De același autor
Deci divortul PDL de Basescu si sustinatorii sai a avut loc. Ambele parti ar fi trebuit sa-l doreasca. Acum ca s-a intamplat public -si cu publicitatea asigurata gratuit- incepem sa intoarcem in sfarsit pagina spre o etapa noua in politica romaneasca. Toata lumea se intreaba acum: ce vor face Dizidentii din PDL? Isi vor face un partid nou? Entuziasmul si asteptarile sunt mari. Entuziasmul e justificat. Analizele sociologice preliminare si intuitia spun ca noua regrupare politica are ceva sanse inca din plecare.
Ca persoane detasate si lucide sa facem insa un pas in spate si sa privim si la alternativa ce spune ca Dizidenta PDL nu trebuie sa se grabeasca: “Stati acolo unde sunteti ca stati bine. Momentul inca nu a venit.”
Haideti sa analizam si aceasta varianta. Iata cateva motive de a spune ca graba strica treaba:
1. Poporul inca nu e pregatit pentru un nou partid.
Poporul mai are inca de consumat multe bucurii impreuna cu clasa guvernanta. Multe momente frumoase, memorabile urmeaza pe teava. Momentan poporul e inca prins cu bentite si fustite si mai asteapta “sa se dea ceva”, orice, eventual lapte si miere. Dar deficitul moral-cognitiv pe care mizeaza clasa guvernenta cu atat aplomb de atata vreme are si el o limita: e relativ, nu e absolut.
Iar cand iresponsabilitatea si irationalitatea electoratului te ridica, tot ea te coboara. Nu e decat o chestiune de timp si cei ridicati pe valul de iresponsabilitate si irationalitate populara vor simti ei insisi efectele.
2. Regruparea pe o noua platforma politica e o mutare importanta si trebuie pregatita cu grija, nu improvizata.
Trebuie lucrat atent la ea. Ruptura trebuie sa vina construit, nu spontan. Premeditat, nu improvizat. Anuntata acum, pare ceva facut pe genunchi sub presiune conjuncturala. Nu e bine.
3. Strategic vorbind PDL ofera inca multe oportunitati de marcat puncte.
Ce-o sa faca Baga & co acum? Sa le luam pe rand:
a. Baga PDL la Guvernare?
Cum? Din acest moment PDL nu mai e problema sustinatorilor reformei si occidentalizarii. A devenit in schimb principala problema interna a USL.
Varianta 1: “Hai, dati-va un pic mai incolo ca sa facem loc la masa si astora de la PDL ca sa nu stea domnii si doamnele in picioare….” Si USL-ul se da fiecare cu un scaun mai incolo, si ii mai inghesuie pe aia din colt ca sa stea la masa si onoratii prieteni nou veniti….S-o vedem si pe asta. Mai ales daca PDL-istii raman uniti.
Varianta 2: Noua coalitie cu PDL in componenta. Deci se rupe USL iar PDL devine o forta, fiind arbitru al echilibrului. S-o vedem si pe asta.
Una peste alta: Va dati seama lovitura daca nu se face loc la masa si domnilor si doamnelor care stau in picioare acum si care asteapta topaind pe loc? Cat pot sa astepte asa? Si ce vor face intre timp? Si daca li se face, va dati seama ce iese?
Din declaratiile venind dinspre USL impresia generala este ca inca nu s-au dumirit ce si cum pentru ca nu au incercat sa gandeasca. Doar reactioneaza. Cand se va mai potoli agitatia si infierbantarea momentului si toata lumea se va opri din topaiala, vom avea poate si reactii gandite. Sa asteptam pana atunci.
b. PDL fuzioneaza cu PNL.
Asta e varianta frumoasa pe care as vrea sa o vedem: PNL cu dreptul lui legitim de a reface dreapta, nu?! Adica sa vedem spectacolul de la congresul PDL ce va decide fuziunea. Va fi circ. Cum altfel sa numesti momentul in care niste notabili de partid voteaza o platforma strategica care promite nici mai mult nici mai putin decat desfiintarea a 80-90% din pozitiile conducerii teritoriale de partid si decimarea actualei structuri de conducere?
Fuziunea/unificarea etc cu PNL, asta inseamna. Ca doar nu se asteapta ca sa ramana sefi de filiala PDL-istii dupa fuziune etc… Vor obtine niste pozitii de conducere vreo 10-12, cateva bonusuri in administratie vreo 20-30 si protectie maxim 100. Restul….
Cand informatia de mai sus le va ajunge in sfarsit la creier, sub presiunea votului iminent, nu stiu daca oameni astia sunt gata sa-si voteze singuri eliminarea pozitiei si dizolvarea structurii de putere. Cat de zapacita trebuie sa fie mintea lor sau cat de disperati trebuie sa fie ca sa accepte o asa strategie si sa valideze pe sustinatorii ei?!
Atunci ar fi un moment bun pentru Dizidenti de a forta o ruptura sau pentru o incercare de a recastiga controlul in partid.
c. Dar daca USL nu le face loc la masa si nici fuziunea cu PNL nu are loc?
Pai atunci avem scenariul opozitiei. Asa, constructive, dupa tipic. Hai sa uitam de partipriuri si sa gandim realist, pragmatic: Chiar crede cineva ca vor putea Blaga & co face dupa 23 martie ceva diferit de ceea ce au aratat deja pana acum ?!
Ramasi in partid, Dizidentii ar putea (1) macina actuala conducere sub presiunea acuzei de impotenta si blat si (2) pregati pas cu pas temeinic miscarea urmatoare cu ochii la semnalele ce vin dinspre electorat. Plus ca ambiguitatea creata nestiindu-se clar cine e cu Conducerea si cine nu e, mai are niste avantaje suplimentare pe care nu le mai detaliez.
In concluzie
Actuala conducere a PDL, repet, nu are unde sa se duca. Ori merge la guvernere, si atunci bulverseaza USL cu toate urmarile anticipabile si neanticipabile. Ori trece prin congresul de fuziune. Cu toate urmarile anticipabile. Ori ramane in marasmul actual al “opozitiei constructive”. Atat.
Blaga are cam 100 de zile la dispozitie, nu mai mult. Altfel sunt terminati – el si cadrele sale. Daca in 3 luni nu vine cu Marele Smen, sunt buni de impaiat toti, trasi in poza si expusi la Antipa.
Cam asa arata analiza variantei de strategie care cere amanarea anuntului si demersurilor publice de crearea a unui nou partid, regrupari de forte etc. De notat: amanarea.
Oricare ar fi directiile urmate insa in viitor, orice observator cat de cat lucid intelege un lucru: Echilibrul si status qvo-ul in politica sunt ceva foarte precar. Schimbarea este norma. Orice schimbare duce la reasezari si reechilibrari. Iar ce s-a intamplat la conventia PDL face parte dintre acele evenimente ce vor avea consecinte notabile chiar daca pe moment nimeni nu pare sa le poata anticipa si cu atat mai putin sa fie pregatit pentru ele.
.png)
