Probele aşteptate de la Victor Ponta

Premierul Victor Ponta a ajuns la un punct de răscruce. Va trebui să aleagă: ori merge pe drumul Bruxellesului, ori pe drumul Varanului.

Premierul Victor Ponta a ajuns într-un punct critic cu dublul său discurs. De acum, cam toţi aşteaptă probe şi fapte de vitejie de la maestrul aburelii, specializat în a scoate pe gură exact ce doreşte in­terlocutorul să audă. Pre­mierul Ponta a învăţat că aruncatul vorbelor nu cos­tă nimic, însă câteva cu­vin­te necugetate costă enorm. Numai că vremea vorbelor s-a cam dus, răbdarea mul­tora a ajuns la capăt. De pil­dă, Dan Voiculescu îl sus­pectează de-a dreptul că a fraternizat cu Traian Bă­ses­cu. Crin Antonescu i-a cerut să probeze că nu-i aşa. Cum ar putea liderul PSD do­vedi că n-a trădat cauza USL?

Crin Antonescu şi Dan Voiculescu văd, de­sigur, ceea ce poate lesne constata oricine: premierul şi-a schimbat poziţia în câteva chestiuni esenţiale (FMI, buget, gaze de şist, Roşia Montană, ANI etc.), plasându-se ca viziune mai aproape de Traian Băsescu şi PDL decât de partenerii săi din USL. Or, funcţia de premier depinde de spri­ji­nul PNL şi PC din parlament.

Nu depinde în totalitate, deoarece PSD poa­te construi la nevoie o majoritate alter­nativă cu UDMR sau/şi cu PP-DD. Din punct de vedere politic, trimiterea liberalilor în opoziţie, la pachet cu Dan Voiculescu, es­te deocamdată riscantă, cu consecinţe ne­prevăzute asupra alegerilor din 2014. Apoi, Ponta are nevoie de majoritatea de două treimi dacă doreşte cu adevărat reforma constituţională.

Cu toate astea, premierul Victor Ponta a ajuns la un punct de răscruce. Va trebui să aleagă: ori merge pe drumul Bru­xe­lles­ului, ori pe drumul Varanului. Ori se con­formează unor minime stan­­darde euro­pene, după cum sugerează ultimul ra­port MCV, ori cedează pre­siu­ni­lor marilor penali de a în­căleca justiţia cât mai re­pe­de. Din acest punct de ve­dere, şi Bruxellesul aş­teaptă de la primul mi­nis­tru fapte neechivoce, mai puţine vor­be. Marele test es­te selecţia noilor şefi de la Parchetul General şi DNA. El ne va spune cum gândeşte, cu ade­vărat, Victor Ponta.

Dacă premierul va merge pe mâna Monei Pivniceru (a se citi Voiculescu) şi va gira o procedură de selecţie la fel de proastă şi netransparentă ca prima, la capătul căreia ne vom trezi cu procurori slabi, incapabili să continue anchetarea cazurilor de mare co­rupţie, atunci tot baletul artistic exe­cu­tat profesionist de premierul Ponta se va dovedi teatru ieftin, bun de păcălit câţiva naivi din interiorul sau din afara ţării.

Dacă se ajunge aici, se va dovedi valabilă teoria lui Ion Cristoiu, potrivit căreia li­derii USL şi-au distribuit în mod abil ro­lurile de poliţist „bun“ şi „rău“. Dacă aşa stau lucrurile, deşi personal nu prea cred, atunci PSD şi PNL joacă periculos, fiind concomitent puterea şi opoziţia în Ro­mâ­nia, căci PDL tinde să dispară sub con­ducerea lui Vasile Blaga din rândul par­tidelor relevante.

Dacă Victor Ponta a înţeles însă mesajul ul­timului raport MCV, atunci va căuta să în­drepte neajunsurile semnalate şi, mai pre­sus de toate, să se asigure că la con­du­ce­rea DNA şi la Parchetul General ajung pro­curori liberi, fără butoane de manevră şi cu trecut profesional convingător. Primele sem­nale nu sunt de bun augur. Reacţiile premierului la raport dezamăgesc pro­fund. Mai întâi a lovit în credibilitatea MCV, spe­culând eroarea nominalizării a trei mi­niş­tri cu probleme penale în loc de doi. Apoi a comis un gest de o rară stupizenie, tri­miţând o scrisoare la Evenimentul Zilei cu nişte aiuritoare acuzaţii de presiuni exer­citate asupra justiţiei în cazul în­chiderii OTV. Cei de la EVZ văd în acest gest o diversiune, o încercare a pre­mie­rului Ponta de a abate atenţia de la trustul Intact la care face referire, fără a-l no­mi­naliza în clar, raportul MCV, atunci când denunţă campaniile de hărţurire şi inti­midare a unor oameni cheie în stat.

În fine, Victor Ponta a afirmat, vineri sea­ra, la România TV, că nu va renunţa la mi­niştrii cu probleme penale, deşi este una dintre marile hibe semnalate în raport. Ar­gumentul că există cazuri în Europa de politicieni care, deşi au avut în trecut de-a face cu justiţia, au ajuns totuşi miniştri sau chiar premieri nu ţine. În Franţa, ac­tualul prim-ministru, Jean Marc Ayrault, a fost condamnat definitiv prin 1997 la şa­se luni de închisoare cu suspendare şi 30.000 de franci amendă pentru fapte de favorizare a unor firme din calitatea sa de primar la Nantes. Fostul premier, Alain Juppé, a luat şi el 18 luni de închisoare, ce­ea ce nu l-a împiedicat să ajungă ulterior ministru de Externe.

Cei doi au fost numiţi în funcţii după ce justiţia s-a pronunţat, după ce sancţiunile şi-au atins scopul lor social exemplar şi disuasiv. Nici funcţia lor, nici acţiunea jus­tiţiei nu mai pot fi puse astăzi sub semnul întrebării. Cu totul altfel stau lucrurile când numeşti în poziţia de ministru ce­tăţeni cercetaţi penal sau trimişi în ju­decată. În acest caz, dovedeşti lipsă de res­pect faţă de instituţii, faţă de justiţie şi faţă de cetăţeni.

Pe scurt, Victor Ponta a furnizat mai degrabă probe de loialitate faţă de An­to­nescu şi Voiculescu. Dar aceştia vor mai mult. Vor închiderea Mecanismului de Co­o­perare şi Verificare. Se luptă din răs­pu­teri să scape de ochiul vigilent al Bru­xellesului, să încalece justiţia şi să revină la sistemul vechi de putere, când nu dă­deau socoteală nimănui. Nu ar fi exclus ca USL să forţeze în parlament declaraţii de înfierare a raportului MCV pentru a con­tracara poziţia oficială exprimată de pre­şedintele Traian Băsescu. //