De același autor
politica pe vremea lui Ceausescu. Ureche declara imediat presei ca nu e vorba de el si ameninta ca il va da in judecata pe Marius Oprea. S-a tinut de cuvant; are un proces pe rol impotriva istoricului.
Marian Ureche a dezmintit atat de indignat ceea ce a scris Marius Oprea despre el, incat m-am gandit ca ar fi posibil sa aiba dreptate. Chiar daca probabilitatea ca asa sa stea lucrurile e foarte mica. Ureche nu e un nume raspandit, dar nici o raritate. In Cartea de telefoane a Bucurestiului exista vreo cateva zeci de Ureche, dar un singur Marian. Era insa foarte plauzibil ca fostul securist Ureche sa nu-si dea numarul publicitatii, iar seful SIPA sa faca acelasi lucru, din, evident, motive diferite.
Marius Oprea mi-a spus, atunci, ca nu e o coincidenta de nume. Nu se temea ca va fi dat in judecata. Totusi, o urma de indoiala mi-a ramas. Era vorba de seful unui serviciu secret important, care sustinea ca nu el e securistul cu acest nume.
Nu trece mult si Marian Ureche e debarcat din functie. Procesul lui impotriva lui Marius Oprea merge insa, linistit, inainte.
Zilele trecute, Ureche s-a lasat audiat de CNSAS, care i-a descoperit numele in dosarul de urmarire pe care Securitatea i l-a deschis lui Ioan Petru Culianu. Dupa intalnirea cu Ureche, Mircea Dinescu a declarat ca fostul sef al SIPA a recunoscut ca e una si aceeasi persoana cu fostul securist Marian Ureche. In schimb, n-a vrut sa accepte pentru nimic in lume ca ar fi facut politie politica. Pentru a proba ca a fost un securist cumsecade, Ureche le-a aratat membrilor Colegiului CNSAS un volum cu autograf pe care l-a primit de la Mihai Botez, fostul disident.
In ce imprejurari a obtinut Ureche autograf de la Mihai Botez nu se stie deocamdata, dar fostul securist a admis esentialul, ca a fost ceea ce a declarat ca nu a fost. Adica a spus cu gura lui, in cele din urma, ca in calitate de persoana cu insarcinari de stat a mintit opinia publica.
Un ins care a avut tupeul sa insele lumea, avand o functie in aparatul de stat, ar trebui sa dea de gandit Parchetului General. Ceea ce, deocamdata, nu se intampla.
Mult mai grav decat ca acest fost securist si-a atribuit o falsa identitate dintr-o pozitie oficiala e insa ca SRI a tacut si tace in privinta lui, desi CNSAS i-a cerut sa limpezeasca problema de identitate a lui Marian Ureche.
Nu stie SRI-ul ce hram a purtat Marian Ureche? Ma indoiesc, dar, daca chiar nu stie, asta pica mai prost decat daca s-a facut ca nu e in tema.
In serviciile noastre secrete pot avea functii importante persoane care, ca si acest Ureche, sunt santajabile din cauza ca isi ascund trecutul, iar SRI tace?
In ceea ce priveste drumul catre marturisirea acestui fost ofiter de Securitate, si aceasta facuta cu jumatate de gura, ce s-ar fi intamplat daca numele lui ar fi existat intr-un dosar de urmarire a unei persoane mai putin cunoscute decat Ioan Petru Culianu? Ce s-ar fi intamplat daca istoricul Marius Oprea nu ar fi aflat de prezenta numelui acestui Ureche in dosar sau nu ar fi dat publicitatii ceea ce a aflat? In sfarsit, ce s-ar fi intamplat daca CNSAS nu ar fi tinut mortis sa poata da publicitatii numele securistilor care au facut politie politica? Nu am fi avut nici un caz Ureche, dimpotriva, n-am fi stiut despre fostul sef al SIPA decat ca a primit carti cu autograf de la fostii disidenti.
Dezvaluirea adevaratelor indeletniciri ale lui Marian Ureche a fost posibila gratie unui concurs de imprejurari, nu unor proceduri standardizate. Acesta e probabil motivul pentru care Marian Ureche a sustinut pana in ultima clipa ca e victima unei confuzii. Faptul ca erau putine sanse ca lucrurile sa se lege pana la capat.
