De același autor
Intr-adevar, la alegerile locale, PSD a castigat peste jumatate din primarii si a obtinut un avans important in fata liberalilor si democratilor la votul pentru consilii locale si judetene. A pierdut, ce-i drept, doua primarii importante, la Bucuresti si la Cluj, dar a stiut sa compenseze aceste esecuri negociind foarte avantajos majoritatile din consiliile judetene. Din punctul de vedere al imaginii, PSD a aparut insa ca perdant. Pe aceasta baza, partidul dirijat de Adrian Nastase a luat mai multe decizii contradictorii care priveau organizarea sa la nivel central: a desfiintat instante ale partidului pentru a le reinfiinta dupa cateva saptamani, a marginalizat lideri pe care i-a readus in prim-plan in campania pentru alegerile generale etc., etc. In acest fel, social-democratii au livrat publicului imaginea unei formatiuni haotice.Alegerile din noiembrie-decembrie au aratat cam la fel. Aliat cu PUR sub numele Uniunii nationale PSD+PUR, partidul condus de Nastase a obtinut cel mai mare numar de mandate in fiecare din cele doua Camere. Mai putine decat in urma cu patru ani, dar suficient de numeroase pentru a detine presedintia celor mai multe comisii parlamentare. Apoi, negociind cu abilitate o intelegere cu PUR si PRM, PSD a reusit sa ii impuna pe Adrian Nastase si pe Nicolae Vacaroiu la sefia Camerei Deputatilor si, respectiv, a Senatului. Pierderea cursei prezidentiale de catre fostul premier a fost, de buna seama, un soc. Cu atat mai mult cu cat a fost si o surpriza, inclusiv pentru majoritatea adversarilor PSD. Din acest motiv, pe ansamblu, imaginea partidului a iesit mai sifonata decat partidul din aceste alegeri.
Ce-i drept, PSD a fost ajutat sa piarda teren de fondatorul sau. Participant neobosit in campania electorala, Iliescu si-a anulat micile castiguri simbolice din vremea ultimului mandat prin cateva gesturi hazardate de final. Decorarea liderului PRM Corneliu Vadim Tudor si gratierea lui Miron Cozma au fost, de buna seama, decizii care vizau reorientarea PSD catre fostii sai aliati de dinainte de 2000. Iliescu a asumat aceste erori intrucat avea nevoie de o platforma pe care sa se plaseze pentru a prelua partidul dupa parasirea Palatului Cotroceni. Daca reactiile adversarilor erau previzibile, nu la fel stateau lucrurile in privinta membrilor PSD. Probabil ca Iliescu nu s-a asteptat ca un Mihai Tanasescu sau un Marian Oprisan sa reactioneze cu atata vehementa la gratierea lui Cozma.
In genere, filialele partidului sunt acum in stare de fierbere. Presa a citat mai multe declaratii ale liderilor din teritoriu, care vadesc tensiunea din sanul PSD. Ca de obicei in ultimii ani, Iliescu a negat faptul ca intre el si actualul presedinte al partidului ar exista o lupta surda pentru putere. Deocamdata, el nici macar nu s-a inscris formal in PSD, asteptand probabil un moment mai calm. In acel moment, vom sti ceva mai clar ce se pregateste in PSD. Deocamdata, variantele avansate public nu sunt foarte spectaculoase. In cele mai multe dintre ele, reinstalarea lui Iliescu la carma este data ca sigura. S-a vorbit totusi si despre o structura bicefala, care sa-i includa la varf atat pe fostul presedinte, cat si pe Adrian Nastase. In fine, s-a avansat ideea impunerii unui alt lider, Ioan Rus ori Miron Mitrea fiind citati cel mai frecvent. E greu de anticipat. Istoria anilor nouazeci a fost punctata de doua mari rupturi in sanul partidului fondat de Iliescu: plecarea lui Roman in 1992 si, cinci ani mai tarziu, dizidenta lui Melescanu au fost, desigur, evenimente foarte neplacute pentru fostul lider comunist. Cu toate acestea, in ambele cazuri, Iliescu e cel care a iesit in castig, reusind sa se impuna in cursa prezidentiala si dand FDSN, respectiv PDSR suflul necesar pentru a castiga alegerile parlamentare. In ambele cazuri insa, Iliescu avea la dispozitie perspectiva realegerii ca presedinte si, implicit, pe cea de a fi seful retelelor de autoritate si de influenta create de o guvernare FDSN/ PDSR. In acest moment, o asemenea perspectiva nu mai exista. Iata de ce congresul viitor al PSD este obligat sa defineasca o alta miza politica. Faptul ca Adrian Nastase a pierdut scrutinul prezidential complica de buna seama lucrurile, cu atat mai mult cu cat viitoarele alegeri legislative nu vor mai fi organizate simultan cu cele prezidentiale, indiferent daca se vor tine la termen sau vor fi alegeri anticipate.
De fapt, PSD se afla in fata unei decizii politice majore. Europenizarea partidului din ultimii patru ani a fost bazata exclusiv pe constrangerile guvernamentale la care a fost supusa echipa lui Adrian Nastase; separarea de PRM a contat, pe de alta parte, in ameliorarea pozitiei sale pe scena europeana. Aceste doua elemente nu mai sunt insa de actualitate: PSD nu mai e implicat in actiunea guvernamentala si, pe de alta parte, el se regaseste in opozitie alaturi de PRM. Presiunea europeana directa este suspendata, apropierea de Vadim Tudor e la indemana. Ce vor alege pesedistii?
