Berlin: o coaliţie pentru neliniştea Europei de Est

Germania are un guvern nou. Este identic cu cel vechi, de dinainte de alegerile de acum patru luni: o mare coaliţie, una stânga – dreapta, între conservatorii (CDU-CSU) Angelei Merkel şi socialiştii (SPD) lui Martin Schulz. Nu se ştie deocamdată cum va arăta versiunea finală a acestei majorităţi şi nici care va fi în detaliu programul său, dar ce este limpede este că va schimba faţa Europei. Sau că măcar va încerca la modul serios.

Aşa cum s-a conturat încă din primele zile de negocieri între cele două forţe politice, noua coaliţie va fi una despre şi pentru Europa. Europa este, literal, capul de afiş: primele trei pagini din acordul de 28 de pagini semnat de CDU şi SPD se referă la chestiuni europene. Şi ideile converg spre o schimbare totală de paradigmă pe plan european, de la austeritate către investiţii, dar şi spre aşa-numita „Europă cu două viteze“.

Este un set de politici care se sincronizează în bună parte cu cele dorite de preşedintele francez, Emmanuel Macron. Eurozona ar urma să aibă un buget propriu, un ministru de Finanţe, cel mai probabil şi un echivalent al FMI-ului (mai exact, mecanismul de salvare să fie transformat într-o instituţie permanentă, un Fond Monetar European, plasat sub controlul Parlamentului European). Berlinul semnalează că este pregătit şi de o contribuţie mult mai mare la bugetul european, dar cu reguli stricte. Banii suplimentari (un buget de investiţii) se vor duce însă către eurozonă, „pentru a finanţa stabilizarea macroeconomică, convergenţa socială şi reformele structurale”, cum rezultă din document. Câte dintre idei vor rămâne şi cum vor fi alocaţi banii, va depinde atât de negocierile viitoare dintre SPD şi CDU, dar şi de discuţiile ulterioare cu Franţa. Dar de acum accentul cade pe investiţii şi nu pe austeritate.

În egală măsură, pare să se contureze şi o consolidare a politicilor antidumping şi impunerea unei taxe minime unice pe corporaţii pentru toată UE (ceea ce e departe de a conveni Irlandei, care îşi atrage investitorii prin taxe scăzute).

Care a fost dealul pe plan intern? Pentru tabăra Merkel, importantă este echilibrarea bugetului. Totuşi, surplusul bugetar de 38 de miliarde de euro (pe 2017) îi permite cancelarului să fie de acord cu investiţiile şi cheltuielile cerute de SPD. Nu vor exista creşteri de taxe, nu se va schimba felul în care se plătesc asigurările de sănătate (jumătate angajatul, jumătate angajatorul), va fi creat un fond de solidaritate pentru pensii şi vor fi mărite alocaţiile pentru copii. Cu alte cuvinte, Germania îşi permite acum o doză mai mare de asistențialism și generozitate socială. Există un preţ: imigraţia (capitol la care politica temporară de uşi deschise a cancelarului a costat partidul voturi serioase). Şi este exact unde nu a cedat Merkel, presată de hardlinerii din partidul său. S-a căzut de acord asupra unui plafon maxim de 200.000 de imigranţi pe an şi de 1.000 de azilanţi acceptaţi din raţiuni de reunificare familială. Iar ambele partide vor presa celelalte state europene.

Într-o ameninţare explicită la adresa Europei de Est, reticentă în ce priveşte primirea cotelor de refugiaţi alocate de UE, documentul arată că „principiul solidarităţii trebuie să se reflecte în bugetul UE“. În altă ordine de idei, UE nu va mai fi dispusă să acorde beneficii fără împărţirea responsabilităţilor. Şi nu va fi vorba doar de responsabilitatea imigranţilor, ci şi de responsabilitatea de a respecta statul de drept. Germania încearcă de câţiva ani deja să lege cumva legal acordarea de fonduri europene de respectarea normelor democratice. Acum, având sprijinul SPD şi pe cel al Franţei, dar şi momentul creat pentru reformarea Europei, ideea va putea fi mai uşor pusă în aplicare, cu toată opoziţia celor vizate. O veste proastă pentru „democraturile“ din Est, cum le-a botezat presa franceză. Atât Polonia, cât şi Ungaria s-au bazat până acum pe faptul că nu există mecanisme eficiente de pedepsire a statelor care nu respectă normele şi valorile europene la care s-au angajat în momentul aderării.

Dar dacă va exista? „Vrem să consolidăm coeziunea în Europa pornind de la valorile democratice şi constituţionale de la toate nivelurile şi să adâncim principiul solidarităţii reciproce. Valorile democratice şi constituţionale pe care se bazează unitatea europeană trebuie apărate mai bine decât până acum în UE“, se spune în textul acordului. O referinţă directă la Ungaria şi Polonia şi derapajele democratice din aceste state. România ar putea intra şi ea uşor în grupul deloc select.

De ani la rând, Comisia Europeană încearcă în zadar să disciplineze Ungaria şi Polonia. O asemenea pârghie ar fi într-adevăr eficientă şi poate fi forţată, de vreme ce Germania va rămâne cel mai are contributor la bugetul UE, prin urmare, va avea şi cel mai greu cuvânt de spus la capitol. Cu atât mai important cu cât, din primăvară, va începe să se contureze primul buget multianual european post-Brexit.

Noua viziune se va izbi de numeroase piedici până să devină realitate. Înainte de toate, congresul SPD trebuie să aprobe politicile de guvernare negociate de Martin Schulz (dificil în condiţiile în care socialiştii consideră că au pierdut enorm la ultimele alegeri tocmai din pricina alianţei cu CDU), apoi Merkel va trebui să armonizeze ideile împreună cu Macron, şi, în sfârşit, cel mai dificil, să obţină acceptul statelor eurozonei şi modificarea tratatelor. Dar startul pentru schimbarea la faţă a Europei a fost dat.