De același autor
Cine citește gazetele de la acest început de an descoperă că mai mulți miniștri peneliști sunt aspru criticați, în vreme ce colegii lor pesediști sau udemeriști sunt mai degrabă ignorați. Dintre membrii PNL se distinge Bode și, în locurile în care libertatea presei nu e sugrumată de banii primiți de la partide, ziariștii se întreabă de ce ministrul de interne e încă în funcție, după ce UBB a acceptat, într-un târziu, că ipochimenul a plagiat.
Lui Bode i s-au adăugat ministrul energiei și cel al justiției. Primului i s-a cerut demisia după un accident petrecut pe un șantier al Complexului Energetic Oltenia. Purtătorul de cuvânt al Guvernului a lăsat să se înțeleagă că V. Popescu ar putea fi demis, dar peste câteva ore a retractat ce spusese. Cu C. Predoiu lucrurile au stat și mai straniu. Acesta a anunțat, într-un interviu, verdictul unui tribunal care urmează să se pronunțe abia luna viitoare. A doua zi, a trimis presei o rectificare, zicând că a fost vorba despre „surse neoficiale”. Din lac în puț. Ministrul Predoiu nu s-a oprit nici după a doua gafă: după 24 de ore, și-a dat seama că doar o „festă de memorie” l-a putut face profet. Când nu reacționează la acuzații – cum se întâmplă când vine vorba despre ministrul Bode –, peneliștii improvizează explicații neconvingătoare.
Profitând de situație, pesediștii fac presiuni publice asupra principalului partener de guvernare. Pe de o parte, Ciolacu & co. solicită ca înțelegerea făcută în noiembrie 2021 să fie respectată și N. Ciucă să fie înlocuit de la Palatul Victoria pe 25 mai 2023 cu șeful PSD, declarând că, în caz contrar, vor provoca alegeri anticipate. Pe de altă parte, voci pesediste importante cer ca „rotativa” să nu-l mai afecteze pe ministrul Grindeanu, fiindcă acesta ar fi atât de bun, încât e absurd să-l înlocuiești. Pe fondul acestor discuții, a reapărut un zvon cum că UDMR ar putea fi scoasă din Palatul Victoria. O asemenea excludere ar crea posibilitatea de a reveni asupra negocierii portofoliilor din executiv, creând și un spațiu de negociere mult mai larg decât în prezent.
Văzute de la nivelul societății, nu de la cel al clasei politice, gesturile par absurde. Mai ales că omul de pe stradă se întreabă de ce ai ține în funcție miniștri foarte contestați. E însă vorba despre lupta pentru putere în guvern. Iar ea e purtată, în primul rând, de către cei care ocupă poziții de frunte în partidele care-l alcătuiesc. Nu e vorba doar despre Ciucă și Ciolacu, liderii celor două formațiuni care domină cabinetul. Bode e secretarul general al PNL, iar Grindeanu – prim-vicepreședinte al PSD. Dincolo de chestiunea imaginii, înlocuirea lor din pozițiile guvernamentale ar avea consecințe asupra raporturilor de putere din partidul fiecăruia. În plus, ambii ar pierde totul.
Președintele Iohannis e conștient de acest lucru. Nu poate face nimic în cazul presiunilor venite de la pesediști, fiindcă le-a dat mână liberă atunci când a acceptat pactul bazat pe rotativă. În cazul miniștrilor peneliști, e mai greu de deslușit de ce nu acționează. Unii zic că nu știe cu cine din PNL să-i înlocuiască pe miniștrii contestați și aduc drept probă faptul că, după demisia lui S. Cîmpeanu, a venit la Educație o consilieră a președintelui, nu cineva din partid. Alții se gândesc că nu vrea ca PNL să cedeze teren în fața PSD, fiindcă în partidul lui Ciolacu – deocamdată, cel puțin – nu-i vreun ministru atât de criticat public precum sunt cei peneliști. În fine, unii comentatori cred că lui K. Iohannis pur și simplu nu-i pasă, întrucât s-a resemnat cu propriul eșec. Lipsa de transparență a puterii face greu de citit viitorul apropiat. Pe termen mediu, cred că actorii politici influenți de la PNL și PSD vor prefera stabilitatea generală oricărei operațiuni de primenire a garniturii guvernamentale. Pe scurt: dacă nu e demis Bode, nu pleacă nici Grindeanu. //
