De același autor
Atunci cand a acceptat propunerea PSD de a candida pe listele pentru Senat ale acestui partid, Ion Iliescu a tinut sa ne asigure, pe noi, cetatenii, ca un asemenea gest e perfect "constitutional si legal". Cu o zi inainte de a primi invitatia PSD, Iliescu declarase deja, citat de Evenimentului Zilei: "am participat la alegeri fiind presedinte si in 1992, si in 1996. Nu s-au schimbat datele problemei". Aceste pozitii ale presedintelui ridica doua probleme foarte delicate. Prima tine de calendarul politico-legislativ: la data la care au fost facute declaratiile lui Iliescu (31 august si 1 septembrie), legea electorala nu era adoptata decat de Senat; cum Camera Deputatilor este, potrivit Constitutiei revizuite, camera decidenta in materia legilor electorale, Iliescu nu era in nici un fel indreptatit sa declare ca in 2004 nu se schimba "datele problemei"; poate ca varianta votata de Camera va fi diferita! Altfel spus: inainte de a solicita de la PSD un "document oficial" prin care i se cere sa intre in competitia electorala, Iliescu ar fi trebuit sa astepte votarea legii in baza careia se va vota in 2004. Astfel, el lasa sa se inteleaga ca forteaza mana legislativului pentru ca acesta sa voteze o formula pe placul presedintelui in functie.
A doua problema tine de dispozitivul constitutional. Spunand ca a candidat pentru Senat si in 1992, si in 1996 "din pozitia de presedinte", Iliescu recunoaste in chip direct ca… a indeplinit trei mandate. In 1996, atunci cand candidatura sa pentru un nou mandat de presedinte a fost contestata, intrucat fusese deja ales in urma cu patru si, respectiv, sase ani, Curtea Constitutionala a formulat o argumentare plina de sofisme din care reiesea ca, pana in 1992, Iliescu nu a fost propriu-zis presedinte, avand deci dreptul de a candida din nou. In 2000, scenariul s-a repetat. Acum, la sfarsitul celui de-al treilea mandat, Iliescu recunoaste senin ca judecatorii Curtii au calcat in picioare textul Actului fundamental, pentru a-i asigura prezenta in cursa electorala. Caci Iliescu, si nu altcineva, afirma raspicat ca mandatele anterioare sunt similare in substanta. In aceste conditii, demersul din ultimele zile al Aliantei D.A. se dovedeste mai degraba superficial: liberalii si democratii au anuntat ca ii vor cere lui Ion Iliescu sa nu promulge legea alegerilor, daca varianta care va fi votata de Camera Deputatilor va fi identica cu cea adoptata de Senat, dandu-i dreptul aceluiasi Ion Iliescu sa participe ca independent la cursa pentru Senat. Demersul e ridicol, nu doar pentru ca li se va rade in nas cu superioritate. Motivul principal este acela ca liberalii si democratii au ratat sansa de a interveni in momentul discutiei de la Senat, care a avut loc pe 28 iunie a.c. Acaparati probabil de iluzia unei victorii la alegerile locale, care nu e sustinuta de nici un fel de cifre, liberalii si democratii au stralucit prin… absenta de la dezbateri. Singurul membru al Aliantei care a intervenit in discutie, asa cum stenograma sedintei o atesta, a fost Mircea Ionescu-Quintus, care a formulat cateva observatii lipsite de orice importanta, fiind preocupat mai degraba de flatarea adversarilor politici si a… presedintelui Academiei, prezent nu se stie de ce in sala Senatului. Stenograma e, de altfel, foarte semnificativa pentru felul in care liberalii si democratii trateaza procesul parlamentar. La articolul care instituie, in varianta Senatului, o exceptie pentru Ion Iliescu, fusesera depuse patru amendamente. Nici unul nu a fost luat in discutie, intrucat... nu a avut cine sa le prezinte si sa le sustina! Din textul care reproduce discutiile din sedinta, reiese ca senatorul PNL Nicolae-Vlad Popa, membru al comisiei parlamentare care a elaborat proiectele de legi electorale, nu a ajuns la sedinta, fiind… blocat in trafic. Nici un democrat nu a luat cuvantul. Dezbaterea are un aer colocvial, fiind dominata de Taracila si Hrebenciuc si punctata de interventiile lui Adrian Paunescu, care nu pare a fi la curent cu prevederile Constitutiei, motiv pentru care senatorii sunt obligati sa-i dea informatii elementare despre Legea fundamentala a tarii. Stenograma e savuroasa si oricine o va citi (pe site-ul Camerei) va realiza cat de solida a fost angajarea PNL si PD in chestiunea pe care acum vor sa o transforme in subiect de campanie electorala. E prea tarziu.
E prea tarziu nu doar din perspectiva a ceea ce s-a intamplat la sfarsitul lui iunie 2004. La finalul sedintei, Senatul a votat cu 95 de voturi pentru, unul impotriva si 8 abtineri textul care, daca va fi reluat de Camera, ii va ingadui lui Iliescu sa se instaleze comod intr-o noua ilegalitate. E prea tarziu din perspectiva intregului deceniu care a trecut. Sa nu uitam ca in 1996 contestarea constitutionalitatii candidaturii lui Iliescu a fost facuta de asociatii civice si ONG-uri. Politicienii au refuzat atunci sa se angajeze in aceasta dezbatere constitutionala, sustinand ca Iliescu trebuie infrant la urne, nu la Curtea Constitutionala. In 2000, presedintele Curtii sustinea ca interdictia unei noi candidaturi prezidentiale a lui Iliescu ar fi un fost gest care risca sa fie perceput ca o dovada de teama. Iliescu a devenit o exceptie a politicii romanesti nu atat datorita calitatilor sale, cat datorita slabiciunilor adversarilor sai. Blocati in traficul constitutional, aceiasi advesari ii vor ingadui foarte probabil lui Ion Iliescu sa ramana o exceptie. Tot ce putem spera e ca exceptia sa nu devina model.
