Asasini pe bani publici

Cristian Teodorescu 29.09.2003

De același autor

Dezertarile, omorurile si sinuciderile n-au ajuns la moda printre militarii in termen dupa 1989. Aveau loc si inainte, dar nu se afla de ele. Probabil ca acum sunt mai numeroase. Grav e ca autorii lor impusca pe cine li se nimereste in cale. Camarazi, militari de cariera, politisti, civili sunt luati la ochi fara mila de acesti copii metamorfozati in monstri. Cazul jandarmului de la o unitate din Baia Mare, care si-a impuscat colegii, apoi s-a sinucis, scoate la iveala cauze vechi despre care se vorbeste de multi ani, fara a se fi luat masuri impotriva lor.

Cand patria m-a chemat la oaste, pentru a fi recrutat, am trecut prin fata unei comisii, imbracat si dezbracat prin fata catorva medici. Asa am fost declarat apt pentru serviciul militar obligatoriu. Nu m-a intrebat nimeni daca am probleme particulare, nimeni n-a fost curios sa afle daca n-am gargauni in cap.

Anul asta, baiatul meu cel mare, care a terminat primul an de facultate, primeste acasa ordinul de incorporare. Nu l-a recrutat nimeni si nici de sanatate n-a fost intrebat de careva de la MApN. S-a trezit cu soldatul la usa, a semnat de primirea hartiei; seara imi arata si mie ordinul. Mai intai am inceput sa rad si l-am sfatuit sa-si pregateasca valiza.

Dupa cateva minute insa, mi-a pierit veselia. Armata nu face bancuri. Vrea sa incorporeze pe cineva, fara sa aiba habar ca acel cineva n-a fost recrutat si ca flacaul care trebuie sa-si faca valijoara face studii superioare la o facultate de stat, in Bucuresti.

Dar daca ordinul de incorporare l-ar fi primit un tanar de 19 ani care nu stie ca mai intai ar fi trebuit sa treaca prin filtrul recrutarii? Unul care nu face facultate si n-are vreun handicap fizic evident, incat sa fie trimis acasa? Inteleg, omeneste, ca, de cand se vorbeste despre profesionalizarea armatei de sus pana jos, functionarii care se tem sa nu-si piarda posturile pe la comisariatele militare se uita cu un ochi la dosare si cu celalalt la ofertele de munca din paginile de mica publicitate ale ziarelor. Dar, asa, ajungem sa imbracam in uniforma patriei si pe cine e cazul si pe cine nu.

Cu alte cuvinte, n-ajunge ca de momentul recrutarii trec tineri al caror loc ar fi la psihiatrie, nu intr-o unitate militara. O birocratie iresponsabila poate trimite in armata si pe unii care n-au trecut nici macar prin acest filtru.

Ma intorc la propriile mele amintiri de militar in termen, din urma cu aproape treizeci de ani. Cand am ajuns la UM 0835 Fetesti, inca mai vorbeau soldatii despre unul care dezertase cu AKM cu tot si care fusese prins sau impuscat dupa o operatiune de mare amploare.

Nu rasuflase nimic in presa despre asta. In cele noua luni pe care le-am petrecut la Fetesti am vazut acolo analfabeti care ar fi trebuit sa citeasca regulamentele de tot felul si nu erau in stare nici sa silabiseasca, soldati care n-ar fi avut ce cauta in armata, dar care se folosisera de pile sa-si faca stagiul, ca sa nu se faca de rusine la ei in sat. Unii cu probleme fizice, altii cu psihicul. Unul dintre cei din urma, de care radea toata compania din care facea parte, a fost victima unei glume in penultima lui zi de armata. I-a pus cineva o piedica la iesirea de pe platoul de beton al unitatii. A cazut in cap si a murit.

Cazul a fost musamalizat. In raport s-a scris ca nefericitul si-a pus singur piedica. Cu vreo cateva saptamani inainte ca plutonul meu sa-si termine stagiul, dezerteaza unul dintre pifanii nou veniti. Si suntem pusi de garda, cu ordinul sa impuscam tot ce misca.

N-am avut pe cine impusca. Pifanul s-a predat si, ca sa nu iasa zgomot, n-a fost trimis la Curtea Martiala. In schimb putin mi-a lipsit mie sa n-o incurc, fiindca, in mijlocul zilei, am adormit de-a-n picioarelea tocmai cand trecea o comisie de la Bucuresti prin dreptul postului meu de garda. Intru la arest convins ca s-a facut o confuzie. Cum era sa adorm in mijlocul zilei?! Am avut noroc ca mi-a pus cineva mana pe fata si a simtit ca am febra.

Medicul unitatii, care ar fi trebuit sa-mi dea avizul de intrare in garda, lipsise de la datorie. Omul avea regim special. Era fiul sau nepotul cuiva, locuia in Bucuresti si venea la unitate cand avea el chef.

Asta se intampla pe vremea faimoasei, azi, discipline a regimului ceausist, iar arma pe care o serveam in contul patriei era aceeasi la care si-a facut stagiul asasinul sinucigas, Flavius Pop, de la Baia Mare.

Daca e adevarat ca acest ratacit isi tapetase valiza cu sloganuri sataniste inainte de a trage in cine i-a stat in fata, o intrebare e: cand s-a facut ultima trecere in revista a efectelor in acea unitate militara? Pe vremea mea, eram controlati periodic, inclusiv la valiza, ca sa se stie ce avem in cap. De acord, erau controale de rutina, dar daca jandarmul satanist ar fi stiut ca poate fi luat pe nepusa masa de un asemenea control, si-ar mai fi incarcat memoria valizei cu mesaje sataniste?

Nu vreau sa invinovatesc pe nimeni, insa e inacceptabil ca armata si jandarmeria produc pericole publice in serie. Fiindca, pana sa se intample tragedia de la Baia Mare, provocata de jandarmul satanist, au existat nenumarate alte cazuri in care militarul roman in termen a amenintat cu arma in mana, a ranit sau ucis pe cine a nimerit.

Pana sa apese pe tragaci, Flavius Pop a trecut pe la un centru de recrutare - dar a trecut oare?!! -, apoi s-a aflat sub directa observatie a comandantului sau de pluton, a comandantului companiei si nu in ultimul rand a medicului unitatii si a comandantului acesteia. Oamenii astia nu sunt platiti doar ca sa-l invete pe Flavius sa traga cu arma. De la primul pana la ultimul, aveau datoria sa-i explice ca face armata ca sa-i apere pe altii, iar daca vreunul dintre ei s-a indoit vreo clipa ca Flavius Pop intelege asta, trebuia sa-i faca raport de trimitere la vatra.

Chiar daca si tara, si armata sunt in tranzitie, nu se poate ca armata sa devina un poligon de antrenament pentru criminali care isi descopera vocatia in timpul stagiului.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22