De același autor
Olguta Vasilescu, personalitate publica din Romania: "Teza sa de doctorat ar fi un plagiat dupa lucrarea originala a italianului Pareto, publicata in 1916. Scandalul a izbucnit dupa ce un profesor din Craiova a comparat cele doua lucrari, constatand ca Lia Olguta Vasilescu nu a pus nici macar o nota de subsol, iar textele erau identice, diferenta fiind de limba", anunta Ziare.com, Hotnews si alte fluxuri de stiri.
Iti sta mintea in loc. Italianul asta, numitul Pareto, este un titan al stiintelor sociale, co-fondator al teoriei neoclasice in economie, creatorul mai multor teoreme esentiale analizei aranjamentelor si performantei institutionale, co-fondatorul analizei matematice a eficientei si optimizarii economice si creatorul unui sistem de sociologie teoretica singular. Sa plagiezi din Pareto este suprarealist. Este ca si cum cineva ar veni si ar da un doctorat in fizica plagiind din Newton, in biologie din Darwin, in filosofie din Wittgenstein, in critica literara din Northrop Frye... completati dv. aici cu alte discipline...
Daca se adevereste, situatia e de un comic nebun. Iar faptul ca sistemul academic de stiinte sociale romanesc a validat acest doctorat nici macar malpraxis nu se numeste. Asta nu e malpraxis. Asta e ceva ce trebuie sa intre in analele vietii academice universale. Este o chestie fabuloasa. Oamenii astia sunt niste scumpi: “Este inutil sa va spun, a declarat catre Agerpres distinsa autoare din Craiova, ca acest sociolog [adica numitul Vilfredo Pareto – nota mea] nu a fost aproape deloc cercetat si exista foarte putine note si studii despre el, iar cand m-am angrenat in aceasta activitate, Comisia de doctorat mi-a spus ca imi va fi foarte greu pentru ca nu exista materiale pe care sa le fi putut sa le citesc. Dar m-am inhamat la acest lucru si, mai mult decat atat, la traducerea lui Vilfredo Pareto, Tratatul de Sociologie Generala, din care am tradus trei din cele patru volume".
In paralel cu aceste evolutii epice, un prieten din conducerea Universitatii Bucuresti tocmai imi relata ce le-au spus cei de la Shanghai top universitati sau cum se numeste escrocheria aia de marketing intelectual cu rankuirea. La intrebarea celor de la UB "cum facem sa intram si noi in top 500", ce au zis expertii?! Au pus mana pe pix si le-au aratat ca au un deficit de 2000 de articole ISI (sau cam asa ceva, puneti aici ce numar vreti, nu cantitatea exacta conteaza). Deci Universitatea Bucuresti trebuie sa produca anul asta 2000 de articole ISI ca sa "intre in top". Acum produc, parca, 800. Clar, nu?
Ce va face Universitatea Bucuresti, saraca?! Fratilor, gata: ne apucam de treaba. Ne impartim pe grupe. Ne organizam, nu mai tine. Fiecare grupa sub comanda unei capetenii stiintifice e obligata sa faca si dreaga si pana in decembrie viitor sa vina in arena stiintei mondiale cu atatea zeci de descoperiri stiintifice, atatea sute de observatii stiintifice, atatea sinteze si analize originale, atatea contributii aprofundate la cunoasterea globala. Per total, inmultit cu numarul de grupe, sa ne dea 2000. Toate contributii la partimoniul de cunoastere universal, al umanitatii, conform vadidarii date de angajatii corporati de la ISI, ajunsi acolo tocmai pentru ca au fost incapabili sa sustina o cariera academica in conformitate cu acelasi tip de standarde pe care le administreaza feroce acum, doar ca la vremea lor erau mai laxe si mai putin stringent si mecanic aplicate. Toate, contributii recunoscute de alti parliti care se agita si ei prin comitetele si comitiile si redactiile lumii ca sa-si adune puncte, sa faca si mai “de top” distinsa unitate de invatamant superior la care sunt afiliati. Ca vin astia tare din urma de la Universitatea Bucuresti si anul viitor, in loc de 3000 de publicatii, vor trebui cam 4000 ca sa fii “de top” s.a.m.d., s.a.m.d., an de an, pana cand curba productiei stiintifice globale o va lua in sus, drept in sus, tasnind perpendicular pe realitate spre infinit. In fine, ati prins ideea, stimati cititori:
Stahanovismul asta intelectual, dezaxarea asta institutionala absoluta care distruge orice forma de viata si vocatie intelectuala, aceasta tampenie mondializata, o nebunie de marketing scapat de sub control ce transcende granite si discipline, nu este din pacate inventia bietilor romani. Ei sunt victime ale acestui sistem, asemenea creatorilor lui, de altfel, birocratia academica americana. Creatura scapata de sub control, alimentata de fortele carierismului si birocratiei.
