De același autor
Guvernul Ponta a inceput cu stangul, reusind sa transmita intr-un interval scurt un sir de mesaje contradictorii, atat interne cat si de uz extern. In primul rand, cel mai cinstit guvern s-a dovedit a avea probleme majore de integritate inainte de a ajunge in Parlment, fiind silit sub presiune publica sa renunte la doua nominalizari. Chiar si asa, la educatie apele nu s-au linistit. Noul ministru e suspectat de plagiat si este foarte posibil ca aceasta controversa sa ia amploare. Un alt ministru a reusit sa produca in timp record - prin asocierea presedintelui cu Mussolini si prin admiratia declarata fata de competentele lui Putin - un mic scandal si o mare nedumerire.
In cazul Marga, lucrurile sunt cat se poate de serioase. In opozitie te mai poti juca iresponsabil cu vorbele. Cand pretinzi insa una dintre cele mai importante functii de reprezentare a Romaniei in plan extern gandirea senila poate afecta grav credibilitatea unei tari. Cum poti sa-ti declari admiratia fata de un autocrat feroce ca Putin, fata de un fost ofiter KGB sub care au inflorit oligarhii si asasinatele in randul adversarilor incomozi (oare aceste competente le apreciaza atat de mult dl Marga?) si sa denunti in acelasi timp securismul si pornirile dictatoriale ale presedintelui Basescu? Cum se impaca in mintea noului ministru de externe admiratia fata de Putin cu dispretul fata de dictatori?
Pe de alta parte, accentele puse de dl Marga deruteaza pe buna dreptate opinia publica si cancelariile occidentale: are de gand Romania sa-si schimbe in agenda externa prioritatile si partenerii strategici? Noul ministru de externe a transmis un mesaj cel putin nefericit elaborand pe tema necesitatii strangerii relatiilor cu Rusia si China in timp ce a expediat Statele Unite, partener strategic, in doua vorbe, sau chiar mai rau, a pus in discutie avntajele parteneriatului. Intreaga sa prestatie la audierea in comisia parlamentara a indicat mai degraba diletantism, infatuare, nepricepere si un soi de teribilism tarziu. De fapt, Marga pare sa fi fost solutia de compromis. Din cate aud, propunerea initiala a liberalilor, Calin Popescu Tariceanu, s-ar fi retras intempestiv, cu putin inaintea anuntarii listei oficiale.
Andrei Marga (66), cu a sa personalitate accentuata, are de-a face cu diplomatia cam tot atat cat are de-a face Corina Dumitrescu cu Stanford. Acest fost rector la Universitatea Babes Bolyai, colectionar impresionant de titluri, functii si zorzoane academicie, a facut in vremuri de opozitie o buna pereche cu celebri dizidenti anti-basisti, oprimatii Gadea, Ciutacu, Grecu si Ciuvica de la televiziunea lui Dan Voiculescu, fara sa resimta vreun sentiment de jena intelectuala. Sub bagheta si indrumarea lor, Marga s-a specializat in a demonstra pe baze stiintifice ca Traian Basescu este reincarnarea lui Adolf Hitler, Benito Mussolini si, cateodata, ii reprezinta malefic pe amandoi la un loc. (De exemplu, intr-un interviu acordat HotNews.ro in ianuarie 2011, Dl Marga il asocia pe Traian Basescu cu Hitler, nu cu Mussolini, aprecia "solutiile PC" si "calificarea lui Dan Voiculescu ca fiind incomparabil mai buna decat a celor care iau decizii astazi").
Pe scurt, dl Marga anunta un mandat conflictual cu Traian Basescu, cel care in virtutea atributiilor constitutionale conduce afacerile externe ale Romaniei. S-ar putea ca exact aceasta sa fie intentia liberalilor: aceea de a-i trimite un adversar declarat presedintelui pe terenul sau pentru a-l provoca si determina eventuale motive de suspendare. Insa, iarasi, daca asa stau lucrurile, acesta este un joc iresponsabil cu imaginea Romaniei, punand la bataie credibilitatea si predictibilitatea in politica externa castigate destul de greu in ultimii ani. Asa se explica, probabil, apostrofarile presedintelui Traian Basescu. Afisand, luni seara, la Cotroceni, un aer suparat, seful statului a refuzat ostentativ sa-i intinda mana noului ministru de externe la ceremonia depunererii juramantului. Inutil de adaugat ca, daca se confirma ceva din insinuarile dlui Sebastian Lazaroiu, care sugera la Discutia de Luni ca Andrei Marga ar fi colaborat cu Securitatea, chestiune negata categoric de noul ministru, lucrurile se complica mult mai rau.
