Ce căutau Ciucă, Ciolacu și Cîțu în Ucraina?

Primul a vorbit despre o vizită în capitala Ucrainei Florin Cîțu. Era la câteva zile după ce fusese debarcat de la cârma PNL. Părea să fie o vizită de consolare. N-a trecut nicio oră de la anunț și Camera a precizat că la Kiev va merge și Marcel Ciolacu, pentru a ține un discurs în fața Radei. Vizita celor doi – ne explica un comunicat ce părea scris la PSD, dar era prezentat ca unul al Camerei – urma să trateze chestiunea reconstrucției Ucrainei. Cîțu nu pomenise nimic despre asta, ci afirmase că va fi primit de președintele Zelenski.

A urmat o pauză de mai multe zile: nimeni nu a mai zis nimic despre periplul la Kiev. Pe care, în treacăt fie zis, îl făcuseră deja trei parlamentari useriști, dintre care unul deputat în PE: ei se alăturaseră mai multor politicieni dintr-o duzină de țări europene, pentru a exprima sprijinul dat către Uniunea Ucrainenilor. Imediat după Florii, a venit totuși confirmarea datei la care președinții celor două Camere de la București urmau să descindă pe străzile capitalei vecinilor noștri: 27 aprilie.

A trecut Paștele și – surpriză! – pe 26 aprilie, pe seară, presa difuzează mai multe fotografii cu M. Ciolacu pe străzile Kievului. Alături de el nu se afla însă fostul premier și președinte al PNL, ci actualul premier și președinte al PNL, N. Ciucă. Ceva mai târziu au apărut și imagini filmate de la întâlnirea celor doi cu președintele ucrainean. Ele îl înfățișează pe Zelenski vorbind preț de două minute și pe oficialii români – era acolo și ministrul Aurescu – ascultând. Șeful diplomației lua chiar notițe. Filmul e însoțit de un text, mai precis de două lungi comentarii pe care le-ar fi făcut la fața locului prim-ministrul și președintele Camerei. Acestea par a fi însă, mai degrabă, comunicate de presă scrise într-un birou decât transcrierea unor intervenții dintr-o conversație. Ciucă se laudă cu numărul camioanelor umanitare care au trecut frontiera și anunță că firmele românești vor să reconstruiască Ucraina după război, în timp ce Ciolacu numește atrocitățile comise de Putin „genocid” și tratează tema care obsedează zilele astea AUR, și anume soarta minorității române din Bucovina de Nord. Dacă textul lui Ciucă pare scris de un diplomat francofon din MAE – căci pomenește dorința de „a eleva relația bilaterală” –, comunicatul pesedist are aerul unui eseu de filosofie politică al unui student de anul întâi, care începe prin a spune că „bombele nu vor opri niciodată triumful Binelui asupra Răului” și încheie afirmând că Ciolacu susține aderarea Ucrainei, Moldovei și Georgiei la UE pentru că „suntem legați de dorința unei vieți mai bune pentru cetățenii noștri”.

Când toată lumea credea că F. Cîțu a fost înlocuit cu Ciucă și-n delegația la Kiev, nu doar în rolurile distribuite în politica internă, ne-am trezit că președintele Senatului ajunge, la rândul lui, în Ucraina. Întrebat de ce Cîțu nu fusese cooptat în delegația din ziua precedentă, Rareș Bogdan, penelistul capabil să răspundă la orice întrebare, a explicat că vizita președintelui Senatului avea programul ei, imposibil de modificat. La rândul său, fostul premier a declarat că a aflat de la ucraineni că nu va mai fi însoțit de șeful Camerei. De fapt, el a fost prezent – alături de omologii săi din Elveția și Macedonia de Nord – la un congres al autorităților locale și regionale, prezidat de Volodimir Zelenski. Fostul premier a vorbit în fața respectivului congres, asumând rolul pe care și-l atribuise la începutul acestei epopei diplomatice Marcel Ciolacu. Mai tranșant decât acesta și decât Ciucă, F. Cîțu a declarat că Rusia va trebui să plătească pentru întreaga reconstrucție a țării pe care a invadat-o.

Schimbarea planurilor de călătorie la Kiev și a personajelor politice implicate i-a derutat până și pe niște hackeri ruși: aceștia au atacat site-ul PSD, crezând că declarația făcută de Cîțu îi aparținuse lui Ciolacu. Gest cu atât mai curios cu cât intervențiile celor trei demnitari români n-au adus nimic nou: ei spuseseră platitudini asemănătoare și refuzaseră să angajeze un sprijin militar concret pentru ucraineni și înainte de a merge la Kiev.

„În Bulgaria? Ce căuta neamțul în Bulgaria?”, îl întreba Pampon pe Crăcănel în D’ale carnavalului, atunci când afla de la acesta – cu mare mirare – că nu el era Bibicul și că altul fusese bărbatul cu care soțiile lor îi „trădaseră”. Ciucă, Ciolacu și Cîțu au jucat pentru noi o piesă și mai încurcată: nu știm cine a „trădat” pe cine, nici cine va turna „vitrionul” și pe care anume candidat, dar pare destul de clar că un fel de neamț colectiv s-a dus în Ucraina, fără să știe prea bine de ce... //