Simmel, Weber au explicat ce se intampla cand rationaliatea birocratica scapa de sub control si spiritul functionaresc, rutina si imbecilitatea cantitativ-formala organizationala devin dominante. Asta vedem acum aici. Ce vocatie academica, ce viata intelectuala, ce pasiune a cercetarii si predarii?! Nu, frate, 2000 de articole ISI in 12 luni. Si bang, Universitatea Ta Favorita devine "una de top". Spun asta ca cineva care nu poate fi banuit ca nu ar putea produce sau nu ar fi produs articole sau carti publicate in ierarhia sistemului lor cretin. Spun asta ca cineva care vede cu durere cum totul se transforma intr-o imensa, globala bataie de joc, un sistem de status cantitativ facut de, cu si pentru carieristii si birocratii ce maimutaresc viata intelectuala si vocatia academica.
Asadar, asta e conditia noastra actuala: suntem prinsi intre doua forte ale stupizeniei si imposturii universale, ambele de magnitudini naucitoare. Pe de o parte, Olgutele, Victorasii si onorabilii lor acoliti academici. Ca sa contracaram aceasta forma de malpraxis si impostura, avem nevoie de insitutionalizare si de criterii si de evaluare cvasi-obiectivizanta. Pe de alta parte, de aici apar ISI si Pisi si Shanghai si o intreaga armata birocratica de functionari si bagatori de seama care castiga o paine din terorizarea si transformarea lumii academice si vocatiei academice intr-o turma de productie stahanovista de “cunoastere si dezvoltare”, cu cote, norme si depasiri de planuri anuale si cincinale. Plus o intreaga schimbare de cultura de breasla, o schimbare de demografie: aparitia academicului obsedat nu de idei, ci de ISI si status si ierarhii. Carierist si limitat, uneori impostor absolut care se bate in piept cu catedra sa sau "publicatiile mele ISI" prin studiourile de televiziune, combatand cot la cot cu Olgute si Victorasi, ultimamente prins in cursa tragi-comica intre frustrariile proprii si falsele certitudini cu privire la propria valoare.
Ce Simmel, ce Weber?! Vedem cum aici se creeaza sub ochii nostri o Kakanie academica globala. Avem nevoie de un Kafka, de un Musil, de un Hasek sa descrie ce se intampla. Brava lume a acestor Soldati Svejk ai intelectului - intelectualii moderni ISI si Shanghai - si peripetiilor lor in lumea birocratiei industrial-academice ce-i inconjoara.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 31
Tolciu Carmina - 01-07-2015
Olgutza noastra cea de toate zilele.. Alta stahanovista pe "linie de partid" (la diplome cu "ridicata").. PSDisti, nu va e rusine cu ea? cu Ponta? cu Corina Dumitrescu? cu Mang? cu Liviu Pop? ma rog, cu tot aliotmanul antibasistilor cu.."diploma"??? Aaaa, aud?
RăspundeDVasile - 01-07-2015
In toate tarile occidentale, moderne, cei care obtin o diploma in drept au scoruri de peste 90% in colegii. In Romania lui Iliescu (inca mai traieste si Romania se conduce inca de catre oamenii adusi de el din URSS), s-a integistrat o hemoragie de absolventi in drept, foarte multi dintre acestia deveniti ulterior doctori in drept. Ultima numire la CSM demonstreaza infestarea sistemului juridic cu persoane care au gravitat in jurul lui dottore. Tudose spune ca in afara faptului ca a fost coleg de an cu premierul, nu ar exista nici o legatura intre ei; asa a vrut Dumnezeu. Magistrati cu zece, douazeci de ani mai in varsta decat Tudose, Ponta, Cazanciuc sau Nitu, nu mai exista, dar nici mai tineri... Iar JK vrea ridicarea MCV... O fi fost si domnia-sa coleg cu Ponta? Coleg cu Ponta nu poate fi cineva decat in potlogarii, se pare...
