Traian Băsescu în 2012

Va continua preşedintele să ceară reforme şi în 2012 la fel de vocal? Sau apropierea alegerilor, care înseamnă o frână în calea reformelor oriunde în lume, îl va face să-şi tempereze discursul?

Unul dintre jucătorii cheie - preşedintele Traian Băsescu - manifestă semnele unor schimbări semnificative de comportament politic. Aceste schimbări, unele negative, s-ar putea accentua în 2012. Ele pot avea mai multe explicaţii: perspectiva unui nou an de criză grea suprapus peste alegeri, adâncirea frustrării că PDL nu mai răspunde la comenzi ca în trecut, prăbuşirea în sondaje etc. La toate acestea se adaugă un set complex de probleme în plan extern generate de criză. Aici, preşedintele Băsescu şi-a propus să joace în rolurile principale, să-şi asume decizii, nu să facă figuraţie în calitate de modest reprezentant al unei ţări corupte din Estul Europei.

Va reface relaţiile cu PDL? Unul dintre cele mai interesante momente recente este împăcarea cu Vasile Blaga, noul preşedinte al Senatului. L-a ajutat, în decembrie, să ajungă al doilea om în stat în locul lui Mircea Geoană, după ce, în mai 2011, i-a barat accesul la şefia PDL susţinându-l pe Emil Boc. Faptul că l-a recuperat în cercul restrâns al fidelilor săi din partid, împreună cu care a petrecut la Predeal sfârşitul de an (alături de Elena Udrea şi Roberta Anastase) indică faptul că preşedintele Băsescu mizează de acum pe unul dintre greii partidului pentru a-şi recâştiga influenţa în PDL. Vasile Blaga a demisionat din guvern în urma mitingului din septembrie 2010, când poliţiştii şi-au aruncat caschetele la Cotroceni şi au strigat lozinci anti-Băsescu. Relaţiile dintre cei doi păreau, după acest episod, ireconciliabile. Privită din această perspectivă, refacerea relaţiei cu unul dintre oamenii săi de încredere merită analizată cu toată atenţia.
Va mai cere schimbarea premierului şi remaniere? Deşi par teme abandonate, remanierea şi eventuala înlocuire a lui Emil Boc rămân valide cel puţin pentru prima parte a anului. Împrospătarea echipei guvernamentale ar putea ajuta PDL să obţină câteva procente în plus, esenţiale în anul electoral.

Numai că Emil Boc nu pare dispus nici să plece, nici să opereze schimbări în guvern. Preşedintele Băsescu a încercat debarcarea sa în februarie 2011, însă n-a găsit înlocuitor. Emil Boc a renunţat apoi la disponibilitatea de a preda şefia guvernului. Şeful statului a mai avut parte de momente care i-au subminat autoritatea. A cerut schimbări în componenţa Executivului, însă a fost ignorat de fiecare dată.

Partidul n-a mai răspuns la comenzi ca în trecut. Ultimul apel la remaniere l-a făcut în septembrie 2011, însă toţi miniştrii sunt azi la locul lor. Acest artificiu de imagine ar mai avea sens în primele luni ale anului. Avansarea campaniei electorale va face imposibile, peste câteva luni, mişcări tectonice în guvern. Şi din acest motiv, recâştigarea partidului poate fi o miză în 2012 pentru Traian Băsescu.

Îi va prelungi mandatul lui Daniel Morar la şefia DNA? Şeful statului va decide în februarie, când expiră mandatul lui Daniel Morar la şefia DNA, dacă îl va prelungi cu încă şase luni. Vom afla atunci dacă preşedintele îşi doreşte cu adevărat un parchet anticorupţie puternic, chiar cu riscul de a-şi complica socotelile politice într-un an electoral. Morar se bucură de superlative la Bruxelles, activitatea DNA fiind lăudată în fiecare raport al Comisiei Europene, şi de susţinere exprimată public de ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein. În consecinţă, lui Traian Băsescu îi va fi dificil să-l îndepărteze complet pe Morar din structura DNA. Va continua, probabil, să exercite o presiune instituţională asupra procurorilor, având în vedere modul în care a evoluat atitudinea preşedintelui în 2011. S-a transformat dintr-un susţinător fără rezerve într-un adversar al DNA. A izbucnit, pe 21 decembrie, într-un atac fără precedent la adresa procurorilor anticorupţie. Preşedintele a criticat metodele de anchetă, sentinţele obţinute în instanţă, i-a acuzat pe procurori că distrug cariere, a ameninţat cu extinderea răspunderii magistraţilor şi a încurajat parlamentul să ceară dovezi.

Este cea mai dezamăgitoare metamorfoză a lui Traian Băsescu, care şi-a câştigat mandatul cu un puternic discurs anticorupţie. Nicio explicaţie n-ar putea justifica tentativa clară de intimidare a anchetelor şi lovitura dată luptei anticorupţie, mascate sub aparenţa unor reproşuri legitime. Prăbuşit oricum în sondaje, Băsescu s-ar putea să decidă, mânat de un pragmatism împins până la cinism, sacrificarea unei instituţii de care nu mai are nevoie în 2012, an electoral. Cu ce l-ar ajuta DNA dacă vor continua arestările sau trimiterile în judecată de primari-candidaţi, de parlamentari sau de miniştri din rândul puterii? La ce i-ar folosi să plece urechea la puţinii critici care-i condamnă ieşirea anti-DNA? Are vreo şansă să recupereze electoratul de dreapta cu un discurs axat pe integritate, câtă vreme corupţia s-a răspândit în PDL, aproape la fel ca în PSD când era la guvernare? Puţin probabil, aşa că se anunţă vremuri grele pentru procurori şi sunt de aşteptat noi ieşiri din partea preşedintelui Băsescu împotriva DNA.

