De același autor
Când a declarat că l-ar concedia pe titularul portofoliului din Aleea Alexandru, R. Bogdan n-a spus ce anume îi reproșează. A deschis astfel lista speculațiilor: unii au zis că dă vina pe Aurescu pentru eșecul Schengen, alții – că ar fi nemulțumit fiindcă MAE nu a deschis noi consulate în comunități cu mulți cetățeni români. Ministrul de Externe a reacționat acuzând: a reamintit propunerea din toamnă a parlamentarului european de a bloca tranzitul cerealelor ucrainene și, pe acest temei, a sugerat că Rareș Bogdan ar semăna cu un putinist. Premierul Ciucă a intervenit sec: unul rămâne la MAE, iar celălalt la Bruxelles. Afacerea guvernamentală a fost închisă. Dar dialogul celor doi a fost reținut de presă și ca o controversă de partid. Pe bună dreptate. De altfel, Rareș Bogdan a mărturisit o singură nemulțumire: faptul că portofoliul de la MAE nu e ocupat de un membru al PNL. Și a adăugat că PNL nici n-a fost întrebat cine ar fi fost bine să-l ocupe. Dar cine l-a numit pe Aurescu?, a întrebat, făcând pe niznaiul, ziaristul ce-l intervieva. Răspunsul a fost evaziv: „Statul”. Unii au tradus „statul” prin „servicii de informații”, iar alții – prin „Iohannis”. E mai probabil ca Rareș Bogdan să se fi referit la președinte. De ce? Politica penelistă pare complicată, dar nu e. Bogdan Aurescu e unul dintre miniștrii care nu sunt membri PNL, dar care ocupă un portofoliu ce revine acestui partid. În situația asta se mai află Ligia Deca. Din cele opt mandate de miniștri alocate în guvern PNL, două au fost distribuite unor foști consilieri ai președintelui care nu au carnet de partid. Relația vârfurilor peneliste cu guvernul e foarte slabă: doar unul dintre ceilalți șase miniștri – și anume, Virgil Popescu – e în conducerea partidului. Alți patru – Boloș, Burduja, Cadariu și Predoiu – n-au prins vreuna dintre cele 32 de poziții de prim-vicepreședinți sau vicepreședinți ori vreuna dintre cele 16 mandate de membru în Biroul Executiv al PNL.
Sigur, așa e, veți spune, numai că două piese- cheie ale partidului, și anume premierul Ciucă și ministrul de Interne Bode sunt președintele și secretarul general al PNL. E vorba despre două poziții importante. Dar tocmai de aceea fragile. O vădește istoria recentă. Și Ludovic Orban, și Florin Cîțu au zburat, cu tot cu secretarii lor generali, imediat ce partidul s-a răzgândit în privința lor. În acest moment, Rareș Bogdan e prim-vicepreședinte. Atacul său la adresa lui Bogdan Aurescu e, fără îndoială, o afacere de partid foarte sensibilă.
De fapt, peneliștii caută răspuns la trei întrebări.
Prima privește alianța cu PSD. Unii o vor și după 2024, alții i-ar pune capăt acum. Fostul premier Cîțu a spus-o explicit: trebuie să divorțăm urgent de pesediști. Nu e singurul, dar alții sunt mai discreți. Rareș Bogdan pare să fie și el în această tabără. În cealaltă e, primul pe listă, premierul Ciucă. Care, fără alianța cu PSD, ar pierde totul. Lângă el e, desigur, Aurescu, care a și candidat pentru pesediști acum două decenii. Marcel Ciolacu a profitat de dezbaterea din PNL și a plusat, propunând nu doar continuarea cooperării partidului său cu cel condus de Ciucă, ba și un tandem la prezidențiale. Penelistul-șef a refuzat tandemul, nu și cooperarea.
A doua întrebare care-i macină pe membrii PNL privește relația cu Klaus Iohannis. După ce va semna numirea lui Ciolacu în fruntea guvernului, puterea sa va fi neînsemnată. Îi vor rămâne gesturile protocolare. El anticipează acest moment, făcând lungi și costisitoare călătorii în străinătate. Șeful statului a lăsat să se înțeleagă că și-ar dori o poziție într-o organizație ca NATO. Dacă nu e NATO, ar putea fi – e mult mai sigur – un fotoliu în Colegiul comisarilor europeni. În treacăt fie zis, K. Iohannis va avea nevoie de sprijinul PSD pentru a căpăta așa ceva, fiindcă scrisoarea către Bruxelles va fi semnată de premier. Peneliștii nu mai pot spera că profită de figura președintelui. Nici la alegerile din 2016 sau 2020 nu le-a adus victoria. Așa că mulți se întreabă dacă îl vor abandona sau pur și simplu îl vor neglija.
În fine, a treia întrebare privește calendarul. Mai precis: când se va hotărî relația cu PSD și, respectiv, cea cu Iohannis. Unii, cum s-a înțeles deja, ar vrea ca în mai, când rotativa se va pune în funcțiune, PNL să iasă din combinație. Alții se gândesc la scrutinele de la anul. La europene sigur vor merge separat, fiindcă grupurile lor politice n-ar accepta liste comune PPE-socialiști. La locale ar fi greu de negociat o coaliție, mai cu seamă pentru primării. În privința lui Iohannis, e posibil ca separarea să se fi produs deja. A trecut ceva vreme de când să fi văzut un penelist care să apere ce face – atunci când face ceva – președintele. Iar bilanțul pentru un întreg deceniu va fi foarte- foarte subțire... //
