PNTCD

Serban Papacostea 17.12.2003

De același autor

Partidul National Taranesc s-a nascut din intalnirea a doua aspiratii esentiale ale lumii romanesti: eliberarea romanilor din Transilvania, condamnati de secole la un statut de discriminare nationala si emanciparea taranimii din aria extracarpatica, supusa unei grave asupriri sociale. Ambele tendinte au devenit un factor activ al procesului de democratizare a societatii romanesti dupa Unirea din 1918, iar impletirea lor a dat nastere celei mai puternice forte politice a tarii, forta care avea sa-si dovedeasca trainicia in grelele incercari ale vremii totalitarismelor. Doua personalitati si-au asumat raspunderea aceestei realitati politice si au onorat-o pana la capat, sub imboldul unei puternice constiinte civice si umane: Iuliu Maniu si Ion Mihalache, ucisi amandoi in inchisorile regimului comunist, executant fidel al ordinelor ocupantilor sovietici. Comunistii nu s-au multumit sa-i anihileze fizic pe cei doi conducatori ai principalei forte care le statea in cale, ci si pe alti numerosi membri ai partidului lor. Ei s-au indarjit sa inlature cu desavarsire din amintirea natiunii rolul acestui factor principal al rezistentei romanesti antitotalitare.

Marea traditie pe care au incarnat-o cei doi luptatori s-a dovedit insa o forta mai puternica decat teroarea care s-a abatut asupra ei. Cand comunismul s-a destramat sub povara nu atat a lantului nesfarsit al crimelor pe care le-a comis, cat mai ales a incapacitatii sale de a face fata exigentelor lumii contemporane, fantoma PNT pe care o credeau definitiv exorcizata si-a facut din nou aparitia pe scena vietii politice romanesti in persoana unui credincios continuator al misiunii lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache, Corneliu Coposu. Devotamentul sau fata de ideea reconstituirii partidului a readus la viata cea mai de seama structura reprezentativa a lumii romanesti contemporane si a rezistentei ei antisovietice. Noua denumire a partidului, PNTCD, a exprimat hotararea de a construi o punte absolut necesara intre trecutul si viitorul tarii.

Bineinteles, comunismul, travestit in vesmant democratic, "neocomunismul" cum l-a denumit Corneliu Coposu, nu se putea resemna cu reaparitia acestui adversar tenace care ii periclita pozitiile esentiale, salvate din catastrofa generala a sistemului. Dupa incercarea nereusita de a incadra PNTCD in structurile unui conglomerat de forte dominat de ei insisi, comunistii au recurs la tactica mai subtila a diversiunii si infiltrarii pentru a submina dinauntru partidul reinviat al lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Adus la guvernare de valul de speranta care a cuprins societatea romaneasca in 1996, eliberata in parte din "somnul cel de moarte" in care fusese "adancita" de vastul efort de falsificare desfasurat timp de decenii de puterea totalitara, PNTCD a fost aproape anihilat de adversarii sai din afara, sustinuti de fortele controlate de ei in partid si in coalitia de partide care guverna tara. Cand primul ministru Victor Ciorbea, obstructionat luni in sir in efortul sau de a impune reformele, a anuntat hotarat aplicarea lor, structurile vizibile si cele nevazute ale neocomunismului - conservate deliberat de presedintele Emil Constantinescu - au declansat criza care a inlaturat "pericolul" reinnoirii fundamentale a lumii romanesti.

Acceptarea acestei situatii de catre conducerea de atunci a PNTCD, inscaunarea unui nou prim-ministru pe placul fortelor neocomuniste, a discreditat partidul in mintile celor care isi pusesera speranta in el si a provocat deruta totala din 2000. Groparii din umbra ai PNTCD si executantii lor dinauntrul partidului si al coalitiei din care faceau parte aveau de ce sa fie multumiti. "Activistii si securistii" pe care domnul Emil Constantinescu i-a lasat programatic, inca de la inceputul mandatului sau, sa pastreze parghiile de comanda ale societatii, si-au indeplinit pana la capat misiunea, adica pana cand "neocomunistii" au reluat direct puterea. Cu constiinta mandatului indeplinit - desigur, nu cel incredintat de tara prin vot - presedintele in functie in 2000 s-a declarat infrant de aceiasi "activisti" si "securisti" si, dand dovada de un inalt "spirit civic" si de "solidaritate", a abandonat lupta si pe cei pe care i-a condus cu buna stiinta la dezastru. A ramas insa o radacina din trunchiul viguros de odinioara, ceea ce, fireste, nu lasa liniste guvernantilor de astazi, constienti de fragilitatea puterii lor, in ciuda sondajelor de opinie reinnoite la intervale scurte. Si, din nou, diversiunea si dezorientarea calculata sunt puse in actiune de fortele neocomunismului. Cel care si-a indeplinit cu succes misiunea intre 1996 - 2000 se poate dovedi din nou util si a fost readus pe scena. Cum insa incercarea de a recuceri direct partidul care i-a asigurat succesul in 1996 a esuat, solutia adoptata a fost crearea unui partid diversionist, arta in care comunistii s-au dovedit dintru inceput maestri neintrecuti.

Fermitatea dovedita de actuala conducere a PNTCD, refuzul ei de a se lasa atrasa in jocurile nefaste puse la cale de fortele neocomunismului e cea mai sigura garantie pentru viitorul partidului si al tarii. Singura formatie politica ramasa in afara spectrului neocomunist, PNTCD e si singura forta capabila sa construiasca arcul peste timp si sa stabileasca legatura peste sinistra paranteza a comunismului intre trecutul autentic al tarii si viitorul ei.

Cand lumea romaneasca va iesi din ceata densa de confuzie in care a fost cufundata de propaganda comunista si neocomunista, cand se vor destrama definitiv diversiunile si subversiunile abil manuite de mostenitorii actuali ai ocupatiei sovietice, atunci neindoielnic se va intelege de catre toti functia istorica si actuala a PNTCD, iar apele tulburate ale opiniei nationale vor reveni la matca autentica a istoriei proprii si la partidul care o incarneaza. E suficient ca actuala conducere sa manifeste aceeasi fermitate de care a dat dovada pana acum - calificata "aroganta" de catre cei care nu reusesc sa o franga -, sa mentina cu fermitate stindardul mostenit de la ilustrii ei inaintasi, sa pastreze hotarat directia dictata de imperativul constiintei datoriei fata de trecutul si viitorul tarii pentru ca istoria sa-i rasplateasca fidelitatea. Pana la aceasta implinire, de care nu ne indoim, e datoria tuturor celor care inteleg sensul istoriei nationale sa sprijine PNTCD dinauntrul sau din afara structurilor sale.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22