De același autor
Cronica evenimentelor e simplă și elocventă. Pe 4 septembrie, ministrul de Externe ucrainean a anunțat că, în timpul nopții, drone rusești căzuseră și explodaseră pe teritoriul României. Ministerul Apărării de la București a publicat imediat un comunicat în care spunea că „infirmă în mod categoric informațiile cu privire la o așa-zisă situație apărută în cursul nopții”. De la Kiev s-a transmis că există dovezi fotografice. Ministra noastră de Externe, aflată în Germania, a declarat într-o conferință de presă organizată alături de omoloaga sa că „desigur, există riscul de accidente sau incidente, dar deocamdată nu a fost cazul”.
Șeful diplomației ucrainene a reacționat: „Nu are rost [ca românii] să nege că a căzut ceva acolo”, a spus el. A doua zi, ministrul român al Apărării – îi scriu aici numele, fiindcă e foarte puțin cunoscut: Angel Tâlvăr se numește dumnealui – a ținut să reitereze neîncrederea în ceea ce spunea partea ucraineană: „În niciun moment”, a declarat el, „mijloace de atac utilizate de Federația Rusă nu au generat amenințări militare directe la adresa teritoriului național sau apelor teritoriale ale României”.
Surpriza a venit, 24 de ore mai târziu, de la Cotroceni: după o lungă absență, președintele a intervenit public pentru a asigura „populația” – așa numește dânsul cetățenii – că „nu a existat nicio piesă și nicio dronă, și nicio altă parte a vreunui dispozitiv care a ajuns în România”. Șeful statului a insistat; „am verificat absolut tot și pot să liniștesc populația”. A doua zi, urmele unei drone au fost găsite la Ceatalchioi. Așa că a început un alt spectacol în trei acte.
Primul a constat într-o serie de rectificări. Șeful Marelui Stat-Major a anunțat că resturi de dronă au fost găsite – cu ajutorul „senzorilor Armatei” – la fix 21 de minute după ce președintele liniștise țara. Iohannis a explicat mai apoi că armata a găsit „componente care pot aparține unei drone”. Pentru a fi siguri că limba de lemn n-a murit, președintele a ținut să ne mai liniștească o dată: „În cazul că se confirmă că aceste elemente provin dintr-o dronă rusească, situația ar fi complet inadmisibilă”. Abia după patru zile de la anunțul făcut de ministrul ucrainean de Externe, armata a recunoscut că a găsit urmele unei drone.
A început atunci al doilea act al piesei jucate de demnitarii care negaseră realitatea. Act în care au apărut, în sfârșit, și localnicii care văzuseră și drona, și ce se mai petrece în vecinătatea lor imediată. Ziariștii au descoperit pe harta României satele Ceatalchioi și Plauru. Unii – puțini – scriseseră deja despre frica sătenilor încă din august, după ce Rusia a început să bombardeze malul ucrainean al Dunării. Inclusiv despre dronele pe care locuitorii le văzuseră și pe care Ministerul Apărării de la București le negase.
Ultima parte a poveștii – deocamdată – vădește o precauție extremă. După ce au mai fost identificate cel puțin alte două drone căzute în Dobrogea, autoritățile române au hotărât, pe de o parte, să construiască adăposturi antiaeriene pentru săteni și, pe de altă parte, să instituie restricții de zbor în zona Sulina-Galați. E vorba, de fapt, despre o extindere a ariei de restricționare a zborului aeronavelor de la 8 la 20-30 km în interiorul spațiului aerian românesc.
Bâlbâielile autorităților militare și civile au născut tot felul de speculații – de la scenariul potrivit căruia oficiali americani și ucraineni ar fi încercat să discrediteze brava armată română la cel în care dispute interne au îngăduit unor abili manipulatori să sape încrederea în președinte. Cine a luat în serios de la bun început declarațiile Kievului și cine e conștient că Iohannis își distruge singur credibilitatea realizează că lucrurile stau ceva mai simplu. O combinație de incompetență militară, neîncredere diplomatică și superficialitate în comunicare a făcut ca dronele să fie greu detectabile, iar discursurile – contradictorii și lipsite de credibilitate atât în țară, cât și-n afara ei. //
