Capitalism, între corporație și start-up

Zilele trecute am primit o provocare inte­re­santă de la Radio 7 FM, unde Marius Vintilă m-a invitat să discutăm despre capitalism și viitorul acestuia. Totul a plecat de la un ar­ticol din Forbes care anunță în­tr-un ton alarmant că, dacă nu cumva se schimbă între timp, „capitalismul va în­fo­me­ta lumea până în 2050“. Și dezbaterea a început. De altfel, e veche de când lumea (ca­pitalistă).

Până una-alta, capitalismul așa cum îl știm astăzi pare să fie cea mai bună societate in­ventată de om până astăzi, dar asta nu înseamnă că este și perfectă. Sim­plist vorbind, capitalismul este un sistem so­cial, economic și politic bazat pe proprietatea privată, pe piața liberă și pe libertatea deplină de acțiune. Rolul capitalismului este să pro­ducă orice tip de bunuri și să ofere orice tip de serviciu își doresc consumatorii, în orice can­titate, de preferat cât mai mult, cât mai bun, cât mai ieftin.

Articolul din Forbes subliniază însă dis­cre­pan­țele inevitabile unui astfel de sistem, în care se adâncește prăpastia dintre cei ce își spo­resc proprietatea privată și cei ce sunt la limi­ta de subzistență. Potrivit Forbes, capitalismul a generat o masivă bunăstare pentru unii, dar a devastat literalmente planeta și a eșuat în a spori bunăstarea umanității în ansamblu. Iar cifrele aduse în sprijinul acestei acuzații sunt pline de dramatism: astăzi asistăm la dispariția unor specii cu o viteză de 100 de ori mai mare decât rata naturală înregistrată în primii 65 de milioane de ani! Din 2000 în­coace, pierdem anual câte şase milioane de hectare de pădure primară. Din ce în ce mai multă lume tră­iește sub nivelul de să­ră­cie: chiar și în Statele Unite (cea mai dezvoltată eco­no­mie a lumii) 15% din po­pu­lație este săracă, iar 20% din­tre tinerii americani sunt ame­nințați de flagelul sără­ci­ei. Până în 2050 vom fi 10 miliarde de oameni pe Pă­mânt. Și atunci, Forbes în­trea­bă: „cum vom putea să hrănim o populație din ce în ce mai numeroasă, în timp ce re­sursele sunt din ce în ce mai puține?“. Tema este abordată într-o cheie economică mai cu­rând decât una ideologică, plecând de la fap­tul că la baza crizei stau toate activitățile eco­nomice ale sistemului capitalist, de la agri­cul­tura intensivă, dezvoltarea de infrastructură până la consumul la fel de intensiv de rezerve naturale de tot felul. Corporațiile sunt prinse în­tr-un circuit al exploatării resurselor în din ce în ce mai creative moduri. Forbes citează lucrarea a doi profesori (Christopher Wright și Daniel Nyberg: Climate Change, Capitalism and Corporations) în care se arată că marile cor­porații au un comportament continuu de exploatare a mediului, păstrând însă în umbră legătura dintre creșterea economică fără-de-sfârșit și distrugerea continuă a mediului.

Apare în articolul din Forbes ideea necesității unui nou sistem: se impune inventarea și cons­­truirea unei societăți care să echilibreze creș­te­rea economică cu sustenabilitatea și în­flo­ri­rea umanității. Se impune astfel inven­ta­rea unui nou mod de a face afaceri. Crearea unui nou tip de capitalism. De altfel, pare că pro­ce­sul a și început deja, odată cu apariția și dez­voltarea antreprenoriatului social, dar și cu din ce în ce mai prezenta creare de afaceri cu grad ridicat de responsabilitate față de co­munitate și mediu. Apare și ideea unui nou tip de mana­gement: responsabilizarea sporită a an­ga­ja­ți­lor, administrarea mai agilă, mai fle­xibilă a afa­cerii, în funcție nu doar de nevoia de a rea­li­za profitul, ci și din imperativul de a pro­teja me­diul și de a regenera resursele na­turale.

Nu întâmplător, subliniază analiștii de la Bloom­berg, una dintre cele mai aprinse dez­bateri se ține în jurul întrebării dacă nu cum­va mar­gi­ni­le de profit ale corporațiilor ar tre­bui să scadă de la cotele ridicate de astăzi. O scurtă privire asupra ultimilor 25 de ani de evoluție a pro­fi­ta­bilității companiilor S&P 500 arată că mar­gi­nile de profit ale acestora s-au păstrat la vâr­furi istorice. Analistul Sumana Ma­nohar de la Goldman Sachs arată că profi­tabilitatea cor­po­ra­țiilor a crescut datorită a patru tendințe: pre­țuri ridicate la bunuri, pre­țuri scăzute de producție în piețele emer­gen­te, cerere cres­cu­tă în aceleași piețe emer­gen­te și sporirea în ritm alert a eficienței cor­po­rative, ca urmare a noilor tehnologii. Potrivit Goldman Sachs, dacă marginile ridicate de pro­fit ale cor­po­ra­țiilor rămân neschimbate pen­tru următorii ani (mai ales atunci când ce­rerea globală va că­dea sub tendințele actua­le), se vor naște din ce în ce mai multe întreb­ări cu privire la efici­en­ța capitalismului. Altfel spus, marginile de profit ar trebui să oscileze, să lase loc apa­ri­ției de noi competitori și să producă o ero­da­re a corporațiilor și a pre­țu­ri­lor care duc la cre­area acestor margini ridi­ca­te. Marginile scă­zute de profit ar duce la ieși­rea din busi­ness a jucătorilor slabi, oferind mai mult spa­țiu în piață companiilor puter­ni­ce. Dacă acest ciclu nu se mai produce – spun analiștii citați de Bloomberg –, „ceva stra­niu se petrece“.

Managerii instituțiilor financiare globale dețin circa 70% din piața de capital. Acești „patroni nevăzuți“ nu au nicio implicare în co­mu­ni­tățile unde operează companiile pe care le de­țin. Mai mult, susține Forbes, managementul este concentrat în mâinile unor extrem de pu­țini indivizi (CEO, general-manageri). Dar, pe de altă parte, multe start-up-uri arată astăzi disponibilitatea de a distribui capitalul către angajați, odată cu răspunderea multor pr­oc­e­se ale afacerii. Potrivit The Economist, iniția­ti­vele antreprenoriale de astăzi sunt din ce în ce mai orientate spre încurajarea angajaților prin cooptarea în patronat. Diferența fun­da­men­tală stă astfel în forma de proprietate a afacerii: în timp ce nimeni nu este sigur cine deține o corporație listată, start-up-urile ara­tă cu precizie cine ce anume deține, dimi­nu­ând în același timp inegalitățile dintre indivizi.

Și, apropo de viitorul capitalismului, de re­ți­nut și ideea lansată recent de cunoscutul om de știință Stephen Hawking. Pe măsură ce teh­nologiile avansează rapid, asistăm la o spo­rire alarmantă a inegalităților economice. Haw­kins crede că, dacă mașinile vor înlocui pe deplin munca oamenilor și vor produce toa­te bunurile necesare, vom accentua pră­pas­tia dintre foarte puținii indivizi care vor de­ț­ine averi uriașe și masele enorme de oameni care vor trăi într-o „abjectă sărăcie“.