De același autor
Daca actul impartasirii Mitropolitului Nicolae Corneanu intr-o biserica greco-catolica a suscitat nenumarate discutii si vituperari de maxima stridenta, el ar trebui sa declanseze, in aceeasi masura, si cateva reflectii circumstantiate de acest gest. In spatele vociferarilor stau, neindoielnic, interese ascunse si patimi din care se pot degaja insa si comentarii calme, relaxate, ce pot depasi si descuraja tenebrele criminogene. Sa nu uitam ca Mitropolitul Nicolae Corneanu a fost subiectul unei tentative de asasinat acum cativa ani, preluat si banalizat de opinia publica ca un act penal comun al unui ins eliberat din inchisoare si care, pana la urma, a ucis o calugarita din sediul mitropolitan.
Este ultrastiut faptul ca, daca admitem ca exista o istorie a religiei, trebuie sa admitem si o istorie a Bisericii. Eternitatea valorilor crestine si a Fiintei divine nu exclude istoria si implicit un anumit "regim de istoricitate" (ca raportare a prezentului la un trecut sau ca interpretare diferentiata a aceluiasi trecut) in ceea ce priveste Biserica, in confruntarea cu trecutul, cu prezentul, dar si cu asteptarile si deschiderile inconturnabile ale viitorului. Daca azi exista o "comprimare" a trecutului, o scurtcircuitare a lui in atingerea cu prezentul, se produc in schimb o dilatare si o intensificare a timpului dintre prezent si viitor. In datele acestor provocari, Biserica se repozitioneaza in permanenta apologetic si pastoral.
Biserica Greco-Catolica face obiectul unei istorii si deopotriva al unei istoricitati. Ea a aparut la un moment dat in anumite circumstante istorice, confirmand traseul istoric si uman al religiei sau, mai exact, asumarea umana si istorica a credintei in conditiile in care, in proiectia valorilor eterne ale crestinismului si divinitatii, asezarea mundana, in lume, a credintei si Bisericii (sau ca lucrare a Bisericii "in lume") nu poate fi supratemporala si supraistorica. Fata de "regimul de istoricitate", ca raportare a prezentului Bisericii Greco-Catolice la trecut si implicit a raportarii Bisericii Ortodoxe fata de trecutul Bisericii Greco-Catolice (de foarte multe ori tensionata, polemica, competitiva), se impun de asemenea noi pozitionari, tinand seama de fenomenul persecutiei si martirajului Bisericii Greco-Catolice in perioada comunista si de evenimentul istoric al vizitei Papei Ioan Paul II in 1999 in Romania, la invitatia Patriarhiei Ortodoxe Romane.
Fara a intra in detaliile teologice si doctrinare ale actului impartasirii Mitropolitului Nicolae Corneanu intr-o biserica greco-catolica, trebuie sa spunem, insa, ca insusi actul impartasirii este, dupa cum se stie, un moment major al liturghiei, ce consacra koinonia credinciosilor, iar "impartasirea credinciosilor are loc dupa cea a slujitorilor". Daca prezenta slujitorilor greco-catolici si ortodocsi in acelasi serviciu divin este un fapt frecvent in comunitatile 
multiconfesionale, atunci momentul impartasirii slujitorilor poate escalada orice interdictii doctrinar-confesionale. Tot astfel, nu trebuie uitat ca in planul discutiilor circumscrise validitatii Tainelor savarsite "extra-ecclesiam" exista teze conform carora apartenenta la o Biserica este consacrata de o "comunitate sacramentala" in virtutea careia sta functia "pastorala de combatere a schismelor si dezbinarilor in Biserica" si, deopotriva, actul impartasirii extraconfesionale "afirma o doctrina de credinta, anume ca prezenta lui Hristos in Taine este elementul de unitate a Bisericii", primordiala, cea unica si nedespartita (intre catolici si ortodocsi). Chiar in conditiile in care ortodoxia afirma cu prevalenta acuratetea "unitatii dogmatice depline" din perspectiva ecleziologiei comuniunii (cf. I. Bria, Dictionar de Teologie Ortodoxa, 1981, p. 101), este admis si un alt sens al comuniunii, cel al intercomuniunii - euharistice - cu credinciosi de alta confesiune, ce se resemnifica mai deplin in conditiile unui ecumenism precum cel de azi, al postistoriei.
