De același autor
Premierul Victor Ponta a ajuns la un punct de răscruce. Va trebui să aleagă: ori merge pe drumul Bruxellesului, ori pe drumul Varanului.
Premierul Victor Ponta a ajuns într-un punct critic cu dublul său discurs. De acum, cam toţi aşteaptă probe şi fapte de vitejie de la maestrul aburelii, specializat în a scoate pe gură exact ce doreşte interlocutorul să audă. Premierul Ponta a învăţat că aruncatul vorbelor nu costă nimic, însă câteva cuvinte necugetate costă enorm. Numai că vremea vorbelor s-a cam dus, răbdarea multora a ajuns la capăt. De pildă, Dan Voiculescu îl suspectează de-a dreptul că a fraternizat cu Traian Băsescu. Crin Antonescu i-a cerut să probeze că nu-i aşa. Cum ar putea liderul PSD dovedi că n-a trădat cauza USL?
Crin Antonescu şi Dan Voiculescu văd, desigur, ceea ce poate lesne constata oricine: premierul şi-a schimbat poziţia în câteva chestiuni esenţiale (FMI, buget, gaze de şist, Roşia Montană, ANI etc.), plasându-se ca viziune mai aproape de Traian Băsescu şi PDL decât de partenerii săi din USL. Or, funcţia de premier depinde de sprijinul PNL şi PC din parlament.
Nu depinde în totalitate, deoarece PSD poate construi la nevoie o majoritate alternativă cu UDMR sau/şi cu PP-DD. Din punct de vedere politic, trimiterea liberalilor în opoziţie, la pachet cu Dan Voiculescu, este deocamdată riscantă, cu consecinţe neprevăzute asupra alegerilor din 2014. Apoi, Ponta are nevoie de majoritatea de două treimi dacă doreşte cu adevărat reforma constituţională.
Cu toate astea, premierul Victor Ponta a ajuns la un punct de răscruce. Va trebui să aleagă: ori merge pe drumul Bruxellesului, ori pe drumul Varanului. Ori se conformează unor minime standarde europene, după cum sugerează ultimul raport MCV, ori cedează presiunilor marilor penali de a încăleca justiţia cât mai repede. Din acest punct de vedere, şi Bruxellesul aşteaptă de la primul ministru fapte neechivoce, mai puţine vorbe. Marele test este selecţia noilor şefi de la Parchetul General şi DNA. El ne va spune cum gândeşte, cu adevărat, Victor Ponta.
Dacă premierul va merge pe mâna Monei Pivniceru (a se citi Voiculescu) şi va gira o procedură de selecţie la fel de proastă şi netransparentă ca prima, la capătul căreia ne vom trezi cu procurori slabi, incapabili să continue anchetarea cazurilor de mare corupţie, atunci tot baletul artistic executat profesionist de premierul Ponta se va dovedi teatru ieftin, bun de păcălit câţiva naivi din interiorul sau din afara ţării.
Dacă se ajunge aici, se va dovedi valabilă teoria lui Ion Cristoiu, potrivit căreia liderii USL şi-au distribuit în mod abil rolurile de poliţist „bun“ şi „rău“. Dacă aşa stau lucrurile, deşi personal nu prea cred, atunci PSD şi PNL joacă periculos, fiind concomitent puterea şi opoziţia în România, căci PDL tinde să dispară sub conducerea lui Vasile Blaga din rândul partidelor relevante.
Dacă Victor Ponta a înţeles însă mesajul ultimului raport MCV, atunci va căuta să îndrepte neajunsurile semnalate şi, mai presus de toate, să se asigure că la conducerea DNA şi la Parchetul General ajung procurori liberi, fără butoane de manevră şi cu trecut profesional convingător. Primele semnale nu sunt de bun augur. Reacţiile premierului la raport dezamăgesc profund. Mai întâi a lovit în credibilitatea MCV, speculând eroarea nominalizării a trei miniştri cu probleme penale în loc de doi. Apoi a comis un gest de o rară stupizenie, trimiţând o scrisoare la Evenimentul Zilei cu nişte aiuritoare acuzaţii de presiuni exercitate asupra justiţiei în cazul închiderii OTV. Cei de la EVZ văd în acest gest o diversiune, o încercare a premierului Ponta de a abate atenţia de la trustul Intact la care face referire, fără a-l nominaliza în clar, raportul MCV, atunci când denunţă campaniile de hărţurire şi intimidare a unor oameni cheie în stat.
În fine, Victor Ponta a afirmat, vineri seara, la România TV, că nu va renunţa la miniştrii cu probleme penale, deşi este una dintre marile hibe semnalate în raport. Argumentul că există cazuri în Europa de politicieni care, deşi au avut în trecut de-a face cu justiţia, au ajuns totuşi miniştri sau chiar premieri nu ţine. În Franţa, actualul prim-ministru, Jean Marc Ayrault, a fost condamnat definitiv prin 1997 la şase luni de închisoare cu suspendare şi 30.000 de franci amendă pentru fapte de favorizare a unor firme din calitatea sa de primar la Nantes. Fostul premier, Alain Juppé, a luat şi el 18 luni de închisoare, ceea ce nu l-a împiedicat să ajungă ulterior ministru de Externe.
Cei doi au fost numiţi în funcţii după ce justiţia s-a pronunţat, după ce sancţiunile şi-au atins scopul lor social exemplar şi disuasiv. Nici funcţia lor, nici acţiunea justiţiei nu mai pot fi puse astăzi sub semnul întrebării. Cu totul altfel stau lucrurile când numeşti în poziţia de ministru cetăţeni cercetaţi penal sau trimişi în judecată. În acest caz, dovedeşti lipsă de respect faţă de instituţii, faţă de justiţie şi faţă de cetăţeni.
Pe scurt, Victor Ponta a furnizat mai degrabă probe de loialitate faţă de Antonescu şi Voiculescu. Dar aceştia vor mai mult. Vor închiderea Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Se luptă din răsputeri să scape de ochiul vigilent al Bruxellesului, să încalece justiţia şi să revină la sistemul vechi de putere, când nu dădeau socoteală nimănui. Nu ar fi exclus ca USL să forţeze în parlament declaraţii de înfierare a raportului MCV pentru a contracara poziţia oficială exprimată de preşedintele Traian Băsescu. //