Răspundesilenzio-stampa - 01-06-2015
imi aduc aminte cum apuligica critica un laureat nobel pentru vederi care contraveneau liniei de partid trasata de iubitul conducator. nici "articolul" de fata nu face exceptie de la prostitutia intelectuala. ponta este acuzat ca nu a pus ghilimele la textul unuia din conducatorii tezei si olguta este acuzata ca se auto-plagiaza citand din propria traducere. ca ilustru membru al lumii ca-cademice, ma asteptam de la domnul apuligica la compozitii mai de substanta in locul acestor barfe de doi bani.
RăspundeDem - 01-04-2015
Iar se bate apa in piua, cand lucrurile sunt clare. O teza are doua parti. In prima parte se arata ca tematica este actuala si se face o "state of art" a subiectului, pe cat posibil cu propriile cuvinte, nu preluari; aici conteaza doar sa nu faci greseli. A doua parte, care trebuie bine delimitata, este constituita din contributiile proprii cu listarea articolelor in care au aparut si a recenziilor si citarilor aferente; aceasta este partea importanta, numai ea este luata in considerare si da valoare lucrarii, conform punctajelor pentru fiecare domeniu. Plagiatul se refera doar la a doua parte.
RăspundeFlorin - 01-04-2015
E aceiasi idee a luarii unui 10 la scoala. Devine obiectiv in sine si profesorul e atent doar la formal. L-ai indeplinit, ti-ai luat nota.
RăspundeAna Pauker la Craiova! - 12-30-2014
Norma: 2000 de articole ISI in 12 luni. ISIL, nordul Irakului, norma: minim 2000 de decapitari in 6 luni. Fiecare stahanovism cu.. "pasarica" lui. La un loc, fiecare corporatie a crimei, cu stolul sau de "pasarici". Unii decapiteaza autonomia culturii si piata ideilor de menirea si intelegerea lor superioara, altii reteaza sediul, dispeceratul anatomic al acestora. Ma bucur ca se ignora reciproc. Altfel, ar "mantui" mai cu spor.. umanitatea. Estimp, Olgutza noastra scrie cu sarg, justifica ratiunea corporatista a bransei din care face parte: idealul oricarui cretin "educat": acela de a sluji doar ideile care ii servesc interesele.. (ah! Vilfredo Paretto, en-gros..)
RăspundeAndy - 12-30-2014
Ce sa facem, d-le Aligica! specia calfelor proaste, azi, s-a generalizat. Noua Stanga universitara occidentala, adica universitarii de stricta observanta, a dictat, iar Directiva de la Bologna n-a intarziat sa nasca monstri: cretinii educati pregatesc acum calfe tot mai necioplite. Care, la randul lor, precum Ponta, seful Olgutzei, pot accede in politica si se vor ingriji, inevitabil, si de.. cultura (und so weiter)
RăspundeElegie ptr.cultura generala! - 12-30-2014
Olguta, ca sa plagiezi atat de "inocent" din clasici, tre` sa-i uiti mai intai in ordinea importantei (ori, mai degraba, sa nu-i fi cunoscut niciodata altfel decat prin grila dictata de idiotzia savanta - das gelehrte Idiotenthum, cum o numea la vremea sa F. Nietzche). Precepi!?
RăspundeNea - 12-30-2014
Cum sa nu aiba stanga universitara mondiala priza la noi! Ia uitati aici de ce pululeaza in democratia noastra "originala" ipochimenele stahanoviste de tipul lui Mang, Olgutza Vasilescu si Victor Ponta in viata intelectuala si culturala: Ecaterina Andronescu-mana dreapta si copila de suflet a lui Octav Cozmanca, iar Octav Cozmanca -fostul paj al Elenei Ceausescu. Se "leaga" treaba, nu!?
RăspundeE viva Kakania! - 12-30-2014
Vorba lui Aldous Huxley: Brava lume noua, brava noastra Olgutza.. (sau cam asa ceva)
RăspundePonta Olgutza, FSNista! - 12-30-2014
Chiar "stahanovism intelectual", dle Aligica! Bine ziceti. Si nu intamplator s-a gasit tocmai FSNismul nostru romanesc (sectia culturnica) sa puna umarul la indeplinirea planului cincinal creionat se Stanga universitara americana. Ah, cum se recunosc de indata stangistii de pe tot mapamondul. Etosul lor inept-birocratic ii aduna inca de la primul fluier pe platou, la apelul bocancilor.. Planuri cincinale la "traduceri" din clasici..
