De același autor
Mai întâi a fost vorba despre olandezi. Când s-a organizat, la sugestia a doi deputați pesediști, o dezbatere în Parlamentul European despre primirea noastră și a bulgarilor în Schengen, au fost reluate câteva teze cunoscute: în primul rând, ideea că olandezii ar fi împotriva noastră de teamă că, odată ce românii ar fi acceptați în Schengen, portul Rotterdam o să decadă, iar ascensiunea comercială a Constanței nu va mai putea fi oprită de nimeni și nimic. Au apărut, totuși, și lucruri noi. De pildă, ideea de a boicota lalelele sau firmele olandeze, ori aceea că toți ceilalți europeni s-ar putea lăsa convinși să-i preseze pe olandezi, dacă noi am bloca transportul de cereale din Ucraina în Europa. Pe cea din urmă a lansat-o un deputat în PE. Șeful lui de la București ne spunea altceva foarte nou: și anume că un vot negativ al parlamentarilor de la Haga nu ar trebui să ne preocupe prea tare, fiindcă guvernul făcuse deja tot ce este necesar. Nimeni nu știa ce anume.
La puțin timp după aceea, ministrul Bogdan Aurescu informa publicul că și finlandezii fuseseră împotriva intrării României în Schengen, dar că – grație unui lobby făcut chiar de el pe lângă turci pentru a accepta candidatura Finlandei la NATO –, lucrurile s-au schimbat. Nici n-a apucat cetățeanul să se bucure la o așa veste, că a venit alta, una rea. Și anume că într-o altă țară nordică avem alți adversari: Suedia. De data asta, nu mai era vorba despre un partid din PPE – familia de unde venise opoziția olandeză – ci de unul socialist, care s-ar fi aliat cu extrema dreaptă. Așa că acum românii erau victime ale contaminării stângii suedeze cu propagandă anti-migrație. Iar asta se întâmpla, deși Bucureștiul a plătit o datorie istorică de o sută și ceva de milioane de dolari suedezilor prin anii nouăzeci, își amintea un fost jurnalist care a fost ulterior deputat, iar acum e iar jurnalist. E clar, zicea el, ne dau lecții după ce au luat șpaga.
Toate astea au fost concluzii modeste, dacă le comparăm cu ce-am aflat după ce Austria a exprimat rezervele sale. Când Karl Nehammer a spus: „e nevoie de mai mult timp” publicul românesc a fost informat prompt că bietul cancelar e vândut rușilor. Peste 2-3 zile se mai afla că și-a angajat soția la un minister și că a instruit ofițeri de informații. De la cancelar s-a trecut la poporul austriac: concluzia analiștilor a fost că sunt toți niște bolșevici. A urmat o serie de amenințări: ministrul turismului – un anume Cadariu – a cerut boicotarea pârtiilor de schi din Austria. Un europarlamentar din familia PPE, la care e afiliat și cancelarul Nehammer, a amenințat Viena cu un proces la Curtea Europeană de Justiție, iar un coleg de-al său a cerut ca firmele austriece înregistrate în România să fie controlate la sânge, sugerând că mai toate fac matrapazlâcuri. Un fost consilier al lui T. Băsescu a venit și el cu două propuneri foarte îndrăznețe: le-a cerut procurorilor români să rețină un director de companie austriacă, pentru ca toți ceilalți expați să facă presiuni asupra guvernului de la Viena, iar liderilor politici de la noi le-a sugerat să boicoteze produsele OMV, Erste etc. Un antreprenor care fabrică mezeluri a promis că nu va mai face niciodată un contract cu vreo firmă cu acționariat austriac, pentru a ne scăpa – zicea el – de stigmatul pe care-l evocase Țuțea, când ne-a descris ca pe un popor de tâmpiți. Legătura dintre cârnați și tâmpiți e colosală... Cetățenii s-au mobilizat și ei, cum le e și lor la îndemână, adică pe Facebook: unul a reamintit că Hitler s-a născut în Austria, altul a cerut ca Mozart să nu mai fie cântat, iar un al treilea a sugerat ca toți românii care lucrează în Austria să-și ia concediu o lună ca să falimenteze economia în care sunt integrați. În glumă, un prieten mai mucalit a cerut boicotarea șnițelului...
Guvernul a luat până la urmă în serios opoziția din Olanda, Suedia și Austria. A căutat să repare în câteva zile ce nu făcuse de un an încoace. N-a reușit. Nu vom intra în Schengen la 1 ianuarie 2023. Am rămas cu ura față de alți europeni. Alimentată de prejudecata că ni se cuvin multe fără prea mult efort.
Avem nevoie, cred eu, de guvernanți care să lucreze nemțește, cum zice o vorbă din popor...
