De același autor
Aflam de pe Hotnews ca fostul lider PDL Radu Berceanu a sugerat ca masoneria ar avea o implicare in decizia lui Mihai Stanisoara de a dezerta din PDL:
“Sunt lideri importanti ai multor partide care sunt masoni, dar nu stiu daca toti sunt tradatori. Nu am o problema cu apartenenta la masonerie. Problema e cand masoneria decide ca ar fi bine sa faca intr-o directie si partidul in cealalta directie si nu stiu ce mai fac ei in momentul ala, care e prioritatea”.
Bun. Deci iarasi avem evolutii pe linia Frunzaverde & co. O fi, n-o fi asa cum zice d-l Berceanu, planul nostru este urmatorul: de cate ori se mai intampla ceva pe aceasta linie, tot de atatea ori venim si noi cu o intrebare respectuoasa adresata masoneriei romanesti: Ai vostri sunt fratilor? Pe voi va reprezinta? Voi i-ati trimis la inaintare? Sunteti mandri de ei? Va asumati responsabilitatea pentru acesti indivizi, declaratiile si faptele lor publice si politice?
Nu intrebam cu malitie. Desi putina iritare ne va fi scuzata. Pana la urma e si tara noastra. Pana la urma noi platim in nenumarate feluri polita pentru iresponsabilitatea elitei guvernante. E si sistemul nostru politic, nu? Vrem si noi sa stim.
Si rugam sa fim scuzati pentru eventualele neintelegeri. Dar daca romanul obisnuit este neinformat sau are o perceptie negativa despre masonerie, poate ca nu e numai vina prejudecatilor, ingustimii sale de vederi sau propagandei. Cum si ce afla romanul obisnuit din presa despre aceasta venerabila organizatie fraternala? Sa reluam ceva deja spus mai demult:
Aberatiile pseudo-intelectuale de un elitism semidoct si desuet de tipul celor promovate la limita bufoneriei in anii 90 de un Dan-Amedeo Lazarescu. Din cand in cand, un scandal cu mize neclare, traversand pasager paginile ziarelor: personaje cu titluri pretentioase se cearta pentru niste titluri si jurisdictii obscure, acuzandu-se reciproc de fapte pe care de obicei le asociem cu strategia si tactica luptelor politice din primariile comunale. Cate un comunicat cvasi-neinteligibil pe teme irelevante si cvasi-neinteligibile in urma unui eveniment public cvasi-neinteligibil urmat de o excursie cu autocarul. Si, mai grav: speculatii si zvonuri despre asocierea dintre importante figuri publice si coruptie, mediata de variabila intermediara “masonerie”…
Sigur ca e nedrept sa reduci imaginea, activitatea, telurile si principiile nobilei traditii la aceasta caricatura. Intelegem ca masoneria este altceva. Dar asta este realitatea locala: asa se vad lucrurile din afara, la noi. Si imaginea conteaza. Daca mesajul de mai sus nu place, nu mesagerul este cel ce trebuie acuzat.
Mai nou, ca si cand nu ajungeau toate cele de mai sus, acum masoneria romana s-a mai trezit in brate si cu fenomenul Frunzaverde si compania. Si daca tot ne-am apucat sa spunem lucrurilor pe nume, e bine sa explicam cum se vad lucrurile din afara. Care sunt semnificatiile si implicatiile in interor, nu mai e problema noastra. Din nou, daca mesajul ce urmeaza in continuare nu place, nu mesagerul este cel ce trebuie acuzat.
Frunzaverde, o stie toata lumea, caci a avut domnia sa grija de asta, e mason. Nu oricum: “mare”. Fie prin eforturile sale, fie prin accident, la ora actuala Frunzaverde este asociat intrinsec in ochii publicului cu aceasta organizatie fraternala. Probabil nu exista cineva mai vizibil si recognoscibil public ca figura masonica decat dumnealui: face si desface sub aura retelelor fraternale, de la episcopi la guverne, de la afaceri locale la aliante nationale. Place sau nu, reala sau nu, aceasta este imaginea.
