De același autor
Cenaclul a fost desfiintat, Paunescu a fost dat afara de la Flacara si a cazut in dizgratia lui Ceausescu. Dupa cateva luni bardul a fost angajat publicist comentator la Contemporanul. Acolo l-am si cunoscut. (D. R. Popescu nu izbutea sa ma angajeze in redactia revistei corector, cu jumatate de norma, fiindca nu era de acord raposatul Petru Enache. Dar vreo sase luni am muncit gratis la Contemporanul, la corectura. Daca tot am deschis aceasta paranteza - D. R. Popescu a izbutit in cele din urma sa ma angajeze la Romania literara.) De dragul adevarului ma simt dator sa spun ca Paunescu trimitea saptamanal la redactie echivalentul a doua pagini de revista. Texte de tot felul care, daca ar fi aparut, ar fi transformat Contemporanul intr-o revista gazda a unei publicatii de doua pagini facute de Adrian Paunescu. La inceput nu aparea nimic din contributia lui saptamanala. Dar toata marfa se culegea, intra in paginile pregatite pentru cenzura, iar de acolo se intorcea fara contributiile poetului. Daca scria si poezii, astea treceau, unele.
Cand poetul aparea in persoana la Casa Scanteii, se mai schimbau lucrurile. In fata lui incremeneau bufetierele de pe la cantinele de etaj, intepeneau portarii, iar o parte dintre oamenii din presa vremii se uitau la el ca la Dumnezeu fiul. Adevarul e ca si Paunescu juca acest rol, al fiului lasat vremelnic de izbeliste, rostind din cand in cand cate un "Nu se stie" cu care ii baga pe multi in sperieti. Avea, pe atunci, o oralitate de exilat care nu-si contesta exilul - povestea frumos si avea un umor. Stia sa placa si nu poza in victima. Dupa '90 poetul si-a redeschis cenaclul. Mai pe la case de cultura, mai pe la zile de aniversare-comemorare - specialist in Avram Iancu -, Adrian Paunescu nu oboseste incercand sa readuca lumea pe stadioane, ca pe vremuri. Si lumea nu vine.
Din pietate filiala, ori poate din motive mai putin respectabile, Adrian Paunescu a infiintat Fundatia Constantin - dupa numele tatalui sau.
Presa descopera ca Fundatia Constantin a primit de la Ministerul Culturii 700.000.000 lei, adica aproximativ 20.000 de dolari. Si ce mai descopera presa? Ca acesti bani au fost acordati numitei fundatii - pietate filiala! - pentru sprijinirea Cenaclului "Flacara".
In asa-numita fundamentare a deciziei se spune ca cenaclul are tot soiul de merite culturale si patriotice si succes la public. Eu nu prea vad aceste merite. Adrian Paunescu a schimbat combinatia de cult al lui Ceausescu si al propriei sale persoane cu reteta cultului lui Adrian Paunescu pur si simplu, de cand si-a reinfiintat cenaclul.
Poetul nu e de vina ca a cerut bani de la Ministerul Culturii pentru subventionarea cenaclului sau. El are un fix al succesului. Dar Ministerul Culturii ce fix are? Sa-i spun eu ministrului de resort ca Adrian Paunescu e si senator al partidului de guvernamant? Ca acelasi Adrian Paunescu face si pe profesorul universitar - scop in care umbla sa-si ia doctoratul? Ca, pana de curand, acelasi Adrian Paunescu avea emisiuni TV mai mult decat bine platite?
Exista cumva o industrie Adrian Paunescu care trebuie sprijinita din bani publici? Poate ca in raport cu pretentiile bardului, 700.000.000 de lei nu inseamna decat un mizilic. Dar Ministerul Culturii chiar si-a pierdut discernamantul? Risipeste atatia bani pe cenaclul lui Paunescu? Pe adica aceasta susa pseudoculturala? A ajuns cultul lui Paunescu, pur si simplu, asezonat cu ingrediente istorico-politice, una dintre prioritatile subventionarii Ministerului Culturii?
Daca e pe asa, maine, poimaine e ziua de nastere a lui Ceausescu, fost presedinte al Romaniei - istorie curata, cu mentionari in toate dictionarele lumii. Si daca tinem cont si de faptul ca, in fiecare an, de 26 ianuarie, se strang la Ghencea cateva sute de persoane, de ce nu sponsorizeaza Ministerul Culturii aceste manifestari spontane, in loc sa dea bani pentru cenaclul lui Paunescu?