De același autor
Deunăzi, s-au împlinit șase luni de la învestirea guvernului Ciucă. Pentru a marca momentul, s-au făcut bilanțuri. Pluralul se justifică întru totul. Nu fiindcă e firesc ca guvernul să vadă altfel lucrurile decât opoziția, ci și întrucât nici o tabără, nici cealaltă nu au vorbit pe o singură voce. Cele trei partide care alcătuiesc majoritatea au vorbit separat unul de celălalt. La fel au procedat și cele două care sunt în opoziție.
PSD a fost cel mai lăudăros. În esență, ideea era că-n jumătatea de an scursă de la revenirea acestei formațiuni la Palatul Victoria s-au hotărât lucruri pe care altfel nu le-am fi văzut. E vorba despre măriri de salarii, distribuiri de vouchere și alte avantaje financiare, inclusiv acela care constă în acordarea sumei de un leu și 92 de bani pe zi pentru pensionarii care primesc mai puțin de 2000 de lei pe lună.
PNL s-a reunit separat: dacă PSD a mers în parlament, Ciucă și-a chemat trupele la Brașov, la o reuniune care preceda alegeri la vârful partidului. Ce a spus Ciolacu a zis și premierul. Cu diferența că totul a fost formulat ca și când doar PNL a făcut și a dres. În plus, sprijinul social a fost împachetat în cifrele creșterii economice. Cele care nu țin niciodată de foame, dar sunt mult iubite de orice premier.
UDMR nu s-a lăsat mai prejos. Hunor Kelemen a preferat să facă bilanțul într-un filmuleț postat pe Facebook. Din care aflăm tot cifre despre banii distribuiți de guvern. Sar în ochi asumarea programului Anghel Saligny, ca și faptul că mesajul e rostit în maghiară și subtitrat în română. Nici bilanțul udemerist nu pomenește ce nu merge-n societate, dar e formulat pornind de la ideea că un eveniment neprevăzut – războiul – a produs inflație.
Opoziția a vorbit pe două voci. Cătălin Drulă a folosit cuvinte tari ca să caracterizeze ultimele șase luni: faliment, catastrofă, inflație, sărăcire, contraperformanțe, tunuri, dezastru, potop. Liderul USR a completat acest vocabular cu o profeție: o să ajungem la o criză precum cea îndurată de greci acum un deceniu. E interesant de remarcat că tot arsenalul critic a vizat guvernul în ansamblul său, nu un partid sau altul. Ceea ce e natural: solidaritatea e colectivă.
Celălalt partid din opoziție – AUR – n-a subscris unei asemenea viziuni. Simion & co. au atacat mai degrabă PSD decât întregul cabinet. Extremiștii au menționat că la Palatul Victoria e instalată o coaliție, dar au vorbit despre un „contra-bilanț PSD”, așezându-se chiar în dreptul panourilor pregătite pentru conferințele de presă ținute de social-democrați în incinta Parlamentului. Gesticulația lor n-a produs nimic nou.
Cele cinci reacții ne oferă o imagine a scenei politice. Cele trei partide din majoritate nu pot articula o voce unică. Ele au amânat, de altfel, evaluarea miniștrilor și au alcătuit trei bilanțuri care – deși bazate pe cifre unice – erau adaptate propriului activ de partid. PNL, PSD și UDMR au mărturisit astfel că nu guvernează cu gândul la un interes general. Ele au preferat să vorbească – fiecare în parte – cu alegătorii pe care contează, ca să le spună „vă dăm bani!”.
Opoziția e și ea divizată. Nu doar doctrinar. Centriștii din USR sunt diferiți de oastea lui Simion și-n privința tacticii. Useriștii au revenit la filosofia antisistem exprimată de distihul „Pe-Ne-Le și Pe-Se-De / Aceeași mizerie”, în vreme ce AUR a preluat discursul îmbrățișat vreme de doi ani de către Klaus Iohannis și abandonat în noiembrie 2021, potrivit căruia „răul absolut” este partidul lui Ciolacu.
Peisajul e dezolant. Ieșit pentru o clipă din peștera tăcerii în care e cazat confortabil, președintele a explicat de ce suntem aici. El a justificat decizia alcătuirii guvernului actual prin „nevoia de stabilitate”. E o formulă care îngăduie multe, inclusiv un premier plagiator, o inflație ajunsă la 14% în aprilie, benzină de 9 lei la pompă, o dublă eliminare a unui judecător din magistratură și – mai ales – corupție, multă corupție... //
