De același autor
Până anul trecut, nu știam că Universitatea în care am fost student și-n care predau de trei decenii i-a acordat o asemenea distincție celui care a condus România între septembrie 1940 și august 1944. Mi-a adus la cunoștință acest lucru un profesor german, Armin von Bogdandy. E un constituționalist strălucit, care a primit în 2023 un doctorat honoris causa, la propunerea Facultății de Științe politice și a celei de Drept de la UB. În ziua ceremoniei, profesorul ne-a mărturisit celor reuniți în sala Senatului universității noastre că a avut curiozitatea să caute cine a mai primit titlul respectiv. Și a dat pe site-ul unibuc.ro, între numeroase personalități științifice, peste numele lui Ion Antonescu.
Am fost șocat. Pentru o clipă, m-am temut că întreaga ceremonie e compromisă. Armin von Bogdandy a acceptat însă titlul. Cât timp colegul meu Bogdan Iancu a citit laudatio și cel onorat a răspuns, nu-mi puteam desprinde din minte ideea contrastului absolut între conceptul statului de drept, strălucit tratată de Armin von Bogdandy în scrierile sale, și felul cum arăta statul român în vremea Conducătorului, care n-a ezitat să-și angajeze țara în Holocaust.
I-am vorbit rectorului despre această situație. S-a arătat la fel de uimit cum eram și eu. A fost de acord imediat că titlul din 1941 trebuie retras. Regulamentul Senatului, forul care decernează asemenea distincții, are prevederi și pentru retragerea doctoratelor onorifice. Se poate întâmpla așa ceva dacă informațiile legate de cel onorat se dovedesc a fi fost false, dacă respectivul comite un plagiat, dacă acțiunile sale lezează reputația Universității sau dacă a comis crime împotriva umanității. Senatorii din Universitate pot fi sesizați în privința retragerii unui titlu de către președintele acestui for, de către rector sau de către oricare persoană interesată. Ca și pentru acordare, și atunci când vine vorba despre retragere e prevăzut un vot.
I-am scris conferențiarului Claudiu Buglea, care prezidează Senatul, solicitându-i introducerea pe agenda proximei reuniuni a anulării titlului din 1941. Am mers în ianuarie a.c. la reuniunea colegilor senatori și am fost întâmpinat în trei moduri diferite. Doi dintre vorbitori au spus că susțin demersul, dar că el nu trebuia făcut public. Unul dintre ei mi-a reproșat, de altfel, faptul că difuzasem pe Facebook informații despre ce se petrece – bine sau mai puțin bine – în facultatea al cărei decan sunt. A doua reacție a fost procedurală: mi s-a cerut să alcătuiesc un dosar. Nu cu șină, dar – s-a argumentat – membrii Senatului au nevoie de amplă documentare, care să indice cine e Ion Antonescu și ce a făcut el. În fine, un profesor s-a ridicat în picioare și și-a exprimat regretul că i se propune un asemenea lucru: „De ce să ne ocupăm de morți, și nu de vii?”, a întrebat el.
Am alcătuit nu un dosar, ci o scurtă argumentare, care amintea o frază din Raportul Wiesel, și anume: „Antonescu a fost un criminal de război în cel mai pur sens al cuvântului. Conducerea sa a implicat guvernul român în crime împotriva umanității, care nu pot rivaliza cu nimic în istoria uneori glorioasă, alteori crudă a României” (Raport final, Polirom, Iași, 2005, p. 258)”. Am adăugat o referință la Legea nr. 217/2015 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Consiliul facultății a susținut demersul. Președintele Senatului a ținut să aibă un punct de vedere de la Facultatea de Istorie, iar colegul Matei Gheboianu a descris impecabil motivele pentru care mareșalul care a împins România în Holocaust e încadrabil în categoria: autor al unor crime împotriva umanității. Aflând despre situația de la Universitate, deputatul Alexandru Muraru, reprezentantul guvernului în chestiunea politicilor memoriei, a adresat rectorului o scrisoare în care susținea demersul retragerii titlului.
În ședința din 15 februarie a Senatului UB nu s-a făcut o dezbatere. S-a votat prin ridicarea mâinii. Patru membri au fost împotrivă, alți 18 s-au abținut, iar 80 au fost de acord. Cum votul nu e nominal, numele celor care n-au susținut acest gen de igienă morală vor rămâne anonime. Tot ce știu despre opțiuni e că doi dintre cei care s-au opus erau studenți și că, întrebată după reuniune de ce s-a abținut, o colegă a explicat că ar fi vrut ca lista să fie amplu revizuită. Fiindcă pe ea se află încă dictatorul care l-a precedat pe Antonescu, și anume Carol al II-lea, sau Kurt Waldheim, acuzat de nazism după ce a ocupat poziția de secretar general al ONU.
Universitatea s-a despărțit de o parte din trecutul ei totalitar. Așa cum a făcut-o deja, imediat după Revoluție, când – fără dosar și alte proceduri –, i-a retras titlul de doctor onorific lui Nicolae Ceaușescu. Fiindcă i-l acordase și dictatorului comunist. //
