De același autor
Victor Ponta a spus, luni, că „principala armă a Federației Ruse nu o reprezintă tancurile sau avioanele, ci gazul și energia cu care pot șantaja Europa“. Nimic mai fals! Românii care se tem de legi juste, aplicate cu fermitate, și de posibilitatea ca țara să devină cândva o autentică democrație de tip occidental constituie principala armă pe care Rusia mizează împotriva noastră.
Cu o nouă divizie „Tudor Vladimirescu“ speră să ne readucă Putin „pe drumul cel bun“. Dar nu cu una formată la Moscova, ci cu una care există deja aici și crește sub ochii noștri. Ca și cea înființată acum mai bine de 70 de ani, noua divizie „Tudor Vladimirescu“ este o adunătură pestriță.
Politicienii, magistrații, funcționarii publici și oamenii de afaceri care se văd amenințați de procesul de schimbare a României reprezintă principalii aliați naturali ai Kremlinului. Lor li se adaugă numeroase personaje secundare, oportuniști, infractori, dar și foarte mulți naivi.
Și cei ce îi fac conștient jocul lui Putin, și nevinovații, și cei ce își imaginează că le-ar fi mai bine dacă Rusia ar redeveni o forță influentă aici, și cei cărora le este groază de ce îi așteaptă dacă asaltul DNA va mai ține câțiva ani reprezintă, alături de spionii și agenții de influență plătiți, frontul nevăzut care așteaptă un semnal pentru a se pune în mișcare. Ar fi o mare greșeală să-i ignorăm.
La marele eveniment propagandistic organizat de Putin la Moscova, cu ocazia aniversării a „70 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei“, a participat și o delegație din România, formată din liderii unor organizații de revoluționari din decembrie 1989. Inițial, era vorba ca din delegație să facă parte și câțiva membri ai Asociației Naționale a Veteranilor de Război din România, în frunte cu președintele acesteia, gen (r) Badea-Marin Dragnea, însă în ultimul moment aceștia s-au retras „din motive de sănătate“.
Deși în prima fază era vorba de o deplasare centrată pe prezența veteranilor români alături de cei ruși și de alte naționalități, veterani a căror participare la aniversarea a 70 de ani de la încheierea războiului avea o noimă, în final, la Moscova au ajuns doar personajele secundare. În special, reprezentanții unora dintre cei ce au participat la Revoluția din Decembrie 1989, evenimente care nu au o legătură nici cu Al Doilea Război Mondial și, aparent, nici cu Rusia.
Printre ei: Gheorghe Tănăsoiu, fost secretar general al Secretariatului de Stat pentru Revoluționari, Gheorghe Iosif, administratorul site-ului „portalulrevoluției.ro“, Iulia Starcz, vicepreședintele asociației „Veteranii Revoluției Române din Decembrie 1989“, Daniel Iancu, președintele „Comitetului Român pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989“. Motivul principal al prezenței acestora la Moscova și care ar fi trebuit să fie și unul dintre motivele deplasării delegației de veterani de război a fost cel despre care am scris cu câteva luni în urmă: decernarea medaliei „Artizan Pace pentru Eternitate – Eroii nu au naționalitate“ lui Vladimir Putin. Ceea ce s-a și întâmplat.
Cei ce îl consideră pe Putin un artizan al păcii sunt în mare parte aceiași care au ținut să-l felicite și anul trecut pentru anexarea Crimeii. Dar care și-au pus și semnăturile pe „Diplomele de Excelență“ acordate unor diplomați din cadrul Ambasadei Rusiei, în decembrie 2011, cu mai puțin de o lună înaintea începerii protestelor din ianuarie 2012.
Unii dintre ei, cum ar fi Daniel Iancu, Petre Răcănel și Pavel Abraham, au fost prezenți fie în Piața Universității, fie în studiourile Antenei 3 pentru a susține dărâmarea cu forța a regimului Băsescu. Petre Răcănel s-a regăsit și printre semnatarii acordului parafat în 2012 de USL și Consiliul Național al Societății Civile, prin care „civilii“ lui Voiculescu cereau desființarea CCR, DNA, ANI și CNSAS, motivată de colonelul Dogaru, liderul Consiliului, de faptul că „DNA Curtea Constituţională, ANI, sunt instrumente staliniste politice…“.
Deplasarea la Moscova a acestor personaje minore, la urma urmei, nu ar fi meritat băgată în seama în mod normal decât într-un registru ironic: cam jalnică performanța Ambasadei Rusiei la București dacă doar astfel de oameni a putut racola pentru a participa la mascarada orchestrată de Putin! Nici măcar veteranii lui Marin Dragnea (unul dintre inițiatorii demersului de acordare a medaliei „Artizan Pace pentru Eternitate“ lui Putin) nu s-au lăsat convinși să fie decor la paradă!
Există însă două detalii care susțin argumentul că ar fi o greșeală să ne lăsăm păcăliți de profilul lor mai degrabă caraghios și să-i ignorăm. Primul detaliu ține de un alt motiv pentru care adunătura amintită mai sus stă atârnată de ușile Ambasadei Rusiei: vor bani!
Revoluționarii cer bani de la Putin pentru o platformă mediatică, un post de televiziune, unul de radio și un site derivat din „Portalul revoluției“. Dar vor și finanțare pentru construirea unei biserici care să aibă o „funcție de veghe ortodoxă“, deoarece „prin această funcție se vor depista semnele incipiente ale ereziilor, atacurilor altor religii“. Pentru aceasta, propunerea este ca noua biserică să fie construită „în zona de contact dintre populația ortodoxă și cele catolice și reformate“.