RăspundeCHARLIE - 12-27-2014
Lasati-o pe "Olguta" saracuta sa aiba placere de viata. Nu o intelegeti, ea n'a plagiat, ea si-a exprimat de facto admiratia ei pentru lucrarea italianului si a scos-o din naftalitana si a republicat-o. Nu credeti ca merita doctorat pentru efortul ei?
RăspundeFelix - 12-23-2014
"intr-un asemena ritm stahanovist UB va accepta in curand studii despre inventia rotii." Ei, sunt multe criterii bazate pe ISI, care criterii conteaza la cotarea universitatilor. Asta cu "numarul de lucrari ISI" e cel mai usor de indeplinit, si de aia UB se concentreaza pe el. Poate sa aduca UB de la locul 700+ pe locul 601. Cei ce sunt in top 100 se diferentiaza intre ei prin alte criterii: indicele de impact al revistelor in care publica (un articol in Phys Rev e mai tare decat unul in Rom Rep Phys, desi amandoua sunt ISI), indicele de citare (cati alti cercetatori au cititi si citat lucrarea ta ISI), indicele de citare ponderat cu indicele de impact la celor ce te citeaza, proiecte de prestigiu (sunt cateva universitati ce au muncit din greu la acceleratorul linear de la CERN si asta le-a adus puncte in plus), cooperari cu industria (astea aduc bani direct, si prestigiu indirecvt, ca daca ai in fiecare an o cooperare cu IBM de milioande de dolari, inseamna ca faci ceva bun), etc. UB fac si ei ce pot in conditiile actuale.
RăspundeFelix - 12-23-2014
"umanistii de treaba lor, care nu are nici o legatura cu ISI." Si totusi, umanistii astia traiesc si ei ca toti oamenii, iau salarii, primesc ceva de la societate. Cum deosebesti un umanist pe bune de un fake? Cum faci sa ajunga salariile (inclusiv acces la biblioteci, etc) preponderent la umanistii pe bune si cat mai putin la fake-uri?
RăspundeSocialismul stintific - 12-23-2014
Tusea si junghiul, i.e. Olguta si "Comisia de doctorat". Daca ceea ce spune Olguta e adevarat... (avem dubiile noastre, data find afilierea sus-numitei cu urmasul lui Pinocchio) inseamna ca scoala de sociolgie din Romania a ramas la acelasi nivel penibil ceasusit atunci cand "comisia de doctorat" declara ca Vilfredo Pareto nu a fost aproape deloc cercetat. Noroc cu filoloaga LOV ca l-a descoperit pe "acest sociolog". In acceasi ordine de idei, intr-un asemena ritm stahanovist UB va accepta in curand studii despre inventia rotii.
RăspundeEcaterina Lung - 12-22-2014
Am o problema cu numarul de citari, care ar fi, dupa parerea avocatilor ISI, dovada suprema a valorii unui articol. Daca cineva scrie un articol foarte prost, pe care un numar imens de specialisti il citeaza ca sa-l desfiinteze, ce se intampla cu factorul de impact? Scientometria nu analizeaza continutul citarilor, doar numarul acestora, deci autorul unei tampenii absolute are un factor de impact stelar.
