De același autor
E clar că liderul PSD mizează pe preluarea șefiei guvernului peste opt luni. Ce ar face, odată ajuns la Palatul Victoria, e greu de anticipat. Deocamdată, el sugerează că l-ar interesa mai degrabă, pe termen lung, poziția de la guvern decât o candidatură prezidențială. E prea devreme pentru a specula. În acest moment, Ciolacu pare doar a se teme că va fi înșelat de peneliști și amenință cu un scrutin anticipat.
Fruntașul social-democrat nu spune în chip explicit cum anume s-ar ajunge la chemarea cetățenilor la urne, lăsând doar să se înțeleagă că, la mare supărare, pesediștii ar împinge musai lucrurile aici. Pașii necesari sunt mulți și, la limită, singurul scenariu în care Marcel Ciolacu ar avea dreptate e cel în care PSD s-ar retrage de la guvernare, două tentative de învestire a unui guvern ar eșua, președintele n-ar dizolva camerele, iar PSD – tot mai supărat – ar aduna o majoritate pentru suspendare, ar reuși să obțină demiterea lui Iohannis într-un referendum, organizând apoi alegeri prezidențiale înainte de termen și, după toate astea, alegeri parlamentare anticipate.
În absența unei asemenea derulări a evenimentelor, PSD s-ar vedea încurcat în planurile sale fie de constituirea unui alt cabinet majoritar – cu miniștri din PNL, USR și UDMR –, fie de alcătuirea unui guvern minoritar, fie de o nouă strategie a lui Iohannis, care să vizeze divorțul PNL de actualul său partener social-democrat. Pe scurt: e greu de crezut că vom avea alegeri anticipate. Mai ales că nu le-am avut niciodată până acum, iar crizele prezente pot fi ușor folosite ca argument pentru a nu inova.
Să presupunem totuși că – printr-un miracol – amenințarea PSD devine realitate. Ce aduc alegerile anticipate? Conform sondajelor, față de distribuția actuală a mandatelor, un scrutin ținut înainte de termen nu ar schimba ordinea partidelor: PSD ar rămâne prima formațiune, PNL – a doua, USR s-ar afla pe locul al treilea, AUR ar fi pe 4, iar UDMR pe 5. Pesediștii ar avea 7-8 procente în plus față de 2020, PNL ar strânge cât a strâns atunci, USR ar pierde vreo cinci procente, AUR ar câștiga 2-3, iar UDMR ar trece iar pragul la limită. Întrucât circa 20 de procente din voturile exprimate ar fi atribuite unor formațiuni care în această clipă nu trec, conform sondajelor, pragul, PSD ar primi o „primă” la redistribuire ceva mai mare decât în urmă cu trei ani, când diferența dintre procentul de mandate și procentul de voturi a fost de circa 4,5%. Dacă s-ar face alegeri acum, cu 37-38% la urne, Ciolacu & co. ar obține aproape 45% din totalul mandatelor.
Care ar fi efectul politic? E simplu de răspuns. Pesediștii ar ajunge la scorul din 2016 și ar avea nevoie de un singur aliat pentru a forma guvernul. Acest aliat ar putea fi UDMR sau grupul alcătuit de celelalte minorități naționale. În orice caz, PNL ar trece în opoziție. Iohannis nu ar avea alternativă: Ciolacu ar fi premier. PSD ar domina Parlamentul de acum și până în 2026, când s-ar organiza alte alegeri parlamentare. Cele europene, locale și prezidențiale s-ar ține în 2024, devenind astfel teste majore pentru o guvernare pesedistă.
Într-o asemenea configurație, ar fi probabilă o erodare a AUR, dar și o apropiere a PNL de USR în Parlament, fără ca ea să ducă neapărat la cooperare în campaniile de peste doi ani. Multe motive ar împiedica-o. Dar PNL și USR ar câștiga mai multe mandate la europene și la locale, având de asemenea șansa de a pregăti încă de acum – separat sau împreună – o alternativă la Mircea Geoană, candidatul pregătit de PSD pentru Cotroceni.
Vă las libertatea de a judeca nu doar probabilitatea unei asemenea evoluții, dar și avantajele și dezavantajele alegerilor anticipate. În ceea ce mă privește, cred că e bine să plecăm întotdeauna de la scenariul cel mai rău pentru România. Iar acesta e, după mine, menținerea unui bloc PSD-PNL din 2021 în 2028. Orice fisură în acest parcurs înseamnă un plus pentru binele public. //
