De același autor
Actualmente, el este seful guvernului portughez. Partidul sau - desi intitulat social-democrat - este in realitate de orientare conservatoare, fiind aliat la guvernare, impotriva socialistilor portughezi, cu un partid aflat si mai la dreapta (Partidul Popular). La alegerile europene, alianta de guvernare a pierdut, sub numele Forca Portugal, in fata socialistilor, reusind sa obtina doar 9 euro-mandate, fata de 12 cate au dobandit adversarii socialisti. Identitatea politica a lui Barroso s-a precizat la capatul unui drum sinuos, deschis de angajarea sa in Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi, o factiune maoista organizata impotriva dictaturii lui Salazar si a succesorilor acestuia. Cariera politica a lui Barroso a inceput foarte devreme, el devenind in anii 1980 cel mai tanar ministru din istoria Portugaliei. Ministru de Externe in anii 1992-1995, Barroso s-a retras la sfarsitul anilor '90 din viata politica, pentru a-si urma cealalta tentatie profesionala, cea academica. Intr-adevar, dupa ce, la inceputul anilor '80, Durao Barroso, jurist de formatie, a publicat doua volume despre sistemul politic portughez si a inceput sa predea la Lisabona, el a dat intaietate carierei politice. Dar, dupa ce partidul sau a pierdut alegerile din 1995, Barroso a fost visiting professor la Georgetown University (din 1996 pana in 1998), pentru a reveni apoi in 1999 la Lisabona, unde va fi ales lider al PSD portughez. Premier din 2002, Barroso s-a remarcat prin austeritatea politicii sale, care a dus Portugalia la recesiune, dar i-a ingaduit sa respecte consensul european in materie de deficit bugetar (acesta scazand, in Portugalia, de la 4,4% in 2001 la 2,8% in 2003).
Cum se explica desemnarea lui Barroso ca viitor sef al Comisiei? Lipsit de o viziune politica foarte consistenta, actualul premier portughez s-a distins totusi prin abilitatile sale de negociator. A probat-o deja la inceputul anilor '90, cand a mediat solutionarea conflictului care opunea in Angola MPLA si rebelii din UNITA. A probat-o mai ales anul trecut, in vremea conflictului din Irak: intr-adevar, dupa ce a pus la cale intalnirea din Insulele Azore, la care au participat Bush, Aznar si Blair, premierul Barroso a reusit sa mentina foarte bune legaturi cu Franta si Germania, nucleul dur european opus solutiei date de SUA conflictului din Irak. Sa nu uitam apoi ca desemnarea lui Barroso ca viitor presedinte al Comisiei a fost impusa de o situatie de criza, intervenita din cauza numeroaselor susceptibilitati trezite de solutiile propuse in urma cu doua saptamani: astfel, premierul belgian Guy Verhofstadt, propus de Franta si Germania, a fost categoric refuzat de Tony Blair, in vreme ce candidatul Partidului Popular European - Chris Patten -, sustinut de premierul Blair, a fost refuzat de cuplul franco-german. In fine, solutia de compromis reprezentata la un moment dat de premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker a cazut, din cauza dorintei acestuia de a confirma sustinerea pe care i-au acordat-o cetatenii din tara sa la scrutinul din iunie.
Solutia Barroso a fost negociata de activul premier irlandez Bertie Ahern, care si-a dorit foarte mult ca presedintia irlandeza a Uniunii sa se incheie nu doar cu adoptarea Constitutiei UE, ci si cu propunerea unui succesor pentru Romano Prodi. Acesta din urma a salutat, de altfel, dupa acceptarea lui Barroso in cadrul unui Consiliu European de urgenta (tinut marti, 28 iunie 2004), faptul ca decizia celor 25 "subliniaza valoarea simbolica pe care o incarneaza Portugalia ca success story europeana". In aceeasi declaratie, Prodi a tinut sa multumeasca si premierului Ahern, "care conduce guvernul unei alte tari simbol pentru reusita europeana".
Dincolo de aceste cuvinte flatante pentru Portugalia si Irlanda, numerosi comentatori si-au exprimat deja retinerea in privinta solutiei Barroso, vazand in premierul portughez cea mai putin rea dintre solutiile care stateau la indemana unor elite politice europene iesite foarte sifonate din alegerile europene tinute intre 10 si 13 iunie. Socialistii europeni si-au afirmat de asemenea neincrederea in Barroso, ei cautand sa mobilizeze pana la votul Parlamentului de la Strasbourg ecologistii si liberalii, pentru a bloca numirea lui Barroso ca sef al Comisiei Europene. In fine, in Portugalia, adversarii lui Barroso au cerut organizarea de alegeri anticipate.
Desemnarea noului sef al Comisiei are loc astfel intr-o atmosfera de discordii politice si de neincredere. Mandatul viitoarei Comisii, care va trebui sa gestioneze integrarea celor 10 noi membri si sa defineasca politici europene credibile, nu va fi, de aceea, usor. Barroso a inteles acest lucru si a declarat, reluat de Reuters: "sunt un reformist, nu un revolutionar, un centrist, si nu un fundamentalist al pietei libere". Ramane de vazut daca moderatul Barroso va fi validat de parlamentarii europeni si mai ales daca va putea converti reformismul sau intr-un efort de constructie europeana comparabil cu ceea ce au facut predecesori sai din ultimii 20 de ani, Romano Prodi, Jacques Santer sau Jacques Delors.
