De același autor
Un sondaj realizat la mijlocul lunii trecute, dar dat publicității spre sfârșitul ei, arăta că AUR a trecut pe locul al doilea în simpatiile populare. Scorul electoral de 9 la sută, care le adusese extremiștilor al patrulea loc la alegerile din decembrie 2020, e mult depășit în sondajul INSCOP. AUR ar fi ajuns acum la 20. E foarte probabil ca acest partid să fi „furat” sprijinul de la votanții partidelor care s-au perindat pe la guvernare sau să fi trezit simpatia celor care n-au fost la urne acum 13 luni. Ce vedem deocamdată este că guvernul e alcătuit din formațiunile care ocupă primul, al treilea și al cincilea loc în sondaje. USR le acuză pentru ascensiunea AUR, în timp ce partidele coaliției susțin că extremiștii n-au crescut decât după ce au fost legitimați de useriști, în septembrie trecut, când cu moțiunea contra lui Cîțu. Pe scurt: partidele democratice nu reușesc să fie solidare în fața pericolului reprezentat de AUR.
În acest climat decepționant au existat, totuși, trei semne de normalitate. Primul a venit din exterior. AUR încearcă să găsească o umbrelă de protecție în Europa. Îi ajută un deputat european pe nume Terheș, ales pe listele PSD, dar care venea de la PNȚCD și s-a raliat unui grup de partide conservatoare precum PiS (Polonia), VOX din Spania sau Fidesz, formațiunea lui Orbán V. Deunăzi, aceste partide s-au reunit la Madrid – alături de extremiștii din Liga Nord italiană sau din Gruparea Națională a lui M. Le Pen. A căutat să se „lipească” de aceste fețe – controversate fiecare în felul ei – și G. Simion. Care a pățit exact ceea ce a pățit Vadim Tudor acum mai bine de un deceniu, și anume: a fost dat afară din sală. După ce apucase să se laude că a semnat o declarație comună a „suveraniștilor”, fapt negat de participanții la reuniune.
N-a fost singura „lepădare” de AUR. O alta – la fel de dureroasă pentru acești aventurieri politici radicali – a venit din partea purtătorului de cuvânt al BOR. Acesta a reacționat la speculațiile privind „cripto-alianțe ale unei formațiuni politice și grupuscule «ortodoxe» cu Biserica”. Extremiștii au fost invitați să respecte distincția dintre Împărăția Cerurilor și cea a lui Cezar, întrucât – spune comunicatul BOR – „asocierea nătângă a religiei cu politica a făcut deja prea multe victime”. Nu era greu de ghicit că spiritele anticlericale vor considera că BOR intervine prea târziu, că ierarhii ortodocși înșiră vorbe goale etc. Cine e rațional și rezonabil a sesizat, în schimb, că poziționarea BOR e binevenită și curajoasă, mai ales în contextul actual, când un compromis al forțelor democratice anti-AUR pare exclus. E, desigur, un prim gest de clarificare. Sunt convins că vor urma și altele, mai ales că-n sânul AUR sunt și persoane precum S. Lavric, care scria deunăzi că partidul e un obstacol în calea venirii Antichristului...
Un al treilea gest de delimitare a venit de la Academie. Mai precis, de la președintele acesteia. Numele lui I.A. Pop a fost de mai multe ori asociat cu AUR sau cu G. Simion. În ultimele zile, istoricul clujean a fost înfățișat de către deputatul C. Târziu ca potrivit pentru președinția de onoare a AUR. Acesta polemiza astfel cu colegul său G. Simion, care anunțase că-l susține pentru respectiva poziție pe un anumit C. Georgescu, un admirator al mareșalului Antonescu, ca și al lui C. Zelea-Codreanu. Președintele Academiei a simțit nevoia să reacționeze și să clarifice că nu aspiră la o carieră în vreun partid.
Orice clarificare de acest fel trebuie salutată. E, desigur, imposibil să știm în mod precis cât vor cântări lepădările de AUR. Ele luminează însă peisajul politic, iar pentru cultura democratică sunt gesturi benefice. La fel de greu e să evaluăm în ce măsură simpatia arătată extremiștilor se va converti în voturi. Mai ales că – până la următoarea consultare electorală – e posibil ca AUR să fie fărâmițat de disensiuni interne ori pur și simplu scos în afara legii, pentru subminarea ordinii publice. //