Ambele solicitări de finanțare au fost formulate de aceeași persoană, Gheorghe Iosif, administratorul „Portalului revoluției“. Interesant este că Iosif a participat la revolta muncitorilor de la Brașov, din 1987, și este unul dintre cei mai activi promotori ai mesajelor de nemulțumire ale revoluționarilor.
După cum foarte interesant ar fi să aflăm ce crede patriarhul BOR despre planul lui Gheorghe Iosif de a construi o biserică bastion „în zona de contact dintre populația ortodoxă și cele catolice și reformate“. Știe despre acest plan? Îl susține? Întrebările sunt legitime având în vedere că, atunci când l-au anunțat pe ambasadorul Rusiei că vor să meargă la Moscova pentru a-i da o medalie lui Putin, revoluționarii i-au spus și că vor duce un mesaj al Patriarhiei Române către Patriarhul Chiril I al Moscovei.
Al doilea detaliu pentru care astfel de oameni și inițiative nu trebuie tratați cu superficialitate este că mai multe organizații de revoluționari au jucat un rol esențial în mișcările de stradă din ultimii 25 de ani. Aproape că nu a existat schimbare importantă obținută prin presiunea străzii la care să nu fi contribuit și protestatarii de meserie afiliați acestor organizații.
Implicarea lor s-a făcut simțită și în tulburările de stradă care au grăbit eșecul regimului Constantinescu, și în prăbușirea guvernului PDL, și în hărțuirea lui Traian Băsescu. Și se fac simțite și azi în multe dintre inițiativele grupului „Uniți Salvăm!“, pe care mai multe portale ”ale revoluției” le promovează cu frenezie.
Alianța aceasta stranie dintre tineri intelectuali care nu fac nici un secret din admirația lor pentru Rusia, care promovează un virulent mesaj anti-capitalist, anti-occidental, anti-american și ”revoluționari” cu patru clase, agresivi, dispuși să se încaiere cu jandarmii, coordonați de lideri care merg în Rusia să ceară bani pentru platforme media și biserici ”străjer” nu anunță nimic bun. Prea miroase a rețetă revoluționară clocită la Moscova!
O rețetă care pleacă de la un adevăr de necontestat. Istoria ne-a lăsat un bagaj consistent de rusofobie. Conducătorii de la Kremlin au știut întotdeauna de existența lui și nu s-au amăgit niciodată că îl pot anula. Și în perioada sovietică, liderilor comuniști le-a fost cât se poate de clar că nu au cum să ne facă să-i iubim.
Ceea ce au știut și Hrușciov și Brejnev nu avea cum să-i scape lui Putin. De aceea, singura strategie care o are la îndemână azi, când am optat decisiv pentru alternativa la Rusia, este să încerce să ne facă să îi urâm pe ceilalți cel puțin la fel de mult ca pe ei.
De acolo vine strategia de a încuraja toate discursurile și mișcările menite să ne convingă că noii noștri aliați nu urmăresc decât să ne jupoaie. Așa cum au făcut-o ei, după ”marea eliberare” din 1945. Evident, strategia nu le va reuși dacă nu primesc o mână de ajutor de le aliații lor naturali din interiorul României.
Ce înseamnă asta concret? Să luăm exemplul protestului pentru stoparea tăierilor ilegale de păduri, promovat deasemenea intens pe ”portalul revoluției” cam de aceiași oameni care militau și împotriva explorării gazelor de șist. Cu greu poți găsi o cauză mai demnă de un protest civic decât aceasta.
Ceea ce înseamnă că și dacă rușii încearcă să profite de pe urma unor mișcări de stradă pe deplin justificate, ar fi o absurditate să negi validitatea și mai ales necesitatea lor. Avem nevoie ca de aer de oameni dornici și dispuși să protesteze față de distrugerea pădurilor și față de mafia transpartinică ce s-a îmbogățit dintr-o crimă împotriva mediului.
Cei ce pot face ca strategia rușilor să fie câștigătoare, dând apă la moară agenților săi de influență, mai sofisticați sau mai troglodiți, sunt în primul și în primul rând autoritățile. Dacă această afacere (și toate cele asemănătoare) nu va fi tratată cu maximă responsabilitate până la capăt, adică dacă lanțul mafiot de alimentare cu copaci tăiați ilegal nu va fi distrus până la rădăcină, astfel încât să nu reînvie după câteva luni, efortul propagandistic prin care rușii încearcă să paraziteze o problemă reală și dureroasă va fi încununat de succes. Le va fi foarte ușor să sădească în mintea celor deznădăjduiți că au fost abandonați și de ”Occident”, reprezentat în această narațiune de multinaționalele hrăpărețe, dar și de propriul stat.
Nu există nici o strategie destabilizatoare mai eficientă la îndemâna unei forțe străine ostile decât distrugerea încrederii cetățenilor în cei ce îi conduc. În liderii care ar trebui să îi ajute să atingă un nivel de trai decent, care ar trebui să îi ajute să evolueze dar și să se simtă în siguranță. Și nimic nu poate fi mai binevenit pentru a pregăti o ofensivă din exterior decât o lungă ofensivă începută în interior chiar de cei ce ar trebui să asigure sistemul imunitar al unei națiuni.
De aceea, principala armă în mâna rușilor, domnule Ponta, este corupția, reau-credință, incompetența, nepăsarea, indiferența profundă față de binele semenilor, față de interesul național al celor ce ne conduc.
