De același autor
Coalitia "corectitudinii politice" s-a opus abrogarii Decretului 177/1948 pentru "Regimul General al Religiilor" din perioada comunista, prelungind astfel efectele comunismului care dorea stergerea din memoria publica a valorilor religioase. Asa sa fie? Sa privim pentru inceput chiar decretul citat si tratamentul de care s-a bucurat in Romania postcomunista. Reprezentantii Secretariatului de Stat pentru Culte au declarat frecvent ca decretul este partial abrogat, toate articolele neconstitutionale fiind nule de drept. Data fiind preocuparea autoritatilor fata de inlaturarea efectelor legislatiei comuniste, este dificil de inteles de ce Decretul nr. 177/1948 nu a fost niciodata abrogat in mod formal..jpg)
Dar sa revenim la proteste. Ele au fost montate, nu-i asa, de lobby-uri obscure, reprezentand secte marginale de sorginte americana. Protestele sunt cu atat mai injuste cu cat Biserica Ortodoxa Romana, dand dovada de o mare flexibilitate si maturitate, a renuntat la pretentia de a dobandi statutul de biserica nationala(1) . Este de apreciat abilitatea autorilor proiectului de lege, ei reusind sa renunte la forma (afirmarea statutului BOR de biserica dominanta) pentru a salva continutul (consfintirea statutului de facto de biserica dominanta), cu riscul incalcarii recomandarilor OSCE si ONU in materie de libertate religioasa, care spun ca "statele pot recunoaste rolul special pe care o anumita biserica sau denominatiune l-a jucat in societatea lor sau chiar sa proclame o religie ca religie de stat, cu conditia ca acest lucru sa nu duca la discriminare pe baza credintei religioase"(2).
De ce ar avea acces niste secte lipsite de traditie si vechime in Romania la respectul, protectia juridica si resursele statului roman? De altfel, statul roman are traditii in materie, de pilda refuzul dreptului la cetatenie celor de alta confesiune decat ortodoxa ("sectele" vremii, evrei sau catolici). Noi suntem europeni vechi si pretuim traditia si continuitatea istorica (mai putin atunci cand aceasta presupune un discurs identitar alternativ, Biserica Greco-Catolica, dar sa depasim contradictia, nu merita sa vorbim despre 1% din populatia Romaniei, ci doar eventual sa ne felicitam pentru eficienta cu care Stalin a rezolvat problema)(3) . Este de altfel unul dintre putinele prilejuri in care autoritatile romane descopera ca suntem europeni si nu americani. Guvernul Romaniei a consultat organizatiile internationale respectabile, nu Institutul pentru Religie si Politici Publice dintr-un oras obscur numit Washington(4) . Nici expertii independenti in diverse teme politically correct, gen libertatea religioasa, nu au fost consultati, intrucat competenta lor in teologie este discutabila. Cea mai importanta comunitate religioasa din Romania are ultimul cuvant, pentru ca, nu-i asa, intr-o democratie decide majoritatea, iar minoritatea trebuie sa se supuna sau sa emigreze, daca decizia nu-i convine.
Ce spun insa organizatiile internationale respectabile despre care consilierul prezidential Teodor Baconsky, intr-un interviu la Radio Romania Actualitati la inceputul lunii ianuarie 2007, declara ca au aprobat proiectul noii Legi a cultelor? Consilierul prezidential se refera la Comisia de la Venetia, Comisia Helsinki sau Consortiul European pentru Relatia Biserica-Stat. Sa examinam pe rand argumentele acestora (cele mai putin discutate pana in prezent), pentru a intelege cat de mult apreciaza noua lege, numita cu o ironie involuntara, speram, a libertatii religioase.
Presedintele Consortiului European pentru Relatia Biserica-Stat, profesorul Silvio Ferrari, exclude categoric existenta unei aprobari a proiectului legii de catre Consortiu, pentru ca acesta se abtine in general de la adoptarea de pozitii oficiale pe tema legilor, proiectelor de legi sau a deciziilor juridice.
Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept (Comisia de la Venetia) de pe langa Consiliul Europei a adoptat recomandari care sunt, "in cea mai mare parte mai mult decat simple chestiuni care tin de politicile publice, (ele) tin de respectarea angajamentelor privind drepturile omului asumate de Romania"(5).
Promotorii legii prezinta in mod abuziv politetea drept aprobare. Opinia incepe in general prin aprecieri ale aspectelor pozitive ale proiectului, pentru a trece apoi in revista reglementarile riscante si a recomanda modificari.
Comisia constata ingerinte in autonomia comunitatilor religioase si este de parere ca proiectul de lege contine prea multe referiri imprecise la alte legi. Unele dintre ingerinte se refera la solicitarea de catre stat in scopul recunoasterii unui cult a unor documente gen " marturisirea de credinta proprie si statutul de organizare si functionare...; structura de organizare centrala si locala; modul de conducere, administratie si control; statutul personalului propriu; principalele activitati pe care cultul intelege sa le desfasoare in vederea atingerii scopurilor sale spirituale". Comisia considera ca "nu exista nici o indicatie in lege cu privire la motivul si scopurile in care aceasta informatie trebuie pusa la dispozitie de catre aplicant, cat de detaliata trebuie sa fie informatia si in ce fel ar putea folosi guvernului pentru a ajunge la o decizie pozitiva sau negativa cu privire la aplicatia pentru recunoastere". Actele solicitate sunt specifice Bisericii Ortodoxe Romane, initiatorii legii nu par a concepe existenta unor tipuri diferite de organizare interna.