RăspundeEmanuel Petac - 12-22-2014
Prima parte e intr-adevar fabuloasa...povestea asta nici macar malprxis nu se poate numii din partea Comisiei, ci ar trebui intrebati cum ati putut, dragi domni profesori, sa nu recunoasteti o lucrare fundamentala preluata cu arme si bagaje? E o intrebare mai profunda decat pare...Pe de alta parte, prostia universalizata cu scientometria arata nebunia lumii de azi si mai ales mediocritatea ei, faptul ca oameni care nu au ce face si isi inventeaza activitati isi dau cu presupusul asupra meseriei altora, de care habar nu au...inginerii si economistii ar face bine sa isi vada de meseriile lor, in care poate ISI e relevant, iar umanistii de treaba lor, care nu are nici o legatura cu ISI. Stiinta se valideaza in timp, nu cu cai verzi pe pereti, recunoasterea se face de oameni de meserie si in functie de specificul fiecarei meserii. Publicarea seriilor de documente de pilda se face in programe si proiecte de decenii, nu de la un la un an la altul. Poate ca publici documente aparent neinsemnate dar care adunate si puse unul peste altul si corelate cu altele, peste decenii devin fundamentale. Poate publici un artefact azi unic si neserial, dar care peste cateva decenii se inseriaza si permite consideratii esentiale. Ce faci cu discipline ca epigrafia, arheologia, numismatica, si multe altele, in care PE MAPAMOND nu exista nici o publicatie ISI, deoarece nu intereseaza pe nimeni? Fratilor, trebuie sa isi vada fiecare de meseria lui, onest, si sa nu se bage in farfuria altuia, alfel ajungem pecum comunistii, sa facem binele altora, cu forta. Vorbim despre lucruri la fel de suprarealiste ca realitatea descrisa de suspectatul plagiat. Cred ca trebuie sa coborati catre secolul al XIX-lea, cand erdutia era maxima, calitatea stiintifica a operelor de asemenea, si nimeni nu intreba de ISI, Scopus, Internet, digitizare si alte nebunii. Sa folosim virtutile tehnologiei, mai ales pe cele comunicationale, dar sa nu trecem in desert dincolo de ele.
RăspundeLenesul stalar - 12-22-2014
Exact, un articol ISI pe an nu este, domn`e, o cerinta "stalara". Ce, este vreo diferenta intre un container cu conserve produse de un muncitor pe an si un articol ISI? Sa introducem norma ca pe vremea comunistilor. Hai, doctoranzi, produceti, inainteee, mars! Ce ziceti acolo, lenesilor? Ca ideile, inspiratia, conceptele nu apar asa, cand comanda felix? Eeee, dar sunteti chiar recalcitranti. Cum, cum? Unii dintre voi platiti universitatilor taxe uriase de scolarizare si cate o atentie indrumatorilor nesimtiti si spagari, si, ce sa vezi, trebuie sa munciti sa castigati banii respectivi si nu prea mai aveti timp de scris la nivel ISI? Nu ne intereseaza, draga, mars la scris un "minim" de un articol ISI. Eiii, iar comentati? Ce fac cei de la Drept, Stiinte administrative, Teologie, unde exista cate o revista ISI pe cartier (not)? NU NE INTERESEAZA, TREBUIE SA PUBLICATI! Este un minim, ce nu pricepeti? Credeti ca felix este doar un plagiator penibil? SI NOI!
RăspundeFelix - 12-22-2014
Fibonacci, observatia ta imi pare corecta. De fapt dl. Aligica incearca sa constuiasca o legatura intre parti, cum ca plagatul d-nei Vasilescu ar fi o consecinta a "obsesiei ISI", numai ca legatura e falsa. Obsesia ISI duce la articole diluate, eventual la auto-plagiat, dar nu la hotie tembela de tipul "hai sa ii plagiem pe maestri, ca tot nu i-a citit comisia". Hotia d-nei Vasilescu isi are radacina in hotia institutionalizata in PSD, nu in obsesia ISI.
RăspundeFibonacci - 12-22-2014
Eu personal gasesc un defect articolului. Desi ambele parti din care se compune, cea referitoare la palgiatul 'original' al d-nei Olguta Vasilescu si cea privind starea cercetarii stiintifice romanesti in coordonatele mondiale ale acestei activitati, sunt in regula, impreuna nu merg. Una este sa nu ai o ceretare competitiva si publicatii interne inalt cotatea ISI, dar lucrurile sa fie cinstite, activitatea de furnicute, care conteaza la urma urmelor si aceasta, si alata este hotia ! Si complicitatea la hotie (conducatorul de doctorat si membrii comisiei/referentii ) ! Mi-a placut enorm prima parte, in care autorul se refera la neghiobia echipei indrumator/doctorand de-a plagia o lucrarea celebra a unui autor celebru. Daca esti hot, dar nu chiar si prost, te apuci de copiat dupa unul mai putin la vedere si mai pe masura ta si nu dupa Leonardo da Vinci !
