De același autor
Ceea ce face din Romania o tara in care e cu neputinta sa te plictisesti e ca lucruri care ieri pareau imposibile azi pot fi pipaite. E adevarat ca intr-o forma care, cel mai adesea, e lipsita de continutul asteptat. Baroniada cu care se lauda Octav Cozmanca s-a transformat in mazilirea catorva prefecti cu bube ridicole in cap. Campionul la acest capitol este vajnicul prefect de Alba, care chiar nu intelege ca a ajuns intr-o situatie ridicola in urma numeroaselor scandaluri legate direct sau prin consoarta de persoana sa. Un personaj politic injurat sau chiar detestat mai poate da o lovitura de imagine cu care sa castige niscai simpatii. Un politician care ajunge de rasul opiniei publice e terminat. Asa ca si daca PSD-ul n-ar fi avut plan la debarcat prefecti, de acest Ioan Rus de Alba tot s-ar fi scuturat. Probabil insa ca sugerandu-i ultimativ sa demisioneze din motive personale.
Pana acum, in partidul de guvernamant cuvantul de ordine a fost ca rufele murdare se spala cu discretie. Adica fara a da prilej de subiecte de scandal presei si de Б─°clevetealaБ─² opozitiei. Fiindca, orice s-ar spune, PSD-ul are destule de pierdut ori de cate ori isi sacrifica vreun om mai important. In partid orice asemenea mutare pica prost. E socotita o dovada de slabiciune, ba mai rau, un semn ca partidul nu e in stare sa-si apere oamenii. La noi, a fi membru intr-un partid presupune convingeri doctrinare in proportie de cel mult 20% in comparatie cu celelalte motive care determina optiunea politica. Prietenii, invidii, relatii, dorinta de putere, nevoia de protectie politica si nu in ultimul rand speranta impunitatii fata de litera legii. Intr-o tara in care legea se aplica ritos numai boschetarilor fara relatii e de inteles de ce cand un partid ajunge la putere se face coada la inscrieri in randurile sale.
Premierul Nastase stie foarte bine lectia asta si probabil ca are inca vii in amintire hemoragiile din PDSR dupa pierderea alegerilor, cand n-a contat nici macar faptul ca in fruntea partidului urma sa revina Ion Iliescu. In Б─≤96, cand inca mai era la Cotroceni, d-l Iliescu s-a declarat indispus de imbogatitii din partid, operatiune in care n-a fost sustinut decat de raposatul Dan Martian. Pe atunci, d-l Nastase declara tranzitia incheiata si nu parea catusi de putin deranjat ca in PSD erau si membri cu agoniseli care n-aveau nici o legatura cu social democratia. Nici dupa ce a devenit presedinte al partidului care si-a schimbat numele, d-l Nastase n-a devenit sensibil la problema coruptiei, chiar daca despre existenta ei au inceput sa vorbeasca, tot mai apasat, ambasadorul Statelor Unite, reprezentantul la varf al Uniunii Europene si altii. Nu demult, premierul s-a adresat colocvial celor care il tot sacaiau cu coruptia spunand ca umblam cu coruptia in gura si cerand sa-i fie aratati coruptii, pentru a fi impuscati pe stadion. Iata insa ca dupa restructurarea guvernului si dupa o scurta vacanta a premierului, PSD-ul a inceput o ofensiva interna pe cel putin doua planuri.
Unul dintre ele consta in schimbarea prefectilor, iar celalalt in lovirea evazionistilor. Ambele operatiuni se afla insa sub controlul nemijlocit al varfurilor PSD. Octav Cozmanca se ocupa de prefecti, iar de evazionisti are grija Agentia Nationala de Control, care se afla sub aripa premierului. Cu alte cuvinte, totul e sub control. Nimeni nu face curatenie in ograda noastra, ci noi dam cu matura. Numai ca din acest mesaj nu se intelege deloc ce intelege partidul de guvernamant prin aceasta curatenie de toamna. Punand in pachet demiterea prefectilor si evazionistii fiscali, partidul de guvernamant a gasit un mijloc pentru a da ceva de forfecat presei, fara a lua insa la puricat problema coruptiei. Mai simplu a fost ca vreo cativa securisti sa fie trimisi la audieri la CNSAS si lasati sa se descurce dupa cum ii duce mintea. Printre acestia s-a aflat si faimosul Guran, cel care a declarat presei dupa intalnirea sa cu membrii Colegiului CNSAS ca Securitatea a fost arma de lux a Romaniei.
Desi se pare ca acest Guran s-a ocupat de afaceri mai degraba tenebroase ale Securitatii. As zice ca si el, ca si alti fosti securisti, s-a trezit intr-o situatie la care nici nu visa, considerandu-se pana ieri, alaltaieri aparat pe viata de SRI. Dar, cum scriam mai devreme, tocmai asta ne impiedica sa ne plictisim in Romania, chiar daca din acest motiv cateodata ne vine sa ne luam campii.
