De același autor
Într-un fel, e anul lui Ciucă. A fost prim-ministrul unei coaliții care s-a inventat politic altfel decât USL. Și nu pentru că, de data asta, lângă PNL și PSD sunt și udemeriștii, iar cuplul Ciucă-Ciolacu nu și-a împărțit viitoarele portofolii de președinte și de premier. Ci fiindcă prim-ministrul a fost înfățișat ca soluția perfectă pentru vremurile agitate pe care le trăim. Mai mult decât atât, ca o soluție pe care președintele ar fi conceput-o știind, încă din octombrie 2021, că Rusia va intra din nou în Ucraina cinci luni mai târziu. Mulți au crezut povestea.
De fapt, războiul a fost instrumentalizat. Prezentat ca fiind „la granițele noastre”, conflictul a devenit argument pentru a strânge rândurile. Guvernanții au reușit să se mențină la cote onorabile de încredere, chiar dacă viața a devenit mult mai scumpă, iar miniștrii s-au dovedit incompetenți, incorecți sau și incompetenți, și incorecți. Scandalurile de plagiat i-au afectat și pe premier, și pe mai mulți miniștri peneliști: Ciucă a folosit CCR pentru ca teza lui să devină intangibilă, iar Bode a rezistat la Interne, cu susținerea președintelui, în timp ce Roman și Cîmpeanu au fost siliți să demisioneze de la Cercetare și, respectiv, Educație. PSD a fost obligat să schimbe tot doi miniștri: după ce Chesnoiu a fost trimis în judecată pentru corupție, locul său a fost luat de inoxidabilul Daea, care a reînceput lupta cu cormoranii și cu limba română; Dîncu a fost și el înlocuit de la Apărare, întrucât a făcut numeroase gafe privitoare la război.
Exploatarea agresiunii ruse în politica internă a avut un efect bun: e vorba despre izolarea AUR pe scena politică. Partidul lui Simion îl propusese drept premier pe Călin Georgescu, unul dintre românii care au afirmat răspicat că Ucraina e un stat artificial. Adică exact ce a spus și Putin pentru a porni iar la război. Asta a făcut ca extremiștii să piardă locul al doilea în sondaje. Celălalt partid de opoziție – liberalii din USR – nu au reușit să crească: ei au cunoscut chiar o scindare, o fracțiune din fostul Plus urmându-l pe Dacian Cioloș într-o nouă formațiune politică.
Cota partidelor a rămas până spre sfârșitul anului aceeași. E posibil ca ea să cunoască schimbări după cea de-a doua mare experiență politică din 2022. E vorba despre eșecul campaniei pentru acceptarea noastră în Schengen. În această privință, consensul politic a fost total: de la AUR la PSD și de la PNL la UDMR și USR, toate partidele au susținut că e musai să intrăm. Problema a fost că guvernul nu și-a făcut treaba la vreme și a încercat să folosească acceptarea Croației pentru a forța și intrarea noastră în Schengen. Cu argumentul că suntem pregătiți de multă vreme și că nu putem rămâne în urma unora care au intrat în UE în 2013. În sprijinul raționamentului, Ciucă & co. au adus și încetarea MCV. Aceasta a fost o decizie a Comisiei Europene care a fost contestată în România de o infimă minoritate a celor care au susținut domnia legii. Numai că toate calculele de la București au fost date peste cap de opoziția mai multor state-membre: Olanda, Finlanda, Suedia și Austria au emis rezerve. Până la urmă, dacă nordicii, interesați să aibă sprijinul României pentru aderarea la NATO, au uitat de obiecții, olandezii și austriecii au rămas pe poziție. Întrucât campania mediatică a dat ca sigură reușita, așteptările publicului au fost foarte mari. Iar eșecul a creat o decepție comparabilă cu cea din primăvara anului 1997, când a fost ratată prima încercare de a fi invitați în NATO. În urmă cu 25 de ani, dezamăgirea a fost compensată de o vizită la București a lui Bill Clinton, care a lansat parteneriatul strategic al României cu SUA. Acum, dezamăgirea a fost sporită de întârzierea cu care a acționat președintele Iohannis, ca și de stângăciile premierului. Un premier care confundă, la 15 ani de la aderarea la UE, Consiliul European cu Consiliul Europei...
Ignoranța privind procedurile și isteria au condus la amenințări la adresa altor europeni și chiar la îndemnuri la boicotul unor produse ori firme, lansate de miniștri. Puseul naționalist ar putea să revigoreze AUR, cum tot atât de bine ar putea hrăni apetitul de voturi al PNL și PSD. În 2023 ne vom lămuri, fiindcă e an preelectoral. //
