De același autor
Arestarea primarului de la Cluj, Sorin Apostu, care ocupă şi poziţia de preşedinte al filialei PDL, precedată de arestarea vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, are semnificaţii majore atât pentru partidul de guvernământ, cât şi pentru opoziţie.
Pentru PDL, arestările de la Cluj reprezintă ceva mai mult decât pierderea unui simplu primar, cum s-a întâmplat la Râmnicu Valcea sau Craiova. Numeroşi lideri de la centru s-au declarat, în particular, şocaţi de eveniment, interpretându-l ca pe un atac direct la premierul Emil Boc. Acesta l-a girat şi impus pe Sorin Apostu, un necunoscut pentru clujeni până în 2008, în locul său la primărie după instalarea în funcţia de prim-ministru. Apostu ar fi, prin urmare, creaţia lui Boc. Însă de ce ar fi responsabil ultimul pentru faptele altuia? Sigur că nu poate fi socotit răspunzător direct, însă Emil Boc are totuşi o răspundere politică cel puţin în ce priveşte calitatea oamenilor de care s-a înconjurat la Cluj.
Sunt două variante: fie Emil Boc nu ştia nimic despre situaţia de la Cluj, deşi tot oraşul vorbea intens în ultimul an despre primarul „50%“. În această ipoteză, apar semne de întrebare în ce priveşte capacitatea premierului de selecţie şi promovare a apropiaţilor săi. Fie Boc ştia sau bănuia câte ceva, iar, în acest caz, devine complice din punct de vedere politic. În ambele situaţii însă, arestările de la Cluj lovesc prin ricoşeu în imaginea lui Emil Boc, care a avut grijă în cei aproape patru ani de când a fost numit premier să păstreze legături puternice cu oraşul, dirijând resurse importane către capitala Ardealului.
Teoria atacului calculat la Emil Boc se bazează însă pe scenariul conspiraţionist, potrivit căruia DNA acţionează la comandă politică. Or, nu există dovezi că procurorii deschid dosare la ordin. Dimpotrivă, în ultimii ani, au oferit suficiente probe că realizează anchete independente, fapt notat în fiecare raport de ţară întocmit de Comisia Europeană. Prin urmare, pare mai plauzibil că arestările s-au produs ca urmare a funcţionării DNA ca instituţie tot mai puternică şi autonomă. Dacă primarul Clujului ar fi complet inocent, în lipsa unor indicii solide că a luat mită, procurorii n-ar fi convins un judecător să aprobe mandate de arestare pe 29 de zile.
Însă scenariile conspiraţioniste au întotdeauna mai multă aderenţă decât explicaţiile raţionale. Astfel, vârfurile PDL cred că Traian Băsescu îi zgâlţâie iarăşi lui Emil Boc fotoliul de premier, lovind de această dată din plin în principalul atu politic al premierului, şi anume, reputaţia de politician corect, care s-a ţinut departe până azi de orice afaceri murdare. Puţini cred în hazard şi întâmplare.
Emil Boc a simţit pesemne că arestările de la Cluj îi pun reputaţia în joc şi a acţionat în aşa fel încât să limiteze, pe cât posibil, pierderile. Duminică seara a anunţat că a modificat Codul etic al PDL, astfel încât membrii de partid arestaţi preventiv să fie automat excluşi, ceea ce nici Monica Macovei nu îndrăznise să propună, sub convingerea că va întâmpina o puternică rezistenţă internă.
Boc a supralicitat tocmai pentru a se dovedi mai catolic decât Papa. Apropiaţii săi încearcă să transforme acest episod cu conotaţii negative într-un fapt pozitiv, în dovada vie a independenţei procurorilor sub guvernarea PDL - Boc. Numai că independenţa lor n-a fost garantată în toţi aceşti ani de partid, ci de preşedinte, care are puterea de a numi sau revoca din funcţie oameni cheie din sistemul de justiţie.
Partidul a mai trecut prin momente dificile, cu ocazia arestărilor primarilor de la Vâlcea şi Craiova, Mircia Gutău şi Antonie Solomon. Însă nimeni nu şi-a pus atunci problema excluderilor, dimpotrivă, toţi susţineau sus şi tare teoria prezumţiei de nevinovăţie. Şi atunci, la fel ca acum, liderii PDL agitau teorii conspiraţioniste. DNA era acuzat că face jocul opoziţiei prin faptul că atacă baza de putere a partidului, adică primarii. Au fost atunci voci care i-au cerut lui Traian Băsescu în mod direct capul şefului DNA. Daniel Morar se află şi azi în funcţie exclusiv datorită preşedintelui Băsescu, altfel PDL l-ar fi zburat de multă vreme, dacă ar fi avut pârghii de acţiune.
Chiar dacă n-a determinat arestările de la Cluj (Băsescu nu putea convinge totuşi un primar să ia mită), Traian Băsescu va încerca să profite probabil de acest eveniment neaşteptat, care îi creează un potenţial avantaj în încercarea nereuşită până azi de a produce schimbări la vârful guvernului. La fel cum premierul Boc va încerca să elibereze tensiunea acumulată în jurul său, activând în următoarele zile Comisia de etică din PDL, care pregăteşte de ceva vreme câteva execuţii sumare în eşalonul doi din guvern.
Pe scurt, arestările de la Cluj par a fi elementul de hazard, întâmplările aparent nesemnificative care determină în final într-un mod decisiv cursul politicii româneşti. Pentru că un alt efect al acestor evenimente aparent locale, pe lângă presiunea pusă pe şeful partidului de guvernământ, se va vedea în Transilvania, unde PDL va înregistra inevitabile scăderi de popularitate, cel puţin în Cluj.
În ultimii zece ani, capitala Ardealului a devenit fieful PDL şi al lui Emil Boc, care şi-au menţinut procente mari în sondaje în comparatie cu restul ţării. Pentru prima dată în ultima decadă, PSD şi PNL, reduse la tăcere politică în Cluj, îşi fac socoteli cu speranţa că vor putea cuceri o redută inexpugnabilă. Greu de anticipat este dacă arestările din fieful lui Emil Boc vor antrena principiul dominoului şi dacă încrederea în primarii PDL se va prăbuşi, sub efectul contagiunii, şi în alte oraşe. Sau dacă, dimpotrivă, PDL va ieşi întărit din malaxorul dosarelor penale, arătând opiniei publice că, spre deosebire de rivalii din USL, nu-şi apără penalii din partid, ci se delimitează fără echivoc de ei, lăsând justiţia să-şi facă treaba, indiferent de consecinţele politice. //
P.S. Articol scris inainte de declaratiile lui Traian Basescu si Emil Boc
