De același autor
In ambele cazuri, este vorba mai degraba de gesturi inamicale decat de decizii cu însemnatate politica majora. Crestin-democratii germani n-au facut decat sa confirme rezervele pe care le-au exprimat în ultimii ani. Sa ne amintim ca Markus Ferber, din ramura bavareza a crestin-democratiei germane, solicita si el înaintea votului din 13 aprilie din PE redeschiderea negocierilor cu Romania la capitolul 24, cel dedicat justitiei. Pe de alta parte, ratiunile financiare invocate pentru a amana delegarea europarlamentarilor din Romania la Strasbourg acopera rezervele exprimate de catre liderii grupurilor socialist (Martin Schulz) si popular (Hans-Gert Poettering), adica de catre cei doi germani care dirijeaza cele mai importante grupuri din PE. Rezervele politicienilor din RFG fata de aderarea Romaniei sunt o certitudine de care trebuie sa se tina seama. Dosarul european al Romaniei pare sa ofere Germaniei un obiect de disputa la fel de problematic ca si candidatura Turciei, tara pe care Schroeder o vede în UE si pe care Merkel o refuza cu hotarare. Dar desi stanga social-democrata (SPD) este mai favorabila extinderii decat dreapta crestin-democrata (CDU) si crestin-sociala (CSU), totusi atat stanga, cat si dreapta germana au retineri în privinta Romaniei. Motivele lor sunt însa diferite. Sustinatori ai Romaniei în dosarul european, social-democratii lui Gerhard Schroeder sunt totusi iritati de entuziasmul proamerican al autoritatilor romane si de indiferenta acestora fata de o politica europeana de securitate si aparare comuna. Liderii CDU si CSU, atlantisti fara rezerve, reproseaza în schimb Romaniei întarzierile în procesul de integrare si considera ca tara noastra nu va fi pregatita sa adere la 1 ianuarie 2007.
Este interesant de observat ca atat solicitarea redeschiderii negocierilor, cat si amanarea plecarii la PE a observatorilor romani au trezit reactia liberalilor. Astfel, liberalii germani i-au atras atentia Angelei Merkel in privinta mecanismelor institutionale ale negocierii, care nu privesc guvernele nationale, ci Comisia si Consiliul European. La randul sau, liberalul britanic Graham Watson a calificat ca rusinoasa decizia colegilor sai din PE de a amana venirea delegatilor din Romania (ca si din Bulgaria) la Strasbourg.
Desi familia liberala pare a fi singura care trateaza rezonabil Romania, partidele noastre se gandesc mai degraba la popularii europeni. Catre acestia vor sa se indrepte mai multe partide. Dupa ce PNTCD si PRM si-au schimbat denumirea in PPCD, respectiv PPRM, pentru a marca simpatia lor fata de grupul popular din Parlamentul European, un al treilea partid si-a modificat titulatura in acelasi scop. Este vorba despre PUR, care a devenit, in urma congresului din 7 mai a.c., Partidul Conservator. In aceeasi zi, democratii, reuniti in Consiliul National de Coordonare, au acceptat la randul lor posibilitatea depunerii unor motiuni la congresul din iunie altele decat social-democrate, facand referire explicita la o motiune populara ori social-populara. Oportunismul acesta nu e de bun augur. El vadeste inainte de toate o indiferenta ideologica. Partidul condus de Dan Voiculescu ilustreaza cel mai pregnant acest fenomen: raliat, la crearea sa, in 1991, la umanism (cu toate ca era pro-capitalist, in timp ce partidele umaniste existente in alte tari sunt anticapitaliste), asociat la alegerile din 1996 cu ecologistii din MER si cu agrarienii din PDAR, PUR a intrat in 2000 in zodia social-democrata (ca aliat al PDSR si PSDR in cadrul Polului Democrat Social din Romania), pentru a se redefini in 2001 ca social-liberal, iar in 2005 ca partid conservator.
E greu de crezut ca PPCD, PPRM, PC si eventual PD vor face parte impreuna dintr-un grup coerent, atata vreme cat PPE recunoaste ca interlocutor stabil in Romania doar UDMR, formatiune careia i-a solicitat, deocamdata fara vreun rezultat vizibil, sa-i sprijine pe fostii penetecedisti. Pentru moment, segmentarea extrema a campului crestin-democrat si popular din Romania e doar o manifestare a entuziasmului inocent al politicienilor nostri cu privire la Europa si la forta familiei populare. "Vrem la populari fiindca-s cei mai tari!" - cam asa s-ar rezuma, cu o formula vulgara, interesul politicienilor romani pentru popularii europeni. Avem de-a face, in acest caz, cu o atitudine contrara celei dezvoltate in Germania cu referire la Romania: "nu-i vrem pe romani fiindca nu sunt buni", par sa spuna nemtii.
Cele doua pasiuni se anuleaza. Romania avanseaza cu dificultate.
