De același autor
Anul politic 2004 a inceput prost. Criticile severe formulate de parlamentarii europeni la adresa Romaniei pareau sa compromita sau, in cel mai bun caz, sa amane integrarea. Consensul clasei politice a salvat situatia. In decembrie, Consiliul European de la Bruxelles a constatat incheierea negocierilor cu tara noastra. 2007 e acum mai aproape. Functionarea justitiei si a administratiei raman insa la fel de problematice ca si in anii anteriori. Chiar daca a gasit un motiv de satisfactie in inchiderea tuturor dosarelor de negociere, publicul e inca foarte suspicios. Si totusi, in continuare, optimist.
Cel de-al doilea reper insemnat al anului tine de politica de aparare. La inceputul lui aprilie, Romania a devenit oficial membra a NATO. Implicarea in zonele de conflict - realizata sub patronajul NATO sau in coalitia dirijata de SUA in Irak - nu a adus, din fericire, victime. Dar nici sprijinul financiar la care sperau - atunci cand au angajat Romania in razboiul din Irak - guvernantii, in frunte cu premierul Nastase si ministrul de Externe Geoana. Dimpotriva. Pentru a aduce firma americana Bechtel in Romania, publicul nostru platitor de taxe si impozite scoate din buzunar subventii pentru amicii politico-economici de peste Ocean, care vor construi in fine o autostrada mai lunga de 100 de km. Contractul cu Bechtel a fost incheiat, de altfel, in dispretul total al regulilor la care Romania s-a angajat fata de Uniunea Europeana. Pro-americanismul de duzina al fostilor guvernanti ne costa.
Politica interna a stat sub semnul alegerilor. Intr-adevar, desi Nastase a cautat - inclusiv printr-o remaniere si o restructurare a guvernului - sa con-vinga publicul ca poate da o alta fata politicii autohtone, echipa guvernamentala a parut sa fie interesata mai degraba de alegeri decat de orice altceva. Au fost, mai intai, alegerile locale, in 6 si 20 iunie. PSD nu a iesit foarte sifonat. A castigat 54% din mandatele de primar si peste 37% din cele de consilieri judeteni si locali. Alianta D.A. nu a prezentat liste decat la Cluj si la Bucuresti, in restul tarii PD si PNL mergand separat. Cele doua victorii obtinute de D.A. au fost spectaculoase: Basescu l-a infrant pe Geoana din primul tur, iar Emil Boc a reusit nu numai sa-l detroneze pe Funar, dar si sa se impuna in fata aliantei PSD-UDMR, care a sustinut candidatura lui Ioan Rus. Greseala lui Nastase de a plasa drept candidati in cele doua mari orase doi ministri-cheie ai Cabinetului pe care il conducea a dat aripi Aliantei liberalilor si democratilor. PSD a recuperat totusi pierderea simbolica prin negocieri, care i-au asigurat participarea la majoritatile din 25 de consilii judetene. Scorul modest al PRM, ca si reusita PUR in cateva zone au avut efecte diferite: PRM s-a radicalizat, iar PUR s-a temut de o participare solitara la alegerile generale. Partidul lui Voiculescu a incheiat de aceea o intelegere electorala cu PSD, ca o replica la Alianta D.A., in sfarsit pusa in functiune in vederea testelor electorale din 26 noiembrie si 12 decembrie.
Aceste alegeri au creat o situatie inedita in politica romaneasca. Trei sunt trasaturile esentiale ale acestei situatii. In primul rand, alegerile au confirmat statutul parlamentar al celor sase partide care intrasera in Camere in urma cu patru ani. Altfel spus: pentru prima data in epoca de dupa 1989 nu a existat nici un partid nou venit in Parlament si nici vreun partid care sa-si piarda statutul parlamentar. Ceea ce s-a modificat a fost ponderea mandatelor. Marele castigator a fost PNL, marele perdant - PRM. In al doilea rand, contrazicand (aproape) toate estimarile sociologice si politologice, electoratul a votat un invingator la parlamentare - si anume Uniunea nationala PSD+PUR (cu circa 37% din voturi) - si un invingator la prezidentiale sustinut de al doilea clasat la legislative - Alianta D.A. (care adunase 31% din voturi). A treia noutate tine de aliantele electorale. Sa spunem, mai intai, ca nu este prima data cand alegerile parlamentare sunt castigate de o coalitie: asa s-a intamplat si in 1996, cand invingatoare a fost CDR, asa s-a intamplat si in 2000, cand locul intai a revenit polului Democratiei Sociale din Romania (care reunea PDSR, PSDR si PUR). Dupa testul electoral din noiembrie 2004, coalitia invingatoare in alegeri s-a rupt, PUR trecand de partea Aliantei PNL-PD, dupa ce, intr-un prim moment, a sprijinit PSD si PRM. Tehnic vorbind, solutiile de constituire a unei majoritati erau foarte limitate.
Calin Popescu Tariceanu a devenit pana la urma premier cu votul a 265 din cei 465 de senatori si deputati prezenti la investirea guvernului. Echipa pe care o conduce este una cvadripartita si a reusit sa atraga in Parlament nu doar voturile PNL, PD, UDMR si PUR, ci si pe cele ale minoritatilor nationale, ca si ale unor deputati razleti de la PSD si/sau PRM. Fragilitatea situatiei tine nu doar de imprevizibilitatea PUR, ci si de capacitatea presedintelui Basescu de a tine in frau o echipa guvernamentala pe care, in mod explicit, vrea sa o controleze.
Anul 2004 se incheie cu o situatie inedita in sanul celor mai importante trei partide. PSD il are inca drept lider pe perdantul cursei prezidentiale, Adrian Nastase, si aparent se pregateste sa il instaleze la carma pe fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu. Partidul Democrat e condus de la Cluj, dupa ce liderul sau din ultimii patru ani s-a instalat la Cotroceni. Partidul National Liberal are, de la retragerea lui Stolojan, un presedinte-delegat, in persoana actualului premier. Probabil ca primele luni ale lui 2005 vor fi dominate de lupta pentru putere din interiorul acestor forte majore ale politicii romanesti.
