De același autor
Rupând pisica în felul ei, guvernarea USL opreşte căruţa României în loc, o dezleagă de cordoanele subţiri care încă ne mai leagă de UE.
„A venit un moment în care - ştiţi cum spune românul - trebuie să rupem pisica“, a declarat, sâmbătă seara, la Antena 3, ministrul de Externe Titus Corlăţean. Cu o seară înainte, acelaşi ministru tăiase deja pisica în două: „Dacă ne amână iar pe Schengen, România nu mai e interesată. Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare“. A rupe pisica în două ilustrează, cum ar veni, gestul hotărât al cuiva care tranşează lucrurile, cu forţă şi mult curaj. A sfârteca, deci, o delicată felină presupune şi o motivare ieşită din comun, castrată de orice emoţie. Fără să ştie, probabil, Corlăţean a spus, apelând la expresia de mai sus, mai multe decât îşi imagina.
Rodica Zafiu scria, într-un studiu publicat în România literară acum câţiva ani: „E posibil ca expresia să se fi referit, în sensul său primar, nu la simpaticul animal, ci la unul dintre multele obiecte denumite cu acelaşi cuvânt, printr-o extindere metaforică fixată în limbă. Pisica şi mâţa au, în limbajul popular, şi valoarea de «nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, unor părţi ale acestora etc. care prind sau trag ceva, se înfig în ceva». Mâţa are nu mai puţin de 23 de sensuri populare şi regionale, desemnând un mecanism de oprire a căruţei, un cârlig de fier, un lanţ, oiştea, placa de fier etc.; unul dintre cele mai răspândite înţelesuri ale sale în limba veche era de ancoră a unei nave. De altfel, al treilea termen al relaţiei de sinonimie pisică – mâţă este cătuşa: provenind din latinescul cattus, fem. catta, cu sufixul –usa, cuvântul denumea în limba veche pisica; s-a păstrat, graţie aceloraşi evoluţii metaforice ale sinonimelor sale, pentru a desemna «diferite obiecte care se prind, se înfig sau cuprind ceva, cum prinde pisica cu ghearele» (Dicţionarul Academiei, DA): e vorba tot de ancoră, ori de o bucată de lemn sau de fier care fixează căruţa, grinzile casei etc.; referent obiectual are şi sensul curent azi («inele metalice, legate între ele printr-un lanţ, cu care se leagă mâinile şi picioarele arestaţilor»). Oricum, e mai probabil ca dovada forţei fizice să fi fost ruperea unui lanţ de fier, a unei verigi, a ancorei etc., decât a unui animal cât se poate de fragil.“ (România literară, Nr. 45 / 10 noiembrie 2006).
Dacă ne gândim bine, câteva ancore mai ţin România legată de lumea occidentală, de UE, de Statele Unite: acordul cu FMI, Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe justiţie, aderarea la Schengen, fondurile europene, parteneriatul strategic. Aceste cordoane, cârlige sau gheare de pisică, cum doriţi să le numiţi, ne-au ancorat strâns de regulile şi rigorile Occidentului, împotriva voinţei unor politicieni, împotriva voinţei unei părţi semnificative din populaţie.
Să nu uităm, totuşi, rezultatele ultimului Eurobarometru, care utilizează date înregistrate în noiembrie 2012: doar 51% dintre români declară că se simt cetăţeni europeni. România se plasează astfel la coada clasamentului, în rândul ţărilor eurosceptice, alături de Bulgaria, Grecia şi Marea Britanie. Şi Eurobarometrul de acum doi ani, cel din 2011, indica o prăbuşire dramatică a încrederii cetăţenilor români în instituţiile de la Bruxelles: de la 62% la 48%. Observăm, aşadar, o tendinţă în rândul populaţiei de a se „elibera“ de ghearele pisicii.
USL întreţine propagandistic neîncrederea opiniei publice în Bruxelles şi Occident în general, intonând cunoscuta partitură a „demnităţii naţionale“ în relaţia cu „Înalta Poartă“, cum este numită Comisia Europeană. Premierul Victor Ponta este, oricât s-ar strădui să convingă Occidentul şi ambasadele de bunele sale intenţii, legat de mâini şi de picioare. Curios cum şeful statului s-a gândit la un pisic atunci când a vrut să dea un chip atitudinii duplicitare a premierului.
Şi de la Victor Ponta se aşteaptă ruperea pisicii: ori cu Occidentul, ori cu motanii lui. Pisicile premierului, în captivitatea cărora se află în calitate de premier, sunt cohortele de penali, de la centru şi din teritoriu, din afara sau interiorul guvernării. Dan Voiculescu - cu porecla sa predestinată, „Felix Motanul“ - lucrează de ani buni la complicata operaţiune de decuplare a României de pe orbita occidentală.
Ce interes ar avea marii penali în a mai ţine România legată de reguli care le-au adus în ultimii ani numai nenorociri? La presiunile lor, toate, dar absolut toate aceste legături au slăbit. Acordurile şi parteneriatele numite mai sus sunt astăzi sub semnul întrebării. Semnarea unui nou acord cu FMI s-a amânat, ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare este imposibilă după evenimentele din vara lui 2012, care au pus în discuţie statul de drept, aderarea la Schengen s-a îndepărtat, fondurile europene sunt în aer, parteneriatul
nord-atlantic este şi el în pericol.
Preşedintele Traian Băsescu le-a trimis liderilor USL acum două săptămâni o scrisoare, amintindu-le că restanţele mari din justiţie (numirea noilor procurori şefi, menţinerea miniştrilor cercetaţi penal din guvern) afectează şansele României de a fi primită în Schengen în 2012, invitându-i, pe scurt, să rupă pisica, să spună clar ce vor. Crin Antonescu şi Victor Ponta au „scăpat“ scrisoarea în presă, acuzându-l pe şeful statului că lucrează împotriva României, că leagă în mod artificial aderarea de MCV, că România şi-a îndeplinit, tehnic vorbind, condiţiile şi că tot ce lipseşte este „voinţa politică“ a unor state.
Tehnic, aşa stau lucrurile, dar în realitate ţări ca Germania, Olanda şi Franţa, susţinute de întreg flancul nordic, nu pot accepta în clubul lor (Schengen) o ţară barbară, cu politicieni puşi pe lovituri de stat, gata să rupă pisica în justiţie, dispuşi să sacrifice interesul propriilor cetăţeni pentru a se salva pe ei. Acceptându-ne aşa, şi-ar submina încă o dată propria securitate. După 2007 am cam dovedit de ce suntem în stare.
Rupând pisica în felul ei, guvernarea USL opreşte căruţa României în loc, o dezleagă de cordoanele subţiri care încă ne mai leagă de UE. Pentru o parte a publicului intern, ruperea pisicii are cu totul alte conotaţii: USL şi Antena 3 proiectează imaginea unei guvernări care eliberează poporul din sclavie, rupând lanţurile. Pentru penalii de pretutindeni, ruperea pisicii echivalează cu garanţia descătuşării la propriu. Pentru noi, toţi ceilalţi, este pur şi simplu o dramă, ceva durereos. Pisica ruptă este, cu toată bizareria comparaţiei, viitorul
nostru mort. //
