De același autor
Partidul National Liberal este membru al ELDR, Calin Popescu-Tariceanu fiind chiar unul dintre cei 7 vice-presedinti ai Biroului ELDR. Pana in acest moment, PNL nu si-a definit public pozitia fata de proiectul Partidului Democrat European. In schimb, pe 15 iulie a.c., fostul presedinte liberal Valeriu Stoica a infatisat proiectul unei ralieri a PNL la PPE, raliere care ar trebui precedata de o fuziune a liberalilor cu Partidul Democrat al lui Traian Basescu (membru, sa reamintim, al Internationalei Socialiste). Stoica a infatisat o serie de argumente in favoarea fuziunii PNL-PD, reluand de fapt o intentie mai veche, pe care democratii au respins-o vehement. Au facut-o si acum, sustinand ca nu vor abandona identitatea social-democrata. Responsabilii PNL au refuzat si ei sa discute proiectul fostului lider al propriului lor partid, considerand ca in clipa de fata PNL trebuie sa faca doar campanie electorala. Valeriu Stoica e unul dintre putinii membri ai PNL care au afisat dupa 1990 credinte liberale, si nu doar intentii de a parveni sub stindardul unui partid condus acum de Th. Stolojan. Proiectul sau merita discutat, macar si pentru a evacua din culisele politicii romanesti intentii nemarturisite sau ambiguitati a caror clarificare e amanata pentru vremuri mai blande.
Proiectul lui Stoica se bazeaza pe o dubla intentie. E vorba despre simplificarea competitiei politice autohtone, prin fuziunea organizatorica a celor doi adversari ai PSD cel mai bine cotati electoral in acest moment si, respectiv, despre ralierea noii formatiuni rezultate din fuziune la cea mai solida familie politica europeana. Proiectul fostului ministru al Justitiei e bine redactat, incluzand argumente si chiar contraargumente solide, acestea din urma fiind refutate cu eleganta. Pe scurt: proiectul depaseste cu mult nivelul mediu de inteligenta din politica romaneasca. Cu toate acestea, el e eronat. Ideea lui Stoica de a schimba peste noapte identitatea liberalilor si a social-democratilor pentru a-i transforma in populari e o iluzie. Nu doar pentru ca atat membrii PNL, cat si cei ai PD tin la eticheta (mult mai mult decat la continut), dar in primul rand pentru ca aceste doua partide sunt retele politico-comerciale care au fost de la inceputul tranzitiei si pana astazi concurente. Alierea lor impotriva PSD e probabila, dar fuziunea este imposibila. Stoica ar fi putut propune in locul fuziunii o solutie mult mai flexibila si aflata in acord cu proiectul Partidului Democrat European, descris sumar mai sus: si anume o alianta solida la centru, care sa-i reuneasca durabil pe membrii PD si PNL, fara ca vreunul din partide sa renunte la propriul label. Acordul cu miscarea europeana in cadrul PDE (si nu al PPE) s-ar realiza astfel fara cutremure organizationale, dar el ar presupune - ce-i drept - o discutie pe marginea unui proiect politic. Intr-adevar, ceea ce suprinde in textul semnat de Valeriu Stoica e faptul ca nicaieri nu apare o explicatie a nevoii ca PD si PNL sa actioneze impreuna, definind de pilda o suma de proiecte legislative pe care sa le asume intr-o eventuala viitoare guvernare. Stoica pleaca - in mod eronat, cred eu - de la ideea ca PD si PNL au facut deja corp comun la locale. In loc sa vada dificultatile acestui proiect, care s-a realizat de fapt doar la Bucuresti si Cluj, Stoica prefera sa substituie planului consolidarii Aliantei D.A. ideea fuziunii celor doua partide. La fel de subreda e si justificarea integrarii in PPE, care e bazata exclusiv pe ideea ca in acest moment reprezentarea crestin-democratiei romanesti e foarte fragila. Dubla intentie a lui Stoica pare o maniera de a evita confruntarea cu realitatea prezenta, substituind dificultatilor actuale un proiect mult mai putin realizabil.
Atunci cand a cedat sefia PNL, Stoica a procedat oarecum asemanator: liberalii aveau nevoie de stabilizare organizationala in vederea sporirii sprijinului electoral, iar Stoica, ales presedinte PNL doar de un an, a evitat sa se confrunte cu aceasta problema, "oferind" PNL un lider care nu are nimic de-a face cu liberalismul. Teoria lui Stoica, pe care a expus-o si intr-o carte de interviuri editata de Humanitas, este ca, in politica, intentiile se ating intotdeauna apucand cai ocolite. Acest tip de argumentare e o varianta bizara a "retoricii efectului pervers" si e folosita, asa cum arata Albert Hirschman, de spiritele conservatoare. Stoica pare a fi devenit mai degraba conservator decat liberal. Daca el mai are vreo influenta in PNL, nu e exclus ca, in conditiile esecului fuziunii cu PD, liberalii sa se indrepte, precum FIDESZ-ul lui Victor Orban, catre PPE. Optiunea populara ar fi atunci reprezentata si in Romania, dar ar disparea astfel liberalismul.
