La numarul 650

Revista 22 este o emanatie a revolutiei. Numele insusi spune mai mult decat oricare alt argument. Pastrarea acestui nume nu e doar semnul unei consecvente: intr-adevar, alte gazete aparute in decembrie '89 sau rebotezate atunci in graba si-au uitat originea (ba chiar si originile). Pastrand acelasi nume, 22 a devenit un omagiu - unul saptamanal - adus acelei revolutii. Revista este astfel depozitara unei memorii: in paginile sale, postcomunismul este legat strans de propriul sau debut. Atat de strans incat nimeni nu pare sa creada ca revolutia s-a incheiat.
Poate ca acesta este, de fapt, marele castig adus de revista 22. Prin cei care o fac, ea cauta sa inteleaga de ce revolutia nu este terminata. Iar coordonatele acestei gandiri au fost fixate de revolutie: este vorba despre democratie si libertate.
Societatea romaneasca a ales democratia. Faptul ca alegatorii romani au rasturnat prin vot doua guvernari - in 1996 si in 2000 - este cel mai semnificativ avans democratic al corpului politic romanesc. Avem de-a face, de altfel, cu o noutate in istoria moderna a tarii: de la introducerea operatiunilor electorale in secolul al XIX-lea si pana azi, niciodata guvernele nu au mai fost indepartate prin votul cetatenilor. Revista 22 a sprijinit aceasta transformare, chiar daca optiunile unora dintre redactori sau colaboratori s-au situat impotriva curentului. Miscarea generala de democratizare si-a gasit insa un suporter constant in curentul de idei creat de 22.
Revista a ales insa nu doar democratia, ci si libertatea. In primul rand, libertatea gandirii. Aceasta nu mai pare astazi un lucru iesit din comun, tocmai pentru ca modelul 22 s-a difuzat in spatiul public romanesc. Asumand gandirea libera, revista din Calea Victoriei a instituit insa si un anumit stil: probabil ca ea este singura tiparitura din Romania care nu a cazut in capcana "senzationalului". In locul senzatiilor si al faptelor de senzatie, 22 a asezat ratiunea. E evident ca aceasta ratiune nu a fost infailibila. De altfel, nici o ratiune nu este infailibila. Si cu atat mai putin o ratiune de tranzitie. 22 e gazeta unei generatii de tranzitie. O analiza a paginilor sale din cele 650 de numere poate scoate la iveala iluziile si fantasmele acestei generatii. Caci este vorba, sa nu uitam acest lucru, despre o generatie nascuta in vremuri arbitrare, dar care a optat pentru libertate. Poate ca maine aceste iluzii vor deziluziona. Poate ca maine fantasmele vor parea si ele lucruri derizorii. Chiar daca aceste ipoteze se vor adeveri, revista va ramane o parte importanta a imaginarului postcomunist romanesc.
Caci aparatorii libertatii nu sunt dati uitarii nici macar atunci cand se insala.