Observand detasat lucrurile, nu poti sa nu te intrebi: Este masoneria romana confortabila cu aceasta asociere? Este satisfacuta cu imaginea? Se simte confortabila cu bagajul adus de caracterul, conduita, asociatii si faptele domnului in cauza? Ii convine faptul ca imaginea ei este acum legata intrinsec de legendele urbane privindu-l pe domnul Frunzaverde?
Acum, mai nou, apare la orizont si acest Stanisoara. Este masoneria romana confortabila cu aceasta asociere? Ce sa intelegem: Cand il vedem pe un Frunzaverde, pe un Stanisoara vedem o mostra a masoneriei romane la lucru in spatiul public? Sau vedem o forma patologic-degenerata a acesteia? Sau vedem ceva ce nu are nimic de a face cu masoneria si e doar o imagine publica abil si manipulativ construita de niste con-artisti? Ce are masoneria de spus in aceasta privinta? Ii imbratiseaza pe domni in cauza? Sau se delimiteaza de ei?
Setul de intrebari de mai sus este mai important decat pare. El are o relevanta ce depaseste sfera relatiilor publice caci nu priveste doar problema imaginii masoneriei romanesti. Daca era doar asta, poate ca nu ar fi trebuit sa ne pese prea mult. Daca o firma sau corporatie vrea sa aiba ca purtator de imagine publica o persona compromisa moral si social, e problema ei. Pur si simplu iei nota. Si mergi mai departe.
Problema este insa mult mai grava. Actiunile marca Frunzaverde, Stanisoara & co au implicatii serioase pentru viata publica si politica romaneasca. Si aici lucrurile se complica: Faptele lui Frunzaverde si asociatii din ultimul an sunt publice. Evenimentele declansate odata cu defectiunea Frunzaverde din PDL a pus in miscare o serie de evolutii profund negative pentru Romania. In aceste conditii, fenomenul Frunzaverde, Stanisoara etc. nu mai este o chestiune de PR si imagine publica a unei asociatii fraternale sau alta. Este o problema publica fata de care sunt necesare clarificari publice.
Avem deci tot dreptul sa ne intrebam in ce masura tot acest lant de evenimente pornit si teoretizat de Frunzaverde si asociatii sai, reprezinta in acelasi timp o evolutie girata de organizatia fraternala din care acesta face parte.
Pe scurt, cu scuze pentru redundante:
este organizatia fraternala in cauza implicata in toate aceste desfasurari? Le gireaza? Aproba sau dezaproba aceste evolutii? Da sau nu? In calitate de cetateni ai acestei tari, avem dreptul sa stim.
Cineva sa faca ce face si sa clarifice public relatia ambigua intre actiunile si declaratiile si actiunile unui Frunzaverde, Stanisoara etc. si organizatiile fraternale, ambiguitate ce pare cultivata deliberat de catre acestia, ca instrument politic si de influenta sociala. Este in interesul tuturor partilor, in primul rand al organizatiilor fraternale relevante.
Sa nu-mi spuneti ca nu se poate. Ca Masoneria nu da declaratii publice etc. Cand se cearta intre ei pe jurisdictia cate unei portiuni de domeniu cosmic sau galactic sau ce-si impart ei acolo, de ies scandalurile alea monstru, observ ca stiu sa iasa cu declaratii. Sa iasa si acum. Nu le cerem decat atat: sa se delimiteze public de evolutiile nefaste din viata public si politica romaneasca, evolutii asupra carora pluteste acum suspiciunea ca sunt rezultatul unor masinatiuni subterante, netransparente care nu au nimic de a face cu mecanismele si institutiile democratice normale. E inainte de orice interesul lor.
In ceea ce ma priveste am convingerea ca Masoneria romaneasca nu este reductibila la figuri penibil-caricaturale de tip Stanisoara si Frunzaverde si nu sunt inclinat sa ma las influentat de legendele urbane privind Masoneria. Dar aici nu e vorba despre ce cred eu si altii ca mine ci despre cum Masoneria gaseste de cuvinta sa-si apere imaginea si sa dovedeasca faptul ca e o forta pozitiva in istoria contemporana a Romaniei, nu un nucleu de coruptie si privilegii.
.png)
