De același autor
Aceasta este, de fapt, a treia remaniere a guvernului Nastase, dupa cele din iunie si, respectiv, octombrie 2003. E, totodata, si a doua restructurare a aparatului guvernamental, dupa cea produsa in vara trecuta.
Din echipa de 26 de ministri cu care Adrian Nastase a plecat la drum, au mai ramas langa el zece: Mircea Geoana, Mihai Tanasescu, Ioan M. Pascu, Ioan Rus, Dan Ioan Popescu, Ilie Sarbu, Miron Mitrea, Razvan Theodorescu, Acsinte Gaspar si Vasile Puscas. Din 2000 incoace, 7 ministere au cunoscut schimbari la varf: este vorba despre Educatie, Sanatate, Munca, Administratie, Integrare, SGG si, acum, dupa indelungi ezitari si amanari, Justitie. Alte 9 ministere din schema initiala de functionare a guvernului Nastase au fost restructurate, devenind agentii, autoritati nationale sau parti ale unor structuri ministeriale mai ample. Sanatatea, Mediul sau Turismul au un statut aparte in aceasta evolutie politico-institutionala: titularul Ministerului Sanatatii a fost de doua ori schimbat (Beuran a inlocuit-o pe Bartos, fiind la randul sau schimbat cu Branzan), in vreme ce Mediul a devenit in iunie 2003 parte a Ministerului Agriculturii, pentru a fi acum reinfiintat ca minister (sub conducerea Sperantei Maria Ianculescu), iar Turismul, initial tot minister, a intrat in urma cu 9 luni in "parohia" lui Mitrea, pentru a fi organizat de aici inainte ca agentie nationala. O alta agentie nationala va privi Tineretul, "extras" din cadrul Educatiei.
Desi inaintea primei restructurari guvernamentale, exigenta prima era reducerea numarului de posturi ministeriale sau asimilate cu ministerele, la 1 martie 2004 Nastase conducea 15 ministri (inclusiv cel pentru coordonarea SGG) si 6 ministri-delegati, avand de asemenea in subordine sau sub coordonare nu mai putin de alte 35 de autoritati nationale sau agentii. Ultima remaniere sporeste numarul tuturor celor trei categorii. De fapt, din decembrie 2000 incoace, Nastase a impus guvernului cateva structuri inedite: in iunie anul trecut, premierul a inventat ministrii-delegati (de tipul Blanculescu, Oprea sau Dijmarescu). Acum a dobandit rang de ministru-delegat si Victor Ponta, care va prelua din atributiile Ministerului Integrarii controlul utilizarii fondurilor de aderare. Ministerul dirijat de Puscas a pierdut de altfel cu totul gestionarea fondurilor de pre-aderare, care vor fi asumate de Finante, ramanand o institutie nu doar fara fonduri, ci si fara... fond. Caci tot acum, structura cabinetului s-a imbogatit cu o cancelarie, dar si cu trei ministri de stat. Cancelarul - Alin Teodorescu - vine de la IMAS si… GDS, iar institutia pe care o va coordona va include cateva din numeroasele agentii, ca si corpul de control al primului-ministru. Dintre cei trei ministri de stat, unul, Ioan Talpes, vine - asa cum se intampla si in iunie 2003, cu Beuran - de la Cotroceni, iar ceilalti doi (Rus si D.I. Popescu) sunt ministri vechi care au fost "avansati in grad".
Responsabilitatile celor trei sunt creionate intr-un chip surprinzator: Ioan Talpes, care are un trecut in armata si serviciile de informatii, nu e recomandat de absolut nimic pentru coordonarea integrarii sau a justitiei; Dan Ioan Popescu ar urma sa patroneze economia, devenind, in lipsa altor precizari, un fel de "baron" la scara nationala; in schimb, ministrul de Interne Rus va gestiona dosarele sociale, asocierea politiei cu protectia sociala fiind o originala contributie a social-democratiei romanesti la definirea stangii actuale.
Remanierile au fost facute in toate cele trei ocazii sub presiune europeana: in iunie 2003, premierul astepta o modificare de optica a Consiliului European de la Salonic in privinta Romaniei; remanierea din octombrie trecut a fost facuta sub presiunea publicarii raportului de tara din noiembrie si a reuniunii Consiliului de la Bruxelles din decembrie; in fine, acum, dupa votul foarte sever din Comisia de Politica Externa a Parlamentului European, Nastase s-a decis sa actioneze, sperand ca va putea schimba opinia oficialitatilor europene despre capacitatea Romaniei de a incheia dosarele de negociere. Spre deosebire de celelalte doua remanieri, cea prezenta l-a implicat in chip masiv si vizibil pe presedintele Iliescu. Plecarea lui Talpes de la Cotroceni, ca si consultarile premierului cu Iliescu vadesc rolul preponderent jucat de presedinte in configurarea cabinetului.
Ca si in trecut, cine paraseste guvernul capata un loc caldut. Daca Hrebenciuc, Cozmanca, Dan Matei Agathon sau Puwak si-au gasit un loc la PSD, Rodica Stanoiu (inlocuita in guvern cu Cristian Diaconescu) pare a fi preferata pentru un job la Cotroceni. Ce sens are aceasta noua modificare a structurii guvernului? Multiplicarea posturilor care vor avea in sarcina integrarea este prima trasatura notabila: Ioan Talpes, Alin Teodorescu, Victor Ponta si Mihai Tanasescu vor gestiona diverse aspecte ale integrarii, alaturandu-se ministrilor Farcas si Puscas. Riscul difuzarii responsabilitatilor si al crearii unui labirint al integrarii este mare, cu atat mai mult cu cat persoanele implicate au parcursuri si ambitii politice foarte diferite.
Al doilea sens al remanierii tine de raporturile de putere din PSD: schimbul Talpes-Stanoiu vadeste nu doar revenirea in forta a presedintelui in ecuatia puterii din sanul PSD, ci si nevoia de consens a cuplului Iliescu-Nastase. Mai mult decat integrarea, cei doi pregatesc alegerile.