Insa episodul Marga a fost cel mai comentat, altele de importanta cel putin egala trecand in plan secund. De pilda, razboiul declarat UDMR, asociat cu acuzatiile de prigonire a minoritatilor nationale mai rau ca pe vremea lui Ceausescu, va atrage atentia externa asupra acestui subiect sensibil si va pune in miscare un aparat de lobby cu efecte inca nebanuite asupra Guvernului Ponta. In paranteza fie spus, stanga romaneasca pare, si la acest capitol, perfect decuplata de stanga europeana. Aversiunea PSD si PNL fata de UDMR, reciclarea discursului nationalist in raport cu minoritatea maghiara sunt mostenirea nefasta a epocii Iliescu preluata de Guvernarea Ponta si sublimata de Crin Antonescu. De pilda, socialistii francezi au venit la putere fiind aclamati pe strazile Parisului de o mare de steaguri reprezentand tarile de origine ale imigrantilor, bazinul traditional al stangii, unii analisti remarcand ca acestea pareau chiar mai numeroase decat tricolorul francez. In Romania, se intampla exact pe dos: steagul maghiar a intrat in opozitie, odata cu instalarea stangii.
Nu va trece, probabil, multa vreme pana cand, in presa internationala, vor incepe sa apara articole despre caraterul discriminatoriu al guvernarii USL in raport cu minoritatea maghiara si prigonirea acesteia, prin nerecunosterea unor drepturi elementare obtinute totusi tardiv (cazul facultatii de medicina de la Targu Mures). Altfel spus, sub Guvernarea Ponta Romania risca sa piarda statutul de tara considerata model de bune practici in raport cu minoritatile. Acest indicator va afecta pe termen lung calitatea democratiei in Romania, tratamentul aplicat minoritatilor fiind unul din indicatorii cheie.
Ramane apoi extrem de discutabila modalitatea prin care noul guvern si-a asigurat majoritatea, prin protocolul semnat cu UNPR, formatiune denuntata de liderii USL de la formarea sa drept ilegitima si neconstitutionala. Opozitia a taxat inconsecventa guvernului Ponta, remarcand abandonarea brusca a principiilor clamate de USL pana sa ajunga la putere. Guvernul Ponta a fost investit, luni, 7 aprilie, cu 284 de voturi pentru, asadar mult peste cele 231 necesare, diferenta fiind obtinuta prin metoda atat de criticata in trecut: incurajand tradarea si migratia parlamentarilor.
Un alt episod cu mesaje contradictorii, asupra caruia presa s-a aplecat si mai putin, sunt negocierile cu FMI. Aici USL, prin ministrul de finante Florin Georgescu, a fortat pur si simplu o iesire din parametrii acordului, fortand inghetarea privatizarilor, renuntarea completa la angajamentul de a aduce management privat la companiile de stat. Din cate aud, a fost nevoie de interventia guvernatorului BNR pentru a evita dinamitarea acordului cu FMI. E posibil ca aceasta fortare a conditiilor din acord sa fi fost o strategie de negociere. USL a obtinut in final acordul reintregirii salariilor bugetarilor cu 8% din iunie, desi perspectivele aratau mai putin optimist la inceputul discutiilor. In tot cazul, USL s-a dovedit in plan economic un partener imprevizibil, nesigur, pentru reprezentantii FMI si ai Comisiei Europene.
Guvernul Ponta a strecurat in Programul de Guvernare ideea de a reanaliza oportunitatea privatizarilor. A anuntat un audit al guvernarii precedente si a aratat ca privatizarile trebuie continuate "mai ales acolo unde şi atunci când privatizarea aduce responsabilitate şi chibzuinţă în gestionarea activelor economice şi a resurselor". Adica a transmis ca se impune renegocierea calendarului convenit deja cu FMI, BM si CE. Aceste mesaje in plan economic urmeaza de fapt indemnul la nationalism economic adresat de Adrian Nastase, Crin Antonescu, Dan Voiculescu si alti ideologi USL, insa ar putea ilustra o realitate mult mai prozaica: nevoia satisfacerii clientelei de partid, dornica sa se rebranseze la resursele statului.
O nota buna primeste totusi noul premier Victor Ponta, care a reactionat rapid la dezvaluirile din presa si a evitat de la bun inceput vulnerabilizarea Guvernului prin elimnarea lui Victor Alistar si Corina Dumitrescu. Merita notata si schimbarea de discurs din momentul desemnarii sale ca premier, promitand deocamdata la nivelul vorbelor ceva mai multa seriozitate si consecventa. Problema sa nu va fi de acum incolo sa dovedeasca faptul ca Guvernul nu mai e condus de la Cotroceni, ci ca nu e pilotat in realitate de Adrian Nastase si Dan Voiculescu.
In final, la investirea Guvernului Ponta ar mai fi de remarcat apatia PDL, partid proaspat trecut in opozitie, atmosfera de demobilizare, cu toata stradania conducerii de a camufla aceasta realitate prin organizarea unei vaste lansari de candidati la locale in preziua investirii noului cabinet in Parlament. Acest moment marcheaza pierderea oficiala a puterii, care va da prilejul unor noi dezertari si reorientari profitabile. In mod semnificativ, principalul candidat al PDL la locale, deputatul Silviu Prigoana a votat entuziast in comisia juridica nominalizarea "prietenului sau" Titus Corlatean la portofoliul justitiei. (Initial am scris din greseala USL, desi nu cred ca era cazul sa corectez). In orice tara normala, exprimat de la acest nivel, sprijinul acordat adversarului s-ar fi soldat cu o excludere din partid. Cel putin opt voturi in plus au venit, la investirea Guvernului Ponta in Parlament, fie de la parlamentari PDL, fie de la UDMR.