De același autor
Nicolae Ciucă e al patrulea premier provenit din rândurile PNL, de la Revoluție încoace. Primii doi prim-miniștri peneliști – Călin Popescu-Tăriceanu și Ludovic Orban – erau deja liderii partidului în clipa în care au fost numiți la Palatul Victoria. Florin Cîțu a devenit președintele PNL după ce ocupase timp de nouă luni fotoliul de premier, pe care l-a pierdut, însă, la doar câteva zile după ce congresul partidului l-a uns șef. N-au trecut decât șase luni de atunci, iar PNL are un nou boss. Unul care ar urma să ocupe poziția de la Palatul Victoria încă un an de acum încolo, fiindcă partidul său are un acord cu PSD, în baza căruia în mai 2023 guvernul va fi preluat de către șeful social-democraților, M. Ciolacu.
Alegerea lui Ciucă e o secvență dintr-un film al cărui scenarist e președintele Iohannis. Șeful statului dorește să impună politicile guvernului: aceasta e filosofia lui politică. N-a putut să facă așa ceva în primul său mandat, fiindcă majoritatea era controlată de PSD, iar liderii acestuia polemizau în permanență cu șeful statului. A încercat, apoi, după alegerile din 2020, cu o coaliție în care un partid – USR – nu s-a lăsat dirijat de la Cotroceni. I-a rămas o singură variantă: să facă din PNL actor minor într-o coaliție dominată de PSD, partid al cărui lider a abandonat confruntarea cu președintele. Nu toți peneliștii agreează soluția. Așa că, pentru a supraviețui politic, Iohannis are nevoie să țină-n frâu propriul partid.
Florin Cîțu era prea liberal pentru a accepta un șantaj pesedist. Pentru a nu avea emoții, Klaus Iohannis – ales în fruntea PNL în 2014, după un singur an de la afilierea sa la partid – a găsit pe cineva care să-i semene, din punctul de vedere al identității politice: Ciucă are o legătură la fel de firavă cu liberalismul pe cât avea Iohannis acum 8 ani. În plus, docilitatea generalului a fost confirmată de-a lungul anilor, cât s-a aflat în fruntea Statului-Major. Pe scurt: președintele a făcut un calcul pentru a supraviețui alături de guverne care se schimbă după o programare precisă. El speră să evite astfel o altă moțiune de cenzură, în vremea ultimului său mandat. Adevărul e că patru din cele șase moțiuni care au răsturnat premieri în istoria noastră postcomunistă s-au pus la cale din 2014 încoace: așa au plecat de la guvern Grindeanu, Dăncilă, Orban și Cîțu.
Noul scenariu prezidențial e gândit să asigure stabilitate. El are multe hibe. Iată doar trei dintre ele!
Cei dintâi afectați de decizia șefului statului sunt peneliștii. Să ai la cârmă un militar te scoate cu totul din paradigma liberală. PNL pierduse oricum din identitatea sa tradițională odată cu afilierea la PPE, care a încurajat rețeaua conservatoare din Ardeal să impună decizii și oameni în posturi-cheie. Un general va da aripi energiilor peneliste, tentate de autoritarism. Nu-i exclus ca PNL să îmbrățișeze curând o formă de naționalism, foarte apropiată de cea dezvoltată de un predecesor al lui Ciucă la șefia Statului-Major, generalul Chelaru, care a preluat la un moment dat fracțiuni din PUNR, iar acum e la AUR. O asemenea transformare ar putea crea disidențe și, de ce nu?, dezertări din PNL.
În al doilea rând, alegerea lui Ciucă la vârful partidului, după scandalul plagiatului, e o palmă la adresa comunității universitare, a lumii intelectuale și a vocilor civice proeuropene din societate. Aceste medii, chiar dacă parțial tăcute sau reduse la tăcere acum, nu vor uita afrontul. Mai cu seamă că ungerea noului președinte al PNL a avut loc la câteva zile după ce Emilia Șercan a făcut publică operațiunea de kompromat, pusă la cale împotriva ei, întrucât a dezvăluit faptul că premierul a plagiat. Exista oricum o prăpastie între PNL și societate: acum ea a devenit un abis.
În fine, cel mai grav e faptul că, sub înalta autoritate a președintelui, militarizarea guvernării a fost consolidată prin militarizarea partidului prezidențial. Când am protestat față de numirea unui general în fruntea executivului, mi s-a reproșat că exagerez, întrucât avem de-a face cu un civil 100%. Acum, retorica oficială s-a schimbat: peneliștii șoptesc tuturor celor care pleacă urechea la propaganda lor că numirea lui Ciucă a fost făcută întrucât președintele aflase deja când l-a propus că va fi război, iar un guvern condus de un general e soluția perfectă în asemenea vremuri. Retorica s-a schimbat: Ciucă e din nou militar. Unul dintre peneliștii veniți la congres se bucura, de altfel, că partidul va cunoaște de acum disciplina. Un partid nu e totuși o cazarmă. Iar o țară – cu atât mai puțin... //
