De același autor
Încep cu sfârșitul. Când și-a anunțat demisia – pe Facebook, unde altundeva? – G. Firea a postat o poză cu ea în ie. În piept – o cocardă tricoloră. Mina e îngrijorată, pumnii sunt strânși. Textul nu-i scurt: are 25 de paragrafe. Dar informațiile sunt puține. Fosta ministră o laudă pe prietena Ligia, fidela care o urmează pretutindeni. Ambele au „afecțiuni grave” de la atâta muncă în televiziune și mai ales, ni se spune, de la primărie. E amintit și „acel bărbat acuzat”, care le-a însoțit în unele locuri, „ca șofer, ca om bun la toate”. Cititorul ghicește că e vorba despre patronul azilelor care au declanșat recentul scandal, fiindcă Firea notează că l-a concediat cum a apărut un articol despre el în presă. Informația esențială e alta: ministra a văzut dosarul azilelor făcut de procurori. Aflăm chiar că acesta are 600 de pagini. Ea neagă orice legătură cu „acele centre”, al căror obiect nu-i nici măcar menționat. Nici soțul și nici sora ei n-au vreun amestec. Sunt victimele unui „război total”, care a eclipsat și „războiul adevărat” al rușilor contra ucrainenilor. Scopul nu e de a o îndepărta din guvern – deși tocmai asta s-a petrecut! –, ci de a o împiedica să se prezinte la alegeri. Pentru Primăria Bucureștiului, desigur. Așa că demisionara nu uită să menționeze că actualul edil-șef n-a fost tratat ca ea, deși în mandatul lui „s-au întâmplat chiar tragedii”. Nu știm care, important e să fie zis acolo. Fanii ei trebuie să urască pe cineva.
Cu o zi înainte, încă ministra le mulțumise – pe un fond violet cu multe inimioare roz – celor care „s-au oprit din tumultul vieții” ca să-i ureze, de ziua ei, la mulți ani. Peste 9.000 de urmăritori au apreciat textul și peste 7.000 au comentat. În 99,9% din cazuri – cu simpatie. Un singur comentariu rebel – al cuiva care-i urează „mulți ani cu executare” – s-a strecurat prin plasa cenzurii celor 12 persoane ce gestionează pagina de Facebook. Cu 24 de ore mai devreme, când soțul ei îi explica purtătorului de cuvânt al BOR ce e fariseismul, Firea posta poze cu copii. Unii au și ei costume populare, alții desenează, un grup ascultă ce zice un pompier ș.a.m.d. Aflăm că e vorba despre tabere susținute de Ministerul Familiei și că puștii sunt etnici români din afara țării.
Postările din perioada în care presa începuse să ceară insistent demisii ale miniștrilor pesediști se referă la întâlniri de grup: una cu coordonatoarea PNRR de la Bruxelles și alta cu comitetul de dialog social. Însoțite de peste 40 de fotografii, ele înfățișează sindicaliști triști și miniștri care fie râd (nu e clar de ce), fie au ochii ațintiți în câte un smartphone, fie simulează că ar lucra. Firea apare ori cu câte o tabletă, ori cu un pix, iar cineva îi aduce un etui de ochelari. Textele emană limbă de lemn: aflăm că lumea adevărată a ministrei e alcătuită din „proiecte benefice”, din „premiere pentru țara noastră”, din „rezolvarea tuturor crizelor economice sau sociale”, din „relații deschise și transparente”. Fără vreun amănunt.
În ziua când partidul lui Piedone, Grapini și Voiculescu anunța că o susține pe Firea la Primărie, ea acuza USR că a montat un scandal pentru ca PSD să-i retragă sprijinul. Cu toate că era vorba despre o investigație de presă, nu despre un atac de partid. Postarea nu are nici măcar o poză, lucru rar când vine vorba despre G. Firea. În apărarea ei, îl invocă pe Dumnezeu, iar aici fosta jurnalistă nu ezită să intre pe tărâmul teologic: aflăm astfel că „EL nu are nume și prenume pe pământ”, dar și că ea e persecutată fiindcă poartă cruce și cinstește icoane. Dacă Dumnezeu e și prezent, și absent, impetuoasa pesedistă are o singură certitudine: guvernul din care făcea încă parte a decis că „astfel de fapte condamnabile” – știm noi care – nu se vor mai întâmpla.
Cronica noastră se încheie cu o ultimă imagine: Firea ne privește fix în ochi, e așezată pe un fotoliu picior peste picior, se pregătește să scrie ceva într-un carnet și tocmai a aflat că o campanie e îndreptată împotriva cuiva care-i „om, ministru și candidat”. Adversarii pun la cale „înscenări”, iar ea este „terfelită”. Adevărul va ieși însă la lumină.
Am derulat filmul invers fiindcă vedem astfel mai clar ce e politica de stânga de la noi. Firea a fost, până de curând, vedeta incontestabilă a acestei familii politice. Când a dat de bucluc, a învinuit politicienii din opoziție, fiind sigură că gazetarii de investigație sunt voci ale acestora. Ea atribuie presei libere și opoziției liberale năravurile casei de producție mediatic-politice din care provine. Guvernarea e redusă, pe de altă parte, la limbă de lemn și la bani care susțin „proiecte benefice”. În fine, icoanele și iile asigură decorul și costumele unei producții în care cine ia voturi are dreptul să dicteze nu doar știrile și adevărul politic, ci și canonul bisericesc. //
