De același autor
Și cam asta ar dori să obțină și-n alegerile parlamentare de la anul. Le încurajează scorurile din sondaje. Fiindcă împreună nu au scăzut sub pragul majorității. Mai mult, cele două partide sunt tentate să meargă împreună și în alegeri. N-ar fi o premieră. Deși aparțin unor familii europene diferite, PSD și PNL ar putea să depună o singură listă, așa cum au făcut în 2012. Atunci luaseră puterea de câteva luni, prin răsturnarea majorității din camere, iar la urne au scos două treimi din mandate. Înțelegerea s-a destrămat după doi ani, dar electoral a fost un triumf.
Acum, unele lucruri ar fi puțin diferite. Fiindcă alegătorilor li s-ar cere să spună dacă le-au plăcut sau nu cei trei ani de guvernare comună, pusă la cale de către Iohannis. Scenariul sună credibil. Pe piața zvonurilor a fost deja aruncată și varianta ca la prezidențiale PSD și PNL să alcătuiască un cuplu în care unul să dea președintele, iar celălalt – premierul. Cele două partide ar vrea să confiște întreaga reprezentare. Atât la nivel național, cât și la nivel local.
Deocamdată, opoziția sprijină un asemenea proiect. Cea radicală și populistă reunită în AUR întărește rațiunea cartelizării PSD-PNL tocmai fiindcă a transformat naționalismul și conservatorismul în violență și antieuropenism. În schimb, opoziția democrată și proeuropeană dă o șansă majorității PSD-PNL fiindcă a rămas dezbinată. E paradoxal, dar Ciucă și Ciolacu câștigă și de pe urma radicalizării naționaliștilor conservatori, și de pe urma moleșirii taberei liberal-democratice. Ce-i de făcut?
În primul rând, ar fi nevoie de o opoziție democratică unită. Patru partide din această categorie au reprezentare parlamentară. Cu situații și resurse politice diferite: USR are deputați la București și unul singur la Strasbourg, dar dispune de câțiva primari remarcabili, aflați însă sub asediul forțelor guvernamentale; PMP are doar aleși europeni, nu și în camerele din România, dar dispune încă de circa 2000 de aleși locali; Reper are un mic grup de deputați și-n camerele de la București, și la PE, dar nu are deocamdată filiale în țară; Forța Dreptei are o mână de deputați la București și câteva organizații în teritoriu. Între cele patru partide sunt ziduri ridicate mai demult sau de curând. Un lucru e sigur: dacă rămân dezbinate, două sau chiar trei dintre ele riscă să nu treacă nici măcar pragul electoral. Ideal ar fi să se adune toate patru. Ar câștiga de pe urma sincronizării eforturilor simpatia celor care, de-a lungul timpului, au votat în favoarea alternanței politice. Adică a celor care, prin votul lor, au făcut posibilă ținerea PSD în opoziție. Formele de colaborare, calendarul acțiunilor și, după caz, procedurile de selecție a candidaților comuni ar trebui perfectate până în toamnă. Rolul de coordonare al acestei coaliții revine în mod natural USR, cea mai puternică forță dintre cele patru.
O asemenea opoziție unită ar trebui să-și asume drept obiectiv politic erodarea cuplului PNL-PSD, astfel încât cele două să obțină mai puțin de jumătate din mandate la anul. Indiferent dacă merg pe o listă comună sau hotărăsc să intre în competițiile electorale separat. Pe măsură ce trece timpul, e tot mai ușor. Miniștrii lor vor fi tot mai slabi, iar cetățenii – tot mai cârcotași. Decisivă e coborârea PSD sub pragul de 25%. Asta presupune vânarea celei mai mici erori comise de viitorul premier Ciolacu. Care nu-i cu nimic mai bun decât Dragnea sau Dăncilă, chiar dacă a învățat să recite ce-i dictează câțiva consultanți vicleni. În privința PNL, veriga slabă e Iohannis. El trebuie discreditat complet. Oferă singur mii de motive. E suficient ca ele să fie explicate clar și precis. Președintele se va prăbuși, dar ar fi bine ca lucrul acesta să se producă înainte de europene. Va pica astfel și facțiunea din PNL care jură pe el, iluzionându-se că-i mai poate aduce vreun profit electoral.
În fine, opoziția are nevoie de câțiva purtători de cuvânt din rândul partidelor federate, ca și de asocierea unor personalități publice credibile. Fiecare dintre formațiunile enumerate dispune de unu-doi lideri capabili să vorbească în numele unui interes general, nu doar al unuia de partid. Fiecare dintre ele are, pe de altă parte, conexiuni în lumea publică, ce trebuie mobilizate pentru un plus de notorietate. Da, mulți politicieni de opoziție – unii remarcabili – sunt aproape necunoscuți publicului larg! Credibilitatea se câștigă greu. Acționând unită și în chip coerent, opoziția față de cartelul PSD-PNL, ca și față de AUR, poate deveni o forță capabilă să producă alternanța la guvernare. Cine nu înțelege asta va fi ignorat la anul și va cheltui degeaba bani și energie în campanie. //
