De același autor
Traian Băsescu joacă o carte importantă, mizând pe electoratul din Capitală. Sunt peste un milion şi jumătate de voturi în adormire. În ultimii ani, bucureştenii refuză pur şi simplu să mai vină la urne.
La europarlamentarele din 2009, s-a înregistrat un trist record în materie de absenteism. În Bucureşti, s-au prezentat doar 15% din totalul de peste 1.700.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cum poate fi descris în termeni politici comportamentul bucureştenilor? Dar relaţia lor cu Traian Băsescu?
A fost fieful său, a câştigat Primăria Capitalei în 2000 şi în 2004, iar la referendumul din mai 2007 Bucureştiul s-a aflat în topul oraşelor care au votat împotriva suspendării preşedintelui. Între timp, s-a produs o schimbare dramatică: la alegerile locale din 2008, bucureştenii au refuzat ofertele partidelor, preferând farsa independentului Sorin Oprescu. PD-L a pierdut un fief tradiţional, cu excepţia a doi primari de sector. Premierul desemnat, Liviu Negoiţă, a fost ales primarul Sectorului 3 cu 80%.
Acum, măsurătorile, inclusiv cele ale PD-L, sugerează o nouă surpriză. În Capitală, Crin Antonescu îl depăşeşte în turul doi cu două procente pe Traian Băsescu. Oficial, şeful statului nu recunoaşte pierderea supremaţiei, ci susţine că este „la egalitate cu un alt candidat“. Pierderea de altitudine o pune pe seama lipsei de atenţie acordată în campanie: „Probabil faptul că de la Bucureşti am plecat tot timpul în ţară şi am uitat să mă adresez bucureştenilor este un lucru pe care trebuie să-l corectez... eu cred că senzaţia bucureştenilor este că nu m-am mai ocupat deloc de Bucureşti“ (joi, 5 noiembrie, Realitatea FM).
Nevoia disperată de a recupera în forţă fieful pierdut – Bucureştiul - l-a determinat să apeleze tocmai la cel care l-a refuzat, în 2008, cu o candidatură la Primăria Capitalei: Liviu Negoiţă. Cu el, Traian Băsescu speră să trezească ceva interes, însă alegătorii lui Negoiţă par cei mai loviţi de sindromul absenteismului.
Din cauza slabei mobilizări înregistrate în Sectorul 3 la ultimele alegeri, premierul desemnat a intrat în conflict cu liderii PD-L. Ce calcule îl fac pe şeful statului să creadă că Negoiţă ar putea opri avansul candidatului PNL în Capitală? De ce crede că, răspunzând ofertei Klaus Johannis cu o copie din propriul partid, va fi aplaudat? Johannis - premier a fost un truc care şi-a epuizat puterea de seducţie.
S-ar mai putea bizui şi pe voturile strânse de Sorin Oprescu. Primarul şi-a vândut în avans voturile, declarând că 88% dintre alegătorii săi votează cu Traian Băsescu în turul 2. Însă bucureştenii par să-l fi abandonat şi pe cel pe care l-au ales primar acum un an, Oprescu fiind pe locul patru în preferinţele lor la prezidenţiale, cu 13%. Aşa că primarul nu prea are ce oferi.
În mod cert, bucureştenii, fieful pierdut, vor decide scorul final, fie că absentează masiv ca în trecut, fie că se vor mobiliza. Se spune despre ei că sunt un electorat mai educat, progresist, cu acces la informaţie, dar şi imprevizibil, iraţional, absent.
Dar cum se formează preferinţele acestui electorat? Are el opţiuni ferme, formate în baza unor principii şi valori? Cum pot bucureştenii, în numele dispreţului suveran faţă de politică, să livreze primari-parodie gen Sorin Oprescu, Popescu „Piedone“ sau Marian Vanghelie? Cum pot invoca bucureştenii conştiinţă civică superioară, când ei reuşesc să producă deprimantele fotografii electorale cu mulţimi călcându-se în picioare la mici şi bere? Cine merge la vot? Bucureşteanul cosmopolit, întreprinzător şi educat sau miticul flecar şi superficial, provincialul veşnic neadaptat şi nemulţumit, ţărănimea urbană, muncitorimea din cartierele dormitor? Votul cui contează mai mult?
Unii vor spune că bucureştenii s-au săturat totuşi de promisiuni deşarte, că au devenit mai pragmatici şi că lozincile sforăitoare gen „ţepe în Piaţa Universităţii“ sau găselniţa referendumului pentru un parlament unicameral nu mai ţin. În fond, Băsescu le-a mai cerut un mic parlament în Capitală („daţi-mi un Consiliu General“). După, nu s-a întâmplat mai nimic.
Unii vor spune că bucureştenii nu prea cred nici în dramele politice cu moguli, democraţie în pericol sau reforma clasei politice, pentru că tot ce-i interesează e prosperitatea personală. Fiind una dintre zonele cele mai active economic, Bucureştiul va prefera mai degrabă un candidat capabil să asigure un mediu de afaceri cât mai prietenos.
Prin urmare, candidatul care s-a luat la trântă cu criza economică şi s-a identificat cu Guvernul Boc, autorul impopularului impozit forfetar, nu mai poate fi iubit de micii întreprinzători obişnuiţi cu sistemul zero taxe către stat. Din dorinţa de a juca şi rolul de premier, Traian Băsescu şi-a atras antipatia descurcăreţilor din Capitală şi de aiurea. Oricât le-ar vorbi despre moguli, Grivco şi învârteli la nivel înalt, Băsescu nu le mai este simpatic, câtă vreme şi micile lor învârteli au de suferit.
Ar mai fi apoi şi explicaţia înclinaţiei spre snobism specifică Centrului. Ocupanţii lui se cred superiori celor din provincie. Or, Traian Băsescu a ales, în această campanie, să se adreseze în special publicului rural, a ţintit marile oraşe şi s-a plimbat mai puţin prin Piaţa Universităţii, unde, după referendumul din mai 2007, le dădea întâlnire bucureştenilor o dată la trei luni. Poate şi alianţa dintre PD-L şi PSD, girată de şeful statului, le-a produs o mare dezamăgire, bucureştenii fiind consideraţi, ani de zile, electorat cu preferinţe de dreapta.
Pentru un amestec de populaţie atât de variat şi greu de anticipat, oricare dintre explicaţiile de mai sus ar putea justifica pierderea de procente înregistrată de Traian Băsescu în Bucureşti. Observându-le opţiunile politice în timp şi comportamentul în momente cheie, pare dificil de identificat o constantă sau un principiu după care se ghidează la vot.
Bucureştenii par să voteze uneori din pură plictiseală, superficial, inconsistent, iraţional şi impulsiv, aşa cum ei înşişi par în relaţiile lor de zi cu zi, aşa cum arată traficul din Capitală sau haosul arhitectural, toate fiind, în ultimă instanţă, proiecţiile unei populaţii pestriţe, fără identitate clară şi fără un proiect de societate minimal. Viitorul preşedinte al României este, totuşi, la mâna lor. //
