De același autor
Cum poate era de asteptat, articolul Legea cultelor: text, subtext si context, pe care l-am publicat in revista 22 (anul XV, nr. 3 (880), 19-25 ianuarie 2007), a starnit reactii. In continuare ma voi referi la aceea a domnului Mihail Neamtu.
Acuzatii fara argumente
Domnia sa isi incepe foarte direct interventia, acuzand (sub formula aparent prudenta "mi se pare") textul meu ca: 1) denota insensibilitate teologica (sau chiar lipsa de discernamant teologic); 2) nu are rigoare filosofica; 3) este lipsit de adecvare istorica. Ulterior se adauga un al patrulea element: imbratisarea relativismului. De asemenea, din titlul dat materialului cu pricina s-ar intelege ca sunt etatist.
Reamintesc ca in articolul meu nu am planuit sa ofer o perspectiva teologica, si cu atat mai putin confesionala, ci doar sa discut despre cateva dintre prevederile Legii cultelor, precum si despre subtextul adesea ocultat si despre contextul ignorat al acestei chestiuni. As face totusi precizarea ca pe (inca saraca) piata romaneasca a ideilor exista loc atat pentru teologi, cat si pentru istorici. Pe de alta parte insa, acuzatiile grave legate de lipsa sensibilitatii teologice si a discernamantului teologic raman, din pacate, neargumentate. De asemenea, neconvingatoare este acuzatia legata de lipsa rigorii filosofice.
Consider necesar ca intelectualii critici sa reactioneze ori de cate ori exista pericolul unor derapaje in societate, inclusiv avand in fata asemanarile cu perioadele trecute. Depinde (si) de noi daca o societate este sanatoasa sau bolnava, daca este normala sau dominata de adepti ai singurului "Bine" in forma sa vizibila. Ma intreb iarasi de unde acuza de inadecvare istorica adusa textului meu? Putem uita oare persecutarea minoritatilor (etnice sau religioase) in Romania interbelica si in cea legionaro-antonesciana, putem uita desfiintarea bisericilor (neo)protestante in timpul celui de-al doilea razboi mondial (inclusiv cu implicarea unor inalti factori ecleziastici) si aruncarea in temnite a fidelilor acestora, putem uita distrugerea Bisericii Greco-Catolice de catre comunisti in 1948 (complicitatile au fost atunci diverse) sau subordonarea si controlarea religiei in general de catre statul ateu, in atat de lunga perioada totalitara? Orice om sensibil la valoarea politica a libertatii nu uita astfel de fapte ale trecutului. Indivizii si comunitatile au memorii diverse si uneori concurente. Un mare castig al modernitatii recente consta tocmai in posibilitatea afirmarii pluralitatii. Rog a nu se face in mod grabit plasarea acestei idei in spatiul relativismului, pentru ca nu e cazul.
in ceea ce priveste incredibila acuzatie ca as profesa idei relativiste, pentru linistea d-lui Neamtu ma vad nevoit sa (re)afirm public: nu sunt relativist, nici nu imbratisez teoria corectitudinii politice. Ma inscriu mai degraba din punct de vedere politic in ceea ce in Europa numim liberalism clasic, adica, pe scurt, sunt pentru o libertate cat mai mare pentru indivizi si o limitare a puterii statului in chestiuni care nu il privesc. Pentru a preveni o posibila/previzibila observatie acuzatoare, aceste idei nu sunt in contradictie cu crestinismul, ci au germinat chiar in spatiul crestin, fiind in buna masura un raspuns la violentele dispute confesionale care au macinat Occidentul in zorii modernitatii. Dupa cum se stie, unii dintre cei mai importanti teoreticieni care au fundamentat acest curent de gandire au fost crestini practicanti. Iar pentru ei, ca si pentru mine, libertatea nu se negociaza.
Nu inteleg de unde a dedus d-l Neamtu ca as fi orbit de etatism. Nu produce vreo proba in acest sens, ci doar un artificiu retoric. Eu puneam in discutie tocmai rolul si dreptul statului de a decide in materie religioasa.
De asemenea, l-as invita pe d-l Neamtu sa explice ce a vrut sa spuna prin sintagma "proiectul patrimonial al Bisericii". Si la care Biserica se refera? E vorba de crestinism/crestinatate in general sau de o confesiune anume? Vreau sa readuc aminte ca in articolul meu discutam despre Legea cultelor, lege care nu este un text metafizic, ci un act politic, juridic al statului roman. Cel care a legiferat a fost statul prin reprezentantii sai la cele mai inalte niveluri, si nu o formatiune religioasa care a primit dreptul de monopol in cetate. Personal, deocamdata ma simt liber in Romania din punct de vedere politic, dar este posibil ca instituirea unui monopol mascat din partea celor care au ales "Binele" sa ma faca sa ma simt liber doar sub raport metafizic, dar intr-o celula sau poate altfel...
O diferenta esentiala: cultura libertatii
Am deja certitudinea ca exista unele chestiuni care ma diferentiaza de d-l Neamtu. Probabil cea mai importanta este cultura libertatii. Acest text a fost scris tocmai din perspectiva libertatii. Unul dintre importantii teoreticieni si istorici ai libertatii, ma refer la Lordul Acton, sublinia acum mai bine de un secol ca criteriul cel mai sigur de verificare a libertatii intr-o tara este tratarea minoritatilor, gradul lor de siguranta. De asemenea, acelasi ganditor (catolic si liberal deopotriva) afirma ca "libertatea este conditia esentiala si aparatoarea religiei".
Pentru a sustine "normalitatea" unui tratament diferit din partea statului fata de diferitele grupari religioase, d-l Neamtu da un exemplu. In opinia sa, nu se poate aseza pe acelasi plan Biserica Greco-Catolica cu Biserica Scientologica. Dupa parerea mea, domnia sa pune gresit problema sau, mai bine spus, incurca planurile. Intr-un text de lege al unui stat democratic nu s-ar cuveni sa discutam despre legitimitatea istorica a unei comunitati, fara indoiala importanta, in primul rand in propriii ochi, dar si ai altora, ci de egalitatea in fata legii. Acest principiu este un produs al modernitatii, modernitate altfel atat de blamata de paseisti. Mai mult, as face observatia ca d-l Neamtu este abuziv atunci cand foloseste exemplul greco-catolicilor pentru a justifica discriminarea politica, legislativa in plan religios, spre exemplu fata de scientologi, desi acest principiu ar putea fi aplicat astfel adeptilor oricarei alte denominatiuni minoritare, in acelasi timp ocultand perpetuarea nedreptatilor cu privire la greco-catolici in chestiunea patrimoniului.
Doreste d-l Neamtu instituirea in Romania a unui stat confesional, poate chiar a unei teocratii? Eu precizam in textul meu ca legea trebuie sa prevada egalitatea pentru toti. Binele nu este relativ, el se cuvine doar definit. Si, in orice caz, de catre noi toti, locuitorii cetatii, nu doar de catre unii.
