De același autor
Este vorba mai intai despre lipsa profunda de incredere in liderii politici consacrati de postcomunism: intr-adevar, nici unul dintre politicienii listati nu are o cota de incredere (multa, foarte multa, totala) peste 50%! Potentialul de crestere este serios afectat pentru lideri ca Markó Béla (76,4% cota de neincredere), Gh. Funar (72%), Adrian Paunescu (70%), Vadim Tudor si Madalin Voicu (circa 66% fiecare), Ion Iliescu, Adrian Nastase, Theodor Stolojan sau Traian Basescu, care au cote de incredere multa si foarte multa, in ordinea citata, de 31,3%, 28,9%, 27,3 si, respectiv, 23,5%. Comparatia cu un personaj care nu are un angajament partizan - patriarhul Teoctist are o cota de incredere de 42,5% - sugereaza faptul ca optiunea politica a erodat puternic liderii. Simpatizat de o cincime din respondentii sondajului, Corneliu Vadim Tudor are parte de un profil contrastat: principalele trei trasaturi care ii sunt atribuite profileaza un contur care combina doua atribute negative (xenofobia si intoleranta - 17,7% si demagogia - 14,7%) si unul pozitiv (corectitudinea si sinceritatea - 15,6%). De altfel, dintre cele 11 atribute cu cote cat de cat semnificative (peste 7%), sapte sunt negative si 4 pozitive.
Daca increderea scazuta in lideri vehiculeaza poate o anumita dorinta de reinnoire a scenei politice, in schimb neincrederea in institutii blocheaza reconfigurarea politicului. Cele doua forme esentiale de mobilizare ale cetatenilor - cea partizana si cea sindicala - au parte de cote foarte joase de incredere: doar 9,3% dintre subiecti au incredere in partidele politice si doar 13,6% in sindicate. Daca increderea in Presedintie este practic aceeasi cu increderea in actualul presedinte (31,5%, respectiv 31,9%), in schimb mult mai ingrijoratoare este perceptia celor trei puteri: Parlamentul e o institutie de incredere pentru 15,8% dintre subiecti, justitia pentru 22%, iar executivul pentru 22,8%. Foarte diferite ca institutii de cele deja citate, armata si Biserica se bucura in continuare de un suport public insemnat: surprinde mai ales cazul Bisericii, intrucat cota de incredere de 77,3% se suprapune peste o populatie din care doar un sfert merge o data pe saptamana la biserica, peste jumatate din respondenti fiind atasati in schimb de ceremonialul marilor sarbatori sau nefrecventand decat rar spatiul sacru.
Identificarea formatiunilor extremiste de catre cei 30% respondenti care cred in existenta sa in Romania este relevanta doar pentru ca selecteaza doar doua formatiuni ca extremiste: PRM si UDMR, desi aceasta din urma este asociata din 1996, in forme multiple, la politica majoritatilor parlamentare si guvernamentale. Interzicerea organizatiilor extremiste masoara gradul de democratizare a culturii civice: doar 44% dintre subiecti raspund pozitiv la sugestia interdictiei formatiunilor aflate la extremele spectrului politic. Procentul foarte mare de non-raspunsuri in aceasta privinta atesta dezorientarea electoratului in fata fenomenului extremist. Aceasta concluzie este intarita de distributia foarte larga a identificarilor extremismului. Dintr-o perspectiva strict politica, asocierea extremismului cu persoana lui Vadim Tudor ramane foarte putin semnificativa.
Intentia de vot este afectata masiv de numarul extrem de mare de absenteisti si indecisi: circa 40% dintre respondenti. Sondajul releva ca doar cinci forte politice ar putea depasi pragul electoral: numarul partidelor reprezentate ar reproduce astfel situatia din 2000 (excludem aici PUR, desprins din coalitia care l-a purtat sub numele de Polul Social-Democrat din Romania in Parlament). Diferenta fata de situatia electorala din 2000 este aceea ca aceste cinci forte politice - PSD, PRM, PNL, PD si UDMR - ar aduna impreuna peste 95% din voturi fata de circa 83% in 2000. In conditiile mentinerii actualului sistem de vot (proportional pe lista blocata), reportarea voturilor "irosite" de formatiunile care nu reusesc sa treaca pragul ar fi mult diminuata; diminuata ar fi astfel si "prima electorala" pe care transformarea voturilor in locuri a produs-o in favoarea primului clasat.
Daca PRM pare a se fi stabilizat la cota de 20% din electorat, in schimb intentiile de vot pentru PSD sunt cu circa 10% mai mari decat voturile obtinute la scrutinul legislativ din 2000, dar si mai mici cu circa 10% decat previziunile pre-electorale din 1999-2000. O distributie a mandatelor care ar fi bazata pe aceste scoruri poate conduce, in functie de distributia teritoriala a votului, la configurarea unei majoritati simple a PSD in cele doua Camere. Pozitia hegemonica a PSD poate fi si mai mult accentuata de o schimbare a modului de scrutin, caci o logica majoritarista avantajeaza mult mai net decat una proportionalista un partid care aduna peste 40% din simpatiile populare, indiferent daca al doilea clasat are 20, 25 sau 30 la suta din simpatii. Trebuie precizat ca sondajul nu ia in seama efectele aliantei electorale PNL-PD, dar confirma deruta crestin-democrata, care este exprimata foarte sec de simpatiile pentru PNTCD (1,1%) si, respectiv, pentru Actiunea Populara (0,7%).
Optiunile prezidentiale sunt afectate de o cota si mai mare de nehotarati si absenteisti (intre 45 si 50%). Dintre cei care isi exprima optiunile, 46,9% l-ar alege pe Adrian Nastase (23,9%) si Vadim Tudor (23%). Ion Iliescu si Theodor Stolojan sunt indicati de un public cvasi-egal, de circa 18%. Actualul primar al capitalei ar obtine, in fine, 10,4%. Reunite, optiunile prezidentiale pentru Nastase si Iliescu egaleaza scorul PSD. Iesirea din cursa prezidentiala a lui Ion Iliescu contureaza in schimb o situatie delicata pentru liderul PSD Adrian Nastase, care nu ar obtine decat 33,9% din voturi, adica 10 procente mai putin decat partidul pe care-l conduce. Desi Nastase este principalul beneficiar al transferului simpatiilor spontane/directe pentru Ion Iliescu, actualul sef al guvernului nu beneficiaza totusi decat de jumatate din simpatia pentru actualul sef al statului. Sondajul nu releva ce efect ar avea anuntata desemnare a unui candidat unic al aliantei PNL-PD asupra distributiei intentiilor de vot in cursa prezidentiala. Plasarea altor candidati la cote sub 2% vadeste blocarea scenei politice la liderii a patru din cele cinci forte politice care par a fi capabile sa treaca pragul actual de 5%: reprezentantii celei de-a cincea formatiuni - UDMR - obtin scoruri mai mult decat modeste, indiferent ca este vorba despre fostul candidat prezidential din 1996 si 2000 (György Frunda) sau de actualul lider al Uniunii (Markó Béla).