O alta prevedere criticata se refera la "posesiunile cultelor" care nu pot face obiectul unor revendicari. Comisia isi exprima ingrijorarea cu privire la decizia asupra legalitatii dobandirii acestor bunuri, apoi asupra "excluderii sau limitarii posibilitatii indivizilor de a contesta in fata unei instante validitatea unei achizitii facute de catre culte". Mai mult, un paragraf al articolului la care se face referire prevede ca disputele asupra patrimoniului intre culte recunoscute sa fie rezolvate prin intelegere amiabila, iar daca nu se poate, "atunci in conformitate cu dreptul comun". Comisia cere garantii privind accesul liber la justitie daca nu se poate ajunge la o intelegere amiabila, caci articolul "are ... potentialul de a ridica probleme de compatibilitate cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului". In cadrul consultarilor de la Ministerul Culturii si Cultelor s-a introdus un amendament care excepteaza de la aceste prevederi bunurile confiscate in perioada comunista, insa ambiguitatea se mentine cu privire la caracterul legal al dobandirii unor bunuri, caracterul liber consimtit al unor donatii catre culte sau cu privire la decizia pe care o va lua justitia, data fiind posibilitatea unor interpretari contradictorii. In acest caz, Romania ar fi din nou pasibila de condamnari la CEDO.
Opinia atrage atentia asupra faptului ca textul repeta reglementari privind ordinea publica pana la prevederi care contrazic Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Opinia Comisiei de la Venetia privind Legea cultelor a fost complet ocultata, in timp ce opinia aceleiasi comisii privind Legea minoritatilor, tot din 2005, a fost citata pana la saturatie de reprezentanti ai partidelor politice. Presedintele PD, Emil Boc, declara ca legea (minoritatilor, n.n.) nu va trece de parlament pana nu ajunge la o forma care sa corespunda cerintelor exprimate de Comisie. Reprezentantii PSD, la randul lor, sustineau ca nu vor vota Legea statutului minoritatilor, fara preluarea recomandarilor Comisiei de la Venetia(6) . Fostul secretar de stat in Ministerul de Externe si, totodata, membru al Comisiei de la Venetia Bogdan Aurescu declara ca opinia Comisiei are rostul de a "imbunatati" proiectul de Lege privind statutul minoritatilor. Recomandarile privind proiectul de Lege a cultelor nu au generat insa nici o reactie din partea MAE.
Dezbaterile au readus in prim-plan o serie de stereotipuri gen toleranta traditionala a romanilor, contrazise de exemplele adunate in rapoartele privind libertatea religioasa in Romania ale Departamentului de Stat al SUA. Libertatea religioasa a fost, de altfel, o problema spinoasa si in Europa Occidentala pana de curand. Conciliul Vatican II din anii ‘60 a cunoscut dezbateri aprinse, caci libertatea religioasa era vazuta de opozanti numai prin prisma istorica a Reformei, ignorandu-se astfel antropologia crestina a libertatii, rolul libertatii in istoria mantuirii(7) . Libertatea de constiinta nu este o creatie a Iluminismului. Ea are o origine crestina, pornind de la fondarea crestinismului si de la primii martiri. Sf. Apostol Pavel s-a referit in scrisorile sale la caracterul voluntar al religiei si s-a declarat impotriva convertirilor fortate. Intoleranta cruda a bisericii din momentul Reformei si conflictul cu Iluminismul au ocultat tema libertatii de constiinta, dandu-i un sens ingust, de libertate contra Bisericii Romane. Prin analogie, teologii ortodocsi ai zilelor noastre echivaleaza libertatea religioasa cu formula egalitatii de sanse, o creatie a unei lumi secularizate, atrase de un zeitgest relativizant. Acest tip de interpretare se apropie insa de limitele riscante ale unei negari a fundamentelor crestinismului.
Intrucat misionarismul ("prozelitismul") pare a fi ingrijorarea fundamentala a autorilor acestei legi, sunt necesare cateva precizari pe tema rolului statului de mediator in conflicte sociale, baza justificarii legitimitatii sale in liberalismul clasic(8) . Atunci cand doctrina unui grup religios impiedica persoanele sa il paraseasca, statul trebuie sa intervina pentru a impiedica grupul sa recurga la presiuni si violenta pentru a-si impune doctrina, in apararea libertatii de constiinta pe care o garanteaza juridic. Cu misionarismul se poate "lupta" numai cu armele misionarismului, nu folosind influenta statului, asa cum o face noul manual de religie coordonat de secretarul de stat dr. Adrian Lemeni. Folosirea normelor juridice de catre stat pentru a-si constrange cetatenii sa nu isi schimbe religia aduce Romania nu pe calea integrarii europene, ci in analogie cu CSI si mai ales cu tendintele Bisericii Ortodoxe a Federatiei Ruse.
1. Marius Vasileanu, Identitate europeana, nu americana, Adevarul, 13 aprilie 2006.
2. Guidelines for Review of Legislation Pertaining to Religion or Belief, ODIHR in consultare cu Comisia de la Venetia, iunie-iulie 2004.
3. Teodor Baconsky, Eclipsa Greco-Catolica, Dilema, nr. 10
4. Institute on Religion and Public Policy.
5. Comentariul prof. W. Cole Durham Jr., membru al grupului de lucru de pe langa Consiliul Consultativ privind Libertatea Religioasa si de Credinta al Biroului pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului (ODHIR) al OSCE, adresat comisiilor parlamentare din Senat, 15 februarie 2006.
6. Ziua, 24 octombrie 2005.
7. Dominique Gonnet, s.j., La libertà di culto: un debattito europeo al Concilio Vaticano II?, in Alfredo Canavero, Jean-Dominique Durand, Il fattore religioso nell’integrazione europea, Edzioni Unicopli, Milano, 1999.
8. Guidelines for Review of Legislation Pertaining to Religion or Belief, op. Cit.