Prin urmare, isteriile declansate privind caterisirea Mitropolitului Nicolae Corneanu sunt suspecte si mult excentrice de la intelesurile doctrinare, fie de fundamentalistii ortodocsi, fie din motive politico-bisericesti. Cat despre "bagarile de seama" si "purtarile de grija" privind acuratetea "confesiunitudinii" ale Patriarhiilor Ortodoxe din Rusia, Serbia, Grecia privitoare la cazul Mitropolitului Nicolae Corneanu, aceste patriarhii ar trebui sa o lase mai moale, pentru ca nici in timpul comunismului nu au protestat fata de agresiunea impotriva credintei, fata de spurcarea bisericilor si manastirilor de catre energumenii regimului comunist. Acum se pot lansa intrebari Bisericii Ortodoxe si Catolice legate de lipsa de atitudine privind crimele comunismului fata de Biserica crestina. Toate zvacnirile dogmatice de acum sunt ridicole, in conditiile lipsei de atitudine fata de religia crestina martirizata de comunism.
Ceea ce developeaza, insa, atitudinea plina de ostilitate istericoasa fata de Mitropolitul Nicolae Corneanu, eminent teolog ce emite in permanenta in preajma sa blandete si intelepciune, sunt umorile politice fata de Patriarhul Daniel, si anume, neconsolarea cercurilor radicale ale ortodoxiei romanesti fata de alegerea acestui ierarh reformator in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta neconsolare se consuma voluptuos si la Cotroceni, si in alte cercuri, precum cele agregate de Arhiepiscopia de la Cluj, prin care s-a implozionat, acum doi ani, admirabila constructie saguniana a ortodoxiei ardelene, adica o biserica in avanposturile emanciparii nationale si morale a romanilor transilvaneni. Gruparii reformatoare, in frunte cu Patriarhul Daniel si Mitropolitul Nicolae Corneanu - cei care promoveaza dialogul real, ecumenismul cu Biserica Catolica si, implicit, cu Biserica Greco-Catolica, purtatoare a identitatii noastre nationale prin escaladarea vindicatiilor istorice -, i se opun priviri piezise, haiducesti din interiorul Bisericii si priviri crucise din interiorul politicii, deopotriva noncontemporane cu timpul pe care il traversam. Acestia sunt oameni ai adancurilor si ai naufragiilor unor timpuri revolute, incrancenati si depasiti de navigatia libera cu vant la pupa. Exclusivisti si monomaniaci, realimentati de tot felul de eventuri (politice, fotbalistice), ei nu stiu sa piarda, dupa cum nu stiu sa-si gestioneze victoriile, per total, viitori perdanti si iremediabil naufragiati. Atacurile la adresa Mitropolitului Banatului vin dinspre oameni, scrisi cu minuscule, care vor sa consacre o stare de spirit traductibila in doua notiuni - cotrocenia si Patriarhia. Ei, printre altele, vor sa mute Patriarhia in cotrocenie. Cotrocenizarea devine o stare de spirit si culturala ce asuma servajul, unanimitatea de tip comunist, eventul istericos, premiantul efeminat si narcisismul grandoman si demonic.
Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc, dintr-o ipostaza pe care o revendic personal dinspre o ortodoxie luminata, romaneasca, ca au aparut si o serie de ipochimeni greco-catolici care il condamna, dinspre aceeasi sorginte istericoasa si radicala, pe Mitropolitul Nicolae Corneanu astfel incat, asa cum era de asteptat, acest ierarh se ilustreaza dinspre singularitatea gesturilor generoase, pentru unii eretice, spre o solitudine senina si care escaladeaza insinuarile anelide venite dinspre cei carora le-a intins mainile. Tocmai de aceea, trebuie sa le cerem ambelor tabere sau gasti "sa-si ia labele de pe Mitropolit"! Oricum, o posibila decizie de caterisire a Mitropolitului poate avea urmari incalculabile.
