii, vorbind despre incapacitatea fostului ministru al Mediului din Cehia (1999-2002) de a se adapta misiunii; în orice caz, presedintele Klaus a calificat incidentul ca un esec usturator al propriei tari.
Noii comisari au CV-uri care îsi seamana în multe privinte: ei au avut deja responsabilitati însemnate în propriile tari, fiind ministri ori secretari de stat la Externe sau la Integrare. Multi dintre ei au fost, de asemenea, reprezentanti ai propriilor tari la Conventia privind viitorul Europei sau au avut stagii de ambasadori sau delegati pe lânga UE. Sa amintim, de asemenea, ca numirea celor 10 a fost facuta privind catre viitor, întrucât Comisia si presedintele ei au avansat ca ipoteza de lucru principala mentinerea celor 10 comisari în echipa care va fi alcatuita în toamna, pentru a prelua mandatul 2004-2009.
Comisia viitoare va numara 25 de membri, câte unul pentru fiecare stat al Uniunii: în acest fel, tarile mari - Franta, Marea Britanie, Germania, Italia, Spania - vor pierde "privilegiul" pe care-l au acum, acela de a detine câte doua posturi de comisari. Interesanta va fi evolutia - numerica si nu numai - a Comisiei dupa o eventuala aderare a Bulgariei si României. Deocamdata, protocolul referitor la extindere stipuleaza ca, în clipa în care UE va avea 27 de membri, numarul comisarilor nu va creste la 27, dupa modelul adoptat acum. În proiectul de tratat constitutional, Conventia asupra viitorului Europei a sugerat alcatuirea unei comisii cu doua "tipuri" de membri: 15 dintre ei ar urma sa aiba drept de vot si, pe de alta parte, un numar de comisari (înca neprecizat) ar functiona în echipa cu ceilalti, dar fara drept de vot. Decizia finala în aceasta privinta va fi luata mai târziu, Uniunea fiind acum preocupata, înainte de toate, de gestionarea intrarii celor 10 si mai putin de viitorul Bulgariei si/sau al României.
În fine, sa mentionam ca una dintre discutiile cele mai aprinse nascute în tarile care vor intra peste mai putin de 2 saptamâni în Uniune, a fost legata de salariile noilor comisari: trebuie stiut ca un comisar e platit cu 18 mii de euro pe luna, o suma care - chiar în tari cu venituri ceva mai decente decât în România - naste visuri si trezeste invidii. În treacat fie spus, si posturile de functionari de la Bruxelles au devenit unele dintre cele mai cautate pe piata europeana: recent, un oficial al Comisiei declara ca, pentru cele 5.000 de posturi oferite pâna în 2010 în diversele institutii europene, s-au înscris peste 40.000 de candidati.
Cum va spuneam la început, pe 1 mai, identitatea social-democrata româneasca va fi puternic consolidata în reuniuni câmpenesti. Rapiti de emotie, putini se vor gândi probabil ca în alte 10 tari de pe continent se va sarbatori nu doar primavara proletara, ci si o primavara europeana.