RăspundeEugen Stanescu - 12-22-2014
Ei da, oameni buni, lucrurile se complica din ce in ce mai mult, si devin atat de diferite fata de scopul initial, incat totul devine altceva! Mi-a placut punctul de vedere al domnului Dragos Paul Aligica, dar am si eu o dilema, fapta Olgutei: Traducerile dansei, trei volume din patru, reprezinta in sine o opera academica, o lucrare de Sociologie valoroasa pentru mediul academic romanesc. Traducerile nu se fac asa cu "Babel" sau cu "Nice Translator" stimati domni, se fac de oameni cu pregatire in domeniutrebuie sa fii poet ca sa traduci poezii, si sociolog ca sa traduci pe Pareto! Eu traiesc in Italia, cunosc Limba Italiana Foarte bine, dar nu ma incumet sa traduc opera unuia precum Pareto, cel mult as putea traduce opera lui Luca Paciolo! Onorabila Doamna Olguta nu a inclus in lucrarea sa de doctorat toate cele trei volume ci, presupun ca a dat anumite citate din acestea, care ii apartin din punct de vedere intelectual. Si mai este o problema, istorica. Istoric vorbind, intr-un anumit moment actele, faptele cuiva sunt judecate diferit de un alt moment! Conform acestei logici lucrarile noastre de licenta pot fi judecate plagiat peste un numar de ani, pentru ca am dat citate (de exemplu, lucru interzis la acea vreme!) Sarbatori fericite!
RăspundeFelix - 12-21-2014
Articolul spune o multime de chestii corecte, exista intr-adevar o tendinta "publish or perish" care duce la o multime de articole proaste sau diluate. O parte din tratament se gaseste... tot in scientometrie, care e mai complexa decat pare. Numarul de articole ISI e numai un criteriu, evaluarea universitatilor se face cu multe criterii. De exemplu fiecare revista ISI are un indice de impact; cu cat e mai mare, cu atat articolul publicat e mai valoros; si cu atat referentii sunt mai stricti si probabiliatea de a "trece" un auto-plagiat e mai mica. Apoi mai exista si indicele de citare, nu e vorba numai cat ai publicat, ci cati alti autori au citit si apoi citat lucrarea ta, are iarasi poate fi ponderat cu indicele de impact, ca nu e la fel sa fii citat in "Revista facultatii de cai ferate din Arad" si in Phys Rev:). Iar la clasamentele universitare mai sunt si alte criterii: proiecte de prestigiu, cooperari cu industria, etc. Si dupa cum spunea un coleg mai jos, ca un doctorand sa publice un articol ISI pe an e un minim nu o cerinta stalara.
RăspundePetronius - 12-21-2014
Categoric, sistemul de cuantificare a activitatii academice nu poate fi infailibil, pentru ca o lucrare geniala, pentru care se poate primi chiar premiul Nobel risca sa primeasca un punctaj "obiectiv" mai mic decat o lucrare mediocra. Totusi, ce punem in loc ? care este criteriul dupa care evaluam cadrele universitare cand se pune problema promovarii ?! in absenta unor criterii obiective, oricare ar fi ele, se revine la perioada de acum 10-15 ani (deja trecusera 10 ani de la revolutie !), cand promovarea in invatamantul superior se facea pe baza de recomandari din partea sefului de catedra sau cu lucrari puerile publicate in reviste pe care nu le citesc nici macar autorii. am avut un coleg care a promovat profesor in 1998 cu de 20 articole publicate, din care doua copiate din contractele mele. Probabil ca (parafrazand) sistemul actual de evaluare academica este foarte prost, dar cel mai bun de pana acum. Astept cu interes propuneri concrete; in articol nu am gasit. Cu stima.
RăspundeVirgil Iordache - 12-21-2014
Legat de articolele ISI: La adresa unibuc.ro/n/despre/Universitatea_din_Bucuresti_in_cifre.php se poate vedea ca UB are 1350 de cadre didactice si 3427 de doctoranzi, ceea ce inseamna ca peste 1000 de doctoranzi finalizeaza anual, la un ciclu de trei ani. In aceste conditii a avea 2000 de articole relevante international pe an nu este un obiectiv ambitios. Fiecare ar trebui sa publice unul la ceva mai mult de un an, sau daca sunt in echipe sa publice in fiecare 14 luni un numar de articole egal cu numarul de membri in echipa. Sarbatori fericite si numai bine.
