De același autor
desigur, si alte "discipline obligatorii" in competitia pentru mandatele locale: distribuirea caldurii, iluminarea publica, zidurile cladirilor etc. Asfaltul ramane totusi o emblema a acestui set minim de abilitati pe care candidatii le expun, cu aer didactic, publicului. In treacat fie spus, toate aceste materii sunt de fapt obiectul unor tranzactii comerciale. In realitate, ceea ce un primar face este sa orienteze alocarea contractelor. Clientela afaceristilor pandeste la coltul fiecarei formatiuni politice care detine mandate de primari sau consilieri. In unele locuri, clientelele de partid sunt federalizate, Constanta fiind probabil cazul cel mai elocvent al unui asemenea sistem. In alte locuri, cum e Bucurestiul, competitia clientelelor economice ale partidelor a dus la confruntari politice. Impartirea strazilor din Capitala in artere principale si strazi secundare a fost expresia incercarii de a realiza un compromis intre clientela economica a PD si cea a PSD. Pana la urma, la 4 ani de la expunerile savante despre asfalt din campania trecuta, avem tot strazi carpite, automobilisti isterizati si scuze penibile. Parca pentru a confirma esecul general al acestui mod de a face politica, atat primariile de sector, cat si cea generala deruleaza, chiar in miezul campaniei, ample aplicatii ale teoriei asfaltului. Asfaltul a devenit atat de obsedant in articularea politicii romanesti, incat saptamana trecuta, dupa tragicul accident de la Mihailesti, prima (si singura) reactie a autoritatilor a fost aceea de a grabi asfaltarea drumului distrus. Ministri cu aer preocupat au vegheat marele ritual politic al asfaltarii. (N-ar trebui oare sa incepem sa scriem cu majuscula acest cuvant?) Tavalugul politic al asfaltarii nu a fost oprit decat de protestul familiilor indoliate si al ziaristilor: la cateva zile dupa accident, acestia au sugerat ca anumite probe ale anchetei au fost ingropate definitiv de graba ministeriala. Lipsa de sensibilitate cu care s-a raspuns acestui protest a fost la fel de socanta ca si imaginile tragediei. Autoritatile vor asfalt. "Cu promptitudine", cum a spus chiar presedintele Iliescu.
Tema asfaltului a fost insotita in campania pentru primaria Bucurestiului de o alta: Securitatea. O adevarata surpriza. Sa ne amintim ca alegerile din urma cu 4 ani evacuau din dezbaterea publica fractura anticomunisti-neocomunisti. Atunci, consensul liberalilor, democratilor si pedeseristilor ii ridiculiza pe membrii PNTCD, care continuau sa afirme ca relatia cu comunismul a actorilor politici trebuie sa ramana o referinta centrala in definirea dezbaterii publice. Ocuparea unor pozitii de autoritate in PCR sau colaborarea cu Securitatea erau tratate ca subiecte marginale. Nou infiintatul CNSAS parea, in acel context, vetust, desi abia apuca sa se organizeze. Tot atunci, PNTCD a ratat intrarea in Parlament, iar explicatia data esecului a fost tocmai cantonarea taranistilor in zona anticomunismului. In 2004, tema Securitatii a revenit in forta in disputa electorala din Capitala. Initiativa a pornit de la Actiunea Populara: prin Mugur Ciuvica, unul dintre actorii principali ai competitiei electorale, Traian Basescu, era acuzat de colaborare cu Securitatea. In cursul campaniei, Ciuvica, devenit intre timp el insusi candidat AP la primarie, a prezentat noi documente, in sprijinul sau intervenind un veritabil specialist in istoria Securitatii, Marius Oprea. Faptul ca Actiunea Populara reia discursul anticomunist nu e socant. Fidelitatea fata de aceasta tema va fi cu siguranta apreciata de Partidul Popular European, care si-a afirmat in chip explicit preocuparea pentru mostenitorii politiei politice in regiunea din care face parte si Romania.
E o surpriza, in schimb, faptul ca atacul principal la adresa lui Mircea Geoana s-a referit tot la chestiunea Securitatii. Atacul a fost initiat de Academia Catavencu si preluat de cele cateva gazete care adopta un ton critic fata de guvernarea PSD. Informatia potrivit careia tatal lui Mircea Geoana a fost un membru de vaza al Securitatii a asezat campania in matricea de la inceputul anilor '90. Contestata de candidatul PSD la primaria Bucurestiului, informatia a dat impresia ca ziarele favorabile PD si PNL vor sa ajute aceste partide invocand o tema pe care chiar ele au abandonat-o in campania trecuta. Liderii liberali si democrati nu aveau cum sa insiste asupra acestui aspect, data fiind postura in care se afla Traian Basescu. Au ales, de aceea, solutia de a-i contesta lui Geoana potentialul de gospodar (citeste: capacitatea de a asfalta), sperand sa profite (doar indirect) de pe urma sentimentelor anti-Securitate ale bucurestenilor.
Ce va face cetateanul? Va fi el sensibil la explicatiile despre asfalt? Sau, dimpotriva, va fi mobilizat la urne de reluarea temei Securitatii? Tot ce putem sti deocamdata este ca destinul politic al Bucurestiului atarna, pe 6 iunie 2004, de aceste doua teme foarte diferite.
