Cum au înviat demonii naționalismului economic

În absența unei propagande naționaliste intense, mesajele anti-Chevron n-ar fi găsit sol fertil și nu s-ar fi răspândit atât de rapid.

Cateva sute de țărani din Siliștea-Pungești (Vaslui), mobilizați de câțiva preoți din zonă sau de grupări ecologiste din Bârlad, au început protestele marți, 15 octombrie, împotriva instalării unor uti­laje de forare în apr­o­pi­erea localității. Acestea ur­m­au să execute operațiuni de explorare în zonă în că­utarea gazelor de șist, be­neficiarul fiind compania americană Chevron. Re­ac­ția autorităților locale (pre­fect, primar, jandarmerie) în fața unor acțiuni ilegale au făcut ca protestele să de­genereze. În plus, gestul premierului de a-l demite prin fax pe șeful Institutului Ge­ologic - autorul unui raport critic la adre­sa proiectului Roșia Montană - a scos câ­teva mii de oameni și la București, în semn de solidaritate cu directorul și cu ță­ranii din Pungești. Cauzele acestui nou pro­test sunt ceva mai complexe decât la Ro­șia Montană. Unde duc așadar firele fitilelor care au aprins focul gazelor de șist?

Cea mai lesne observație ar fi că USL plă­teș­te azi prețul ipocriziei. Campania is­te­rică împotriva gazelor de șist și împotriva „străinilor“ a plantat în mintea oamenilor idei care se întorc azi cu forță înzecită îm­potriva Guvernului Ponta. Cât erau în opo­ziție, PSD și PNL au eliberat demonii na­ționalismului economic chemând po­pu­lația să apere pământul moștenit de la Ște­fan cel Mare de invazia străinilor în ge­neral și a americanilor în particular, veniți să fure bogățiile patriei. Sigur că mai pu­tem adăuga o serie de explicații: Biserica Ortodoxă, uzând de influența ei masivă în Moldova, a potențat protestele prin im­pli­carea activă a unor preoți; politicienii vor­besc tot mai des de un posibil interes ru­sesc de a opri activitatea Chevron; peste toate aces­tea s-au suprapus hazardul - se­ria de cu­tre­mure din Ju­dețul Galați -, evenimente care au ali­mentat teoria cons­pirației.

În absența unei propagande naționaliste intense, me­sa­jele anti-Chevron n-ar fi gă­­sit sol fertil și nu s-ar fi răspândit atât de rapid. Ma­rea întrebare este: de ce au apelat po­liticienii ro­mâni (USL în special, însă gă­sim accente na­ționaliste și la Traian Bă­sescu sau la PDL) la retorica naționalistă și încă o agită de câte ori se află în di­fi­cultate?

Într-un editorial publicat în septembrie 2012 am identificat câteva explicații. Le voi relua în mare măsură, puțin con­tex­tualizate.

Slaba calitate a elitelor politice. Politicienii ratați, politicienii înguști și slabi caută me­reu vinovați în afara țării, atunci când eșu­ează la guvernare. De vină sunt mereu al­ții: FMI, Comisia Europeană, maghiarii lui Viktor Orbán care fură Ardealul, de vi­nă sunt americanii etc. Acest truc l-au în­vățat bine Crin Antonescu și Victor Ponta, care manipulează abil resentimentele față de străini sau ciupesc coarda nați­o­na­lis­mului pentru a scoate orice dezbatere din zona argumentelor. Se sugerează, între al­tele, că eșecul privatizării CFR Marfă s-ar datora faptului că s-a încercat vânzarea com­paniei către „un român de-al nos­tru“. Practic, orice eșec poate fi explicat prin „vina de a fi român“ sau de un in­te­res ocult al „străinilor“, ceea ce pune punct oricărei dezbateri raționale. Din nefericire, acest tip de manipulare prinde în țări cu o educație democratică precară, cum e și cazul României.

A doua explicație este de natură eco­no­mică. Capitaliștii autohtoni, mogulii co­nectați mereu la resursele statului au des­coperit că nu fac față competiției din UE. A accepta privatizarea resurselor, ei ne­având tehnologia și forța financiară de a o face, înseamnă diminuarea șanselor de a mai fura în cârdășie cu statul. Marilor ca­pitaliști de stat români le lipsește, în ge­neral, capacitatea de a dezvolta business-uri performante, astfel că, într-o piață des­chisă, n-au șanse în fața marilor com­panii occidentale. Prin urmare, tot statul rămâne, în ochii lor, cu ultimele resurse pe care le are, cel mai bun partener de afa­ceri. Pe această filieră au pătruns ideile na­ționalismului economic gen: România, co­lonie occidentală / Stop privatizării re­surselor naționale către străini / etc. Pe scurt, partea coruptă a mediului de afaceri autohton și-ar dori să transforme la loc România, dintr-o „colonie occidentală“, în­tr-o „colonie internă“, miza fiind îm­părțirea resurselor tot mai puține după re­guli autohtone între clanuri politico-fi­nanciare locale.

A treia explicație are legătură cu justiția. Na­ționalismul românesc are și o com­ponentă care izvorâște din dorința marilor penali de a ține cât mai departe stan­dar­dele occidentale. Năstase, Voiculescu, Vân­tu au înțeles că nu-și pot negocia liber­tatea cu americanii sau cu oficialii de la Bruxelles, așa cum s-au obișnuit ani să târguiască justiția fără să-i întrebe cineva de sănătate. Pentru ei, naționalismul e bun, tocmai pentru că le oferă ocazia să ți­pe „să nu vină străinii să ne spună cum să facem justiție la noi în țară“, ceea ce poate suna corect în principiu, dar acest slo­gan ascunde în realitate dorința de a reveni la justiția controlată și previzibilă din trecut. Numai o justiție prietenoasă le garantează continuarea jumulirii statului fără a risca nimic. Trimiterea fostului pre­mier Adrian Năstase la închisoare a dă­râmat mitul intangibilității. Marii penali ai României știu că singura soluție rămâne ieșirea dintr-un club de pe urma căruia mai mult pierd decât câștigă, așa că au tot interesul să propage ideile naționalismului izolaționist.

A patra explicație este de natură geo­stra­tegică. România se află la marginea unui imperiu, dar în mijlocul unei bătălii tot mai încleștate pentru resurse (gaze de șist, petrol, metale neferoase). În această bă­tălie pentru „supraviețuirea energetică“ au interese uriașe europenii, americanii, dar și rușii. Moscova nu s-a împăcat vreo­dată cu prezența scutului american și a companiilor americane (Chevron, Exxon) interesate de petrolul din Marea Neagră sau de gazele de șist din România. Pentru ruși, orice tentativă de eliberare energetică reprezintă un pericol mortal care trebuie anihilat din fașă, iar orice precedent, oda­tă deschis, echivalează cu sinuciderea. //