De același autor
Ponta, Cioloș, Grindeanu, Tudose, Dăncilă, Orban, Cîțu și Ciucă au ocupat din 2014 încoace fotoliul de la Palatul Victoria. În cei șapte ani trecuți de la instalarea actualului președinte în funcție, durata mandatului de premier a scăzut vertiginos, comparativ cu primii 25 de ani postcomuniști. Actuala înțelegere dintre PSD, PNL și UDMR – un an și jumătate premier de la peneliști, un an și jumătate de la pesediști – e menită să sporească oleacă stabilitatea. Va fi oare posibil ca Iohannis să mai adauge la lunga listă de mai sus doar numele lui Ciolacu, așa cum s-a convenit în noiembrie trecut? Sau înțelegerea se va duce de râpă?
Văzând certurile din ultimele săptămâni și, mai cu seamă, modalitatea în care ele sunt purtate, e greu de crezut că „rotativa” va funcționa. Iau doar trei exemple.
Primul e cel al disputei în jurul prețurilor la energie. Ministrul de resort e de la PNL, așa că PSD a făcut tot ce putea ca să-l scoată vinovat – singurul vinovat! – pentru haosul creat de criza exploatării gazului, de croiala greșită a legii plafonării prețurilor și de comportamentul unor furnizori care au trimis facturi măsluite consumatorilor. Peneliștii au reacționat vestind lumea largă că directorul ANRE e la plajă-n Republica Dominicană. Dacă vi se pare că nivelul dezbaterii e execrabil, nu pot decât să vă dau dreptate. Mai mult decât atât, abia zilele trecute, la mai bine de o lună de la constatarea impasului, membrii Coaliției Naționale pentru România – așa se cheamă alianța tripartită din guvern! – s-au așezat la masa dialogului, pentru a creiona soluții.
Al doilea exemplu e scandalul de la STB. Societatea de transport are un director numit de PNL și un lider de sindicat care e consilier PSD la Primăria Generală. Cel de-al doilea și-a mobilizat colegii pentru o grevă spontană. Care a continuat inclusiv după ce a fost declarată ilegală de justiție. (În treacăt fie zis, m-a surprins să văd universitari afirmând că susțin demersul anarho-sindicalist.) Cearta celor două partide l-a prins la mijloc pe Nicușor Dan, care nu dispune de sprijinul vreunei tabere politice. E, desigur, legitim să te întrebi de ce ar irita PSD și PNL o bună parte din bucureșteni luându-i prizonieri în această confruntare prin interpuși. Un răspuns e că sunt interesate mai degrabă de stigmatizarea partenerilor din coaliție decât de calitatea vieții concetățenilor.
Ultimul exemplu pe care-l propun spre reflecție privește acuzațiile pe care și le-au adresat public liderii PNL și cei ai PSD. Rareș Bogdan i-a atacat pe miniștrii pesediști, Ciolacu, în replică, a solicitat o întrunire urgentă a coaliției. Rafila l-a criticat pe fostul premier Cîțu, care – la rândul său – s-a arătat nemulțumit de ministrul de finanțe pesedist Câciu. Acesta a calificat ca proaste deciziile penelistului de la energie și tot așa. E evident că aceste înghionteli au trecere doar în rândul militanților înfocați din organizații, nu și în publicul larg. Care trăiește cu sentimentul că nici coaliția prezentă nu e mai brează decât cea care a precedat-o.
Pe scurt: certurile iscate anunță instabilitate. E greu de crezut că se va rămâne la schimburi de replici acide sau la bătălii prin interpuși de rang secund. Formatul de lucru adoptat de actuala majoritate guvernamentală e la fel de precar precum cel al coaliției PNL-USR-UDMR. E semnificativ faptul că, la fel ca și-n 2021, „discutăm în coaliție” e o expresie folosită pentru a chema la ordine pe unul dintre cei care își critică partenerii, nu pentru a-i invita pe aliații politici să croiască împreună legi, să stabilească agenda guvernamentală ori, pur și simplu, să adopte poziții politice comune.
E de la sine înțeles că, în asemenea condiții, liderilor UDMR, PSD și PNL nu le-a trecut vreo clipă prin minte să ne spună ce părere au despre credibilitatea unui guvern condus de un general care, în timp ce se afla în misiuni militare în Bosnia și Afganistan, scria de zor – pardon! plagia – o teză de doctorat... //