RăspundeIo din popor - 12-21-2014
modernizarea tarii nu are nici o treaba, dar nici una cu notiunea de drepturi ale omului, definite prin practicile sociale, prin raporturile umane, in care fiecare ne recunoastem ca apartinand aceleiasi comunitati umane! din pacate, aceasta absenta a absentei drepturilor omului persista si este regretabil raspunsul domnului Aligica! vorba lui Marx *ei nu stiu, dar o fac* se adevereste aici! sa speram ca nu suntem in *vorba* lui Zizek!
RăspundeDaniel Ioan - 12-21-2014
Subscriu la continutul articolului, dar cred ca finalul este simplificat. Acum doua decenii eram putini cei care publicam in revistele cotate ISI, pentru ca intuiam ca asa se obtine prestigiul autentic. Mediocritatile au fost multa vreme impotriva criteriilor scientometrice. In ultimul deceniu, lucrurile s-au schimbat, se triseaza tot mai mult, inclusiv cu ISI (ma rog, acum Thomson Reuters). Pe langa ci care erau traditional impotriva criteriilor au aparut farsorii. Ca sa fie mai clar,dau un exemplu. In stiintele exacte, valoarea nu este masurata de numarul de publicatii ci de numarul de citari (exista in scientometrie un indice H, care masoara impactul). Va dati seama ca mediocritatile nu accepta in prezent acest criteriu, ci isi sporesc cum pot numarul de publicatii (inclusiv prin autoplagiat, care este mai raspandit decat va imaginati, inclusiv in SUA). Pentru asta au inventat reviste cotate, dar de nivel jalnic si evenimente deplorabile care editeaza volume de comunicari. Nu este exclus ca in urmatorul deceniu, smecheria romaneasca (dar intalnita si in alte tari) sa gaseasca metode sa falsifice inclusiv indexul H. Concluzia mea este ca nu criteriile scietometrice sunt de vina, ci modul aberant in care sunt folosite. Cred ca deoarece nu le-am utilizat corespunzator in ultimii 25 de ani, am creeat deja o generatie de tineri "oameni de stiinta", cu sisteme de valori dubioase si un stil de viata academica pe masura. Solutia nu este totusi sa renuntam la criterii, asa cum ar putea intelege unii din articolul D-lui Aligica.
RăspundeIo din popor - 12-20-2014
mi-am permis pe acest forum si sa-l mai *intep* pe domnul Aligica, mai rar sa-l laud, ei bine, acest articol este foarte bun! ceea ce lipseste invatamantului superior este existenta unor scoli de gandire la nivelul departamentelor si al facultatilor! daca ai aceste scoli de gandire, in jurul carora ar trebui sa se ordoneze scolile doctorale, nu ai cum sa produci doctori in stiinta plagiatori! daca ai scoli de gandire, nu ai cum sa nu produci articole stiintifice de mare valoare, pentru ca, citire dupa Sola Price, marile inventii si marile idei, in cadrul unor scoli de gandire se produc! daca ai scoli de gandire nu admiti in invatamantul superior pe oricine, politician, ruda, asistat social, caci o scoala de gandire inseamna vocatie profesionala, iar daca vocatia profesionala ghideaza totul, de ce nu ar ghida si selectia si recrutarea angajatilor! repet: articolul domnului Aligica este exceptional pentru ca arata ceea ce lipseste in invatamantul superior! am citit pe vremuri memorialistica rusa in primii ani de dupa revolutie si la scriitori isi pusesera in sarcina ca in 5 ani sa dea un Goethe si in 10 ani sa dea un Shakespeare ( numele si anii sunt aproximativi!), dar tot era ceva mai aproape decat tacaneala asta cu ISI, care produce articole fara personalitati si punctaje fara mize intelectuale! Boala invatamantului superior romanesc este absenta personalitatilor de anvergura, care sa intemeieze scoli de gandire!
RăspundeD P Aligica - 12-20-2014
Stimate cititor, iti dau drepate. Intentia initiala a fost sa scriu un text inaccesibil analfabetilor functionali, astfel incat sa fim cu totii scutiti de comentarii precum cel de mai sus. N-am reusit: "Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. ... Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte superficial". Wikipedia. Cu apologeti ca dumneata ISI nu mai are nevoie de dusmani. Chestia e rezolvata prin definitie.
