De același autor
Tudor si de a-l gratia pe Miron Cozma, vor scandaliza. Poate ca n-a anticipat amploarea scandalurilor, lucru totusi improbabil, dar sa-si pregateasca el insusi o iesire din istorie pe usa din spate, asta pare de neinteles. Dar daca d-l Iliescu crede ca nu si-a incheiat socotelile cu istoria, plecand de la Cotroceni? Daca fostul presedinte isi inchipuie ca mai are de adaugat cateva randuri in biografia sa de politician? D-l Iliescu s-a cam lamurit cum e cu beneficiile de imagine pe care le aduce Presedintia Romaniei. Stie ca, indiferent ce ar mai face, numele lui va ramane legat de mineriada din 13-15 iunie '90. Totusi, in ultimul sau mandat, Ion Iliescu parea decis sa-si dea la intors vechea imagine. Reconciliere cu Regele Mihai, intrare in NATO, batai insistente la usa Uniunii Europene si acceptarea ideii ca fara capitalism nu se poate.Chiar daca, din cand in cand, d-l Iliescu si-a reluat vechile idei de "comunist cu fata umana", capacitatea sa de a invata o lectie pentru care parea total inapt, capitalismul, mi s-a parut elogiabila. Mi-au placut si declaratiile sale impotriva coruptiei si a "capitalismului de cumetrie". Declaratii facute anul trecut de care Ion Iliescu a uitat in 2004. Nu din motive de varsta. Fostul presedinte avea pe agenda sa faca pe agentul electoral al lui Adrian Nastase si al partidului de guvernamant. Primul semnal ca pentru Ion Iliescu legile conteaza numai atunci cand ii convin a fost implicarea sa directa in campania electorala, "in timpul liber", desi in fisa postului de la Cotroceni scrie limpede ca presedintele nu poate face politica de partid in perioada exercitarii mandatului. Ca d-lui Iliescu nu i-a pasat nici de indatoririle sale, nici de legile Romaniei, asta ar fi fost oricum un grav derapaj de la regulile democratiei. Licenta cu "timpul liber" intra in aceeasi serie de actiuni cinic-voioase ale celui care in '90 le-a multumit minerilor pentru inalta lor constiinta civica, iar in timpul mandatului sau inceput in 1992 a justificat guvernarea "patrulaterului rosu" cu faimoasa explicatie: "Guvernezi cu cine poti". Occidentul ii reprosa tot mai apasat ca tine la putere o coalitie din care faceau parte doua partide cu orientare extremista, PUNR-ul lui Funar si PRM-ul lui C.V. Tudor.
D-l Iliescu a condus Romania prost in primii sase ani cat a stat la Cotroceni. A intarziat-o, a facut din ea o tara ciudata, un soi de curiozitate a Estului. D-l Iliescu a condus Romania si in cei patru ani cat a stat in opozitie. E drept ca a facut-o si cu sprijinul involuntar al lui Emil Constantinescu, presedintele care s-a comportat lamentabil in politica interna, dar care a reusit sa indrepte Romania spre Occident in cei patru ani ai mandatului sau. D-l Iliescu tragea din opozitie sageti impotriva Statelor Unite. Astfel ca, atunci cand a revenit la putere, d-l Iliescu era privit cu neincredere de cancelariile occidentale. Dar cu aceeasi energie cu care a sustinut in opozitie regimul Milosevici impotriva americanilor, d-l Iliescu ii sustine apoi pe americani. "Am o oarecare experienta politica" a declarat Ion Iliescu la ultima sa conferinta de presa ca presedinte al Romaniei. Aceasta experienta l-a facut sa devina suporter al americanilor sau evidenta ca Romania nu mai poate ramane in zona gri a Europei?
Nu se poate spune ca Ion Iliescu n-a mizat corect pentru tara noastra, in politica externa, in timpul ultimului sau mandat. Daca insa n-ar fi fost momentul 11 septembrie cu atentatele din America, ma indoiesc ca Ion Iliescu s-ar fi intalnit la Bucuresti cu presedintele Bush.
Or, la sfarsitul mandatului sau, Ion Iliescu isi devalizeaza de unul singur capitalul politic, starnind doua scandaluri. Il decoreaza pe C.V. Tudor. Ion Iliescu isi risca imaginea, dar efectul e ca PRM merge alaturi de PSD dupa alegeri. Pentru cineva care vrea sa se intoarca pe cai mari in fostul partid de guvernamant nu merita sa provoace acest scandal? Iar in ceea ce priveste gratierea lui Miron Cozma, ultimele probe difuzate la Realitatea TV dovedesc ca Ion Iliescu a chemat minerii in 13 iunie 1990 si ca i-a si dirijat in actiunile lor. I-as fi iertat d-lui Iliescu multumirile adresate minerilor, crezand ca a fost dezinformat si manipulat. Dar nu-i pot ierta ca a gestionat crimele si batjocorirea ideii de libertate, la care s-au dedat, la indicatiile sale, minerii.