Va activa Mişcarea Populară acum sau după alegeri? Când fiica cea mare a preşedintelui a înregistrat la OSIM brand-ul „Mişcarea Populară“, mulţi au speculat că Traian Băsescu se află de fapt în spatele unui nou proiect politic. În septembrie 2011, preşedintele a admis că se gândeşte la realizarea unei alianţe sub această umbrelă, dar că nu s-a hotărât când să o facă: „Nu ştiu, înainte, după (alegerile din 2012 - n.r.), nu ştiu, dar preventiv trebuie să gândeşti politic.

N-aş merge mai departe, decât să vă spun că este posibil să se creeze o alianţă sau că poate ar trebui creată“, a spus Băsescu. Nu este clar deocamdată dacă PDL, Noua Republică, Fundaţia Creştin-Democrată şi alte grupări de dreapta se vor reuni în 2012 sub umbrela Mişcării Populare pentru a participa la alegeri sub acest nume. Preşedintele va avea, totuşi, nevoie de un vehicul politic, în condiţiile pierderii autorităţii asupra PDL, un partid măcinat de scandaluri de corupţie pe care nu va mai putea paria, în mod realist, pe termen lung.

Altă necunoscută: va continua compromisurile de ordin politic gen UNPR & decorarea lui Vanghelie? Traian Băsescu a investit în 2011 în personaje politice nefrecventabile, dintr-un calcul la fel de pragmatic şi blamabil ca descotorosirea de DNA. A prezentat UNPR-ul lui Gabriel Oprea drept salvatorul naţiunii şi le-a lăudat loialitatea, încurajând pe toate căile acest ridicol partid-aspirator care asigură, graţie trădătorilor din rândurile opoziţiei, majoritatea în parlament. Preşedintele a găsit la sfârşitul anului 2011 pretexte pentru a curta primarii opoziţiei, oferindu-le decoraţii (11 social-democraţi din 21 de primari decoraţi, doar 3 de la PDL), printre aceştia numărându-se şi Marian Vanghelie şi Klaus Johannis. Toate aceste gesturi indică eforturile sale de a slăbi USL cu orice preţ, pentru a-l coborî sub pragul de 50%, de unde n-ar mai putea revendica poziţia de premier după alegeri. Prin urmare, ofensiva sa de cucerit redutele stângii e de aşteptat să continue în 2012 în ritm mai accelerat.

Cartea de preşedinte-premier rămâne şi ea o necunoscută. O va mai juca? Traian Băsescu s-a comportat şi în 2011 ca şef de facto al guvernului, dictând sau supervizând în colaborare cu Banca Naţională / FMI / Comisia Europeană marile decizii economice ale Guvernului Boc. A impus şi pentru 2012 un buget de austeritate şi a pledat, în plan intern, pentru introducerea criteriilor de deficit adoptate la Bruxelles în Constituţie. A încercat să se remarce la summit-ul liderilor europeni prin propunerile avansate de România în ce priveşte garanţiile cerute băncilor că nu-şi vor retrage fluxurile de capital din sucursalele lor. A pledat în mod corect pentru aderarea României la principiile acordului de guvernanţă fiscală, deşi ulterior a trebuit să le explice liderilor europeni că situaţia politică internă nu garantează modificarea Constituţiei, cel puţin pe parcursul anului 2012. Implicarea sa în problematicile crizei economice indică faptul că şeful statului a conştientizat gravitatea şi complexitatea situaţiei economice din Europa, sacrificându-şi imaginea în plan intern prin susţinerea unor măsuri profund impopulare.

Traian Băsescu a exagerat însă când a atacat brutal Olanda din cauza opoziţiei sale la aderarea României la spaţiul Schengen, instigând formal şi informal la un penibil boicot de natură comercială. Poziţia Olandei se va clarifica însă după raportul Comisiei Europene pe tema progreselor din justiţie, din februarie. E de aşteptat ca Traian Băsescu să continue, deci, să joace cartea preşedintelui-premier preocupat de problemele crizei poate chiar mai intens decât a făcut-o până acum, dat fiind că nu preşedintele candidează în 2012.

Va continua să exercite presiuni reformiste? În 2010 şi 2011, Traian Băsescu a presat pentru reforme radicale în domeniul social-economic. A sprijinit, stricând relaţia cu PDL, reforma în educaţie şi cea a ajutoarelor sociale. A girat proiectul reformei în sănătate, cu riscuri şi mai mari. A adus în discuţie reforma administrativă, blocată însă de UDMR. În economie, a intuit corect nevoia unei schimbări majore în funcţionarea companiilor de stat şi a cerut management privat, în ciuda împotrivirii sistemului. Deşi i se poate reproşa faptul că nu a cerut la fel de apăsat privatizări majore, Traian Băsescu are de partea sa piaţa: preţul pe care România l-ar putea primi pentru active importante ar fi mult prea mic într-un an de criză. În ce priveşte finanţele publice, a cerut permanent modificarea Constituţiei pentru a elimina posibilitatea de a arunca banii publici pe pomeni electorale. Va continua să ceară reforme şi în 2012 la fel de vocal? Sau apropierea alegerilor, care înseamnă o frână în calea reformelor oriunde în lume, îl va face să-şi tempereze discursul? //