RăspundeIermenele limita = Instigare l - 12-20-2014
GENIAL ARTICOL! ELOCVENT, CORECT, CONCLUDENT. De mult era necesara exprimarea acestei viziuni in spatiul public. A ajuns cercetarea stiintifica de inalta tinuta un fel de strung la care trebuie produse atatea piese in atat timp. Din aceasta cauza, exista persoane care au scris muuult mai mult decat au citit. Din aceeasi sfera eronata de gandire, diferita de data aceasta de cea occidentala, este termenul limita in care poate fi elaborata si sustinuta o teza de doctorat. Pentru lucrarea de licenta sau disertatie, a caror valoare si contributie stiintifica sunt, de obicei, foarte mici, nu exista un termen limita, in schimb, teza de doctorat are un regim diferit. Cand, din cauza presiunii timpului, apare un caz de plagiat, ne miram si il infieram ipocrit, fara sa ne gandim sa eliminam una dintre posibilele cauze. Situatia este similara celei in care o persoana este lasata sa moara de foame, fara posibilitatea de a-si procura hrana altfel decat furand-o, iar apoi este condamnata exemplar, la pedeapsa maxima. Desigur ca exista incompetenti si incapabili, inclusiv in randul conducatorilor de doctorat, desigur ca nu putem invinovati in toate cazurile timpul scurt in care teza a trebuit elaborata, insa TERMENUL LIMITA PENTRU ELABORAREA SI SUSTINEREA TEZEI DE DOCTORAT TREBUIE ELIMINAT. Rostul sau nu se mai regaseste in prezent, cand sunt mai putini candidati decat locuri la toate universitatile din tara si nici nu mai exista un numar limitat de studenti-doctoranzi/indrumator. DE ASEMENEA, A PRETINDE UNUI ASISTENT SAU LECTOR UNIVERSITAR SA OBTINA TITLUL DE DOCTOR IN 4 ANI, CUM SOLICITA ACTUALA LEN, ESTE O INSTIGARE LA PLAGIAT. Fara legatura cu cazul Vasilescu, nu ii caut nicio scuza.
Răspundeert - 12-20-2014
Stimate autor, Intentia initiala a fost buna, dar in final ai ajuns intr-o penibila filozofeala de 13 bani. Romanul academic filozof, poet si filfozon e plin de proiecte si idei marete, dar cind e vorba sa puna pe hirtie rezultatele muncii, si intr-un cadru care sa permita evaluarea internationalizata a respectivelor rezultate....e flenduri ! Da stimate autor, ISI, cu bune si rele, reprezinta un etalon universal de cuantificate a cee ce face orice academic. Demonizarea ISI nu compenseaza sterilitatea cvasi-generalizata a marilor oameni de idei si filozofeala care exista in lumea academica doar din Ilfov pina in Arad. Nu mai incerca sa acreditezi ideea ca 'noi este destepti, dar neintelesi' de raii astia cu ISI in coada. Daca esti bun, o faci prin analiza comparativa cu cei mai buni, nu prin lalaiala filozofica despre fisurile sistemului ISI. Mai putina lalaiala si mai multa calitate recunoscuta de marketarii aia rai de la Harvard.
Răspundeprofesoru - 12-20-2014
Excelent! Dar nu e vorba doar de mediul academic. In preuniversitar e la fel. Exista un sistem de punctaje pe baza caruia profesorii primesc gradatii de merit (cei cu puncte multe) sau intra in restrangere daca nu mai sunt ore (cei cu puncte putine). Si tot felul de neaveniti isi dau cu parerea despre salarizarea profesorilor "in functie de performanta" - adica de nr. de puncte. Asa ca profesorii scriu si ei carti. Invatatoarele din liceul meu (sunt 8) s-au dus sa se certe in biroul directorului - "Eu am scris o carte!" "Si eu!" "Eu am scris doua!" Bietul om le-a zis "Doamnelor, va rog sa ridice mana cea care NU a scris o carte!" Cat despre Olguta, daca ORDA a decis ca Ponta nu a plagiat, deoarece "nu exista identitate totala de structura, ci doar o identitate partiala de structura/ nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrarilor, tipul caracterelor utilizate si paginatiile sunt diferite", s-ar putea sa scape si ea, pe motiv ca lucrarea ei si cartea lui Pareto sunt scrise in limbi diferite :)
Răspunde