Andrei Plesu, secaturile lui Voiculescu si opiniile la romani

Ma uit la reactiile la apelul de solidaritate cu Andrei Plesu si am o observatie generala. Daca nu existau reactii colective de solidarizare, de ce nu exista reactii?! Daca exista, vai draga, de ce exista?! Ce prostie sa ai o reactie colectiva de solidarizare?! Ce prosti sunt intelectualii astia, domnule! Cum o dai, nu e bine. 

Uite asa: opine de dragul opiniei… ?! Daca e alba, de ce e alba cand trebuie sa fie neagra. Daca e negra, de ce e neagra cand trebuie sa fie alba.. Era sa mai zic ceva despre opinii la romanii cu opinie (de, "oameni cu opinie", nu?!) dar realizez ca de fapt am o observatie si mai generala:

Realizez ca de fapt oamenii astia nu au opinii. Nu. Ei se pozitioneaza. E marketing personal. Daca nu stiti ce e tehnica de pozitionare din marketing, cartea clasica aici: http://www.how-to-branding.com/Positioning_Book.html.

Ideea e simpla: te lipesti de ceva deja bine cunoscut, conturat, cu identitate si reputatie publica. Iti faci un nume folosind reflexele reputatiei respective. Nu substanta a ceea ce esti si ceea ce ai de oferit conteaza in primul rand ci modul in care devii perceput si perceptibil prin faptul ca te asezi in relatie cu tinta pe care vrei sa o speculezi.

Mai precis, in cazul nostru:

Orice neispravit de literat si tanar aspirant la glorie literara si intelectuala nu e preocupat sa scrie sau sa faca ce face un intelectual ca sa-si creeze o opera si o reputatie. NU. Se pozitioneaza. Fata de cine? Plesu, Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu…

Cum? Ii injura si critica, evident. Eventual se grupeaza in haite dedicate acestui scop, fac blog si sait, ma rog, tot tacamul… Marketing modern, "team work".

Orice neispravit de literat si batran ratat dar aspirant la glorie literara si intelectuala nu e preocupat sa scrie sau sa faca ce face un intelectual ca sa-si creeze o opera si o reputatie. NU. Se pozitioneaza. Fata de cine? Plesu, Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu…

Cum? Ii injura si critica, evident. Eventual se grupeaza in haite dedicate acestui scop, fac blog si sait, ma rog, tot tacamul… Marketing modern, "team work".

In general, orice roman aspirant la a avea o opine, nu se oboseste sa gandeasca sau sa-si contureze un profil intelectual sau ideologic, sa-si cladeasca un caracter si o personalitate din care opiniile decurg -pe motiv de imperativ de coerenta si logica- atent, masurat, chibzuit si calculat. NU. Se pozitioneaza. Fata de cine? Fata de orice ii vine la indemana si nu necesita efort, in mod contrarian.

Deci toata chestia nu este despre opinii si gandire in si la substanta lucrurilor. Nu. Este despre egoul lor, despre identitatea lor incerta si calea cea mai simpla si lipsita de efort in a satisface o nevoie psihologica personala. Este despre o strategie personala aproape instinctuala.

Asadar, ca sa incheiem: Relativ la povestea cu Andrei Plesu, avem o strategie de pozitionare spontana, naturala. Oamenii fac proza fara sa stie, fac pozitionare precum ciocarila triluri si oua, natural, instinctiv. Daca nu exista reactii colective de solidarizare: De ce nu exista reactii?! Daca exista: Vai draga, de ce exista?! Ce prostie sa ai o reactie colectiva de solidarizare?! Daca e alba, de ce e alba cand trebuie sa fie neagra. Daca e negra, de ce e neagra cand trebuie sa fie alba...

Simplu, nu? Putem explica multe cu aceasta teorie. Viata publica, intelectuala, politica...