O retea de retele judetene

Cu o zi inainte de Consiliul National al PSD din 13 mai, doi senatori ai acestui partid - Ioan Talpes si Neculai Apostol - si-au dat demisia, primul - din functiile detinute in organizatia Caras-Severin, iar al doilea - din partid. Abandonul celor doi a fost interpretat ca un gest de solidaritate cu Ion Iliescu, nemultumit de votul Congresului PSD din 21 aprilie. Talpes si Apostol sunt foarte diferiti: primul a fost director al SIE, consilier prezidential pentru chestiuni de securitate nationala, apoi vicepremier in guvernul Nastase. Apostol este un om de afaceri foarte prosper din industria carnii din Moldova, prefect al Iasului in timpul aceluiasi guvern Nastase, iar din 2004 - senator PSD. Invitati intr-o emisiune a postului Realitatea TV, Talpes si Apostol urmau sa explice - prin telefon - ratiunile precise ale demisiilor lor. Acestea conteaza acum mai putin, pentru ca emisiunea a scos in evidenta ceva mult mai interesant. Lucrurile au stat in felul urmator: Talpes a fost intrebat ce crede despre gestul lui Apostol de a parasi partidul, si nu doar structurile de conducere ale acestuia. Reactia fostului patron al Serviciilor de Informatii Externe a fost socanta: Talpes a afirmat ca nu cunoaste nici un Apostol!! La insistentele realizatorului emisiunii, care ii explica faptul ca este vorba de un membru al Senatului din partidul din care face si el parte, Ioan Talpes a repetat ca nu stie pe nimeni care sa poarte numele cu pricina. Gazda emisiunii, Razvan Dumitrescu, credea ca este vorba de o gluma. Nu era. Apelat la rândul sau prin telefon, Neculai Apostol i-a explicat lui Talpes ca e imposibil sa nu-si aduca aminte de el, pentru ca au fost impreuna la o… chermeza. Talpes s-a luminat: il cunoaste pe senator, vocea sa nu poate fi confundata, au fost intr-adevar, impreuna cu Iliescu, cu ceva timp in urma, la o agapa.
Anecdota este plina de sens. In mod spontan, membrii PSD nu se cunosc intre ei. Au nevoie de un intermediar. Ei se recunosc dupa voce, nu dupa nume. Amintirile lor comune privesc mai putin viata de partid sau cea din camerele reprezentative, si mai curând viata privata, din afara politicii. La PSD, carnetul de membru este, de aceea, inutil. Proiectele, optiunile, discursurile, gesturile politice ale membrilor acestui partid nu sunt relevante. Pe pesedisti ii leaga nu un set de valori, ci chermeza, spritul, divertismentul. Ce este atunci acest partid?
Social-democratii se falesc, ori de câte ori au ocazia, ca alcatuiesc o organizatie de masa, cu peste 600 de mii de membri. E de la sine inteles ca nu toata lumea cunoaste pe toata lumea. Aceasta nu este insa o scuza pentru ignorarea completa de catre un senator a unui coleg. Sa reamintim faptul ca in Camera superioara sunt mai putin de 50 de membri PSD. Acolo unde viata de partid, militantismul, contactul politic dintre lideri sunt - asa cum rezulta din intâmplarea relatata mai sus - reduse la minim, este perfect posibil ca doi senatori sa se (re)cunoasca doar invitati intr-un studio de televiziune.
Fragmentarea PSD este un aspect foarte relevant. Senatorul de Caras-Severin nu stie nici macar numele senatorului de Iasi. Sistemul baronilor locali - consolidat de practica alegerilor primare - a transformat PSD intr-o retea de retele judetene. Ele comunica, aparent, doar la Congrese. Acest tip de organizare explica surpriza inregistrata luna trecuta, când instanta suprema a PSD s-a reunit pentru a-si alege presedintele. Ion Iliescu n-a inteles aceasta tesatura. Crezând ca PSD e sudat de valori si proiecte comune, Iliescu a mizat pe solidaritatea naturala a delegatilor la Congres. Retelele l-au maturat de pe scena. In aceasta privinta, Iliescu are dreptate când afirma ca negocierile de culise au anulat promisiunile politice facute in filiale. Nu are, in schimb, dreptate atunci când descrie mandatul delegatilor la congres ca pe un mandat imperativ. Doar Partidul Comunist folosea un asemenea tip de relatie intre membrii sai.
Consternat in fata descoperirii anatomiei PSD, Iliescu refuza sa accepte deciziile Congresului. La Consiliul National, el a tunat si a fulgerat impotriva noilor lideri. Vehementa sa are, de buna seama, un aspect antidemocratic: Iliescu refuza starea de lucruri in urma careia el nu mai este sef. Pe de alta parte, idealul politic al lui Iliescu este in mod cert legat de o forma de partid politic care nu este o retea de interese locale, ci mobilizarea in jurul unui proiect politic. E foarte posibil ca acest proiect politic sa fie unul vetust. Dar e totusi unul. Turbulentele din PSD nu i-au ingaduit fostului presedinte sa dezvaluie liniile principale ale acestui proiect politic. Dar nici noua conducere nu are un proiect. Are doar o ambitie. Aceea de a reveni la putere. Filialele ii cer imperativ acest lucru, pentru ca retelele pe care le reunesc sa aiba din nou protectia statului. Iliescu a cerut in schimb filialelor sa se adune in jurul sau. Daca acestea vor raspunde apelului, PSD se va